Stânga şi dreapta sunt un concept născut din o decizie majoră a Adunării Constituante a Franţei, în anul 1789. Stânga şi Dreapta a fost o măsură menită să simplifice măsurarea voturilor. Astfel cei care doreau conservarea puterii regale şi a prerogativelor regale s-au aşezat în dreapta Preşedintelui Adunării. Doritorii de reforme s-au aşezat în stânga.
Stânga a fost asociată la început cu ideea de transformare a societăţii, modernizare, progres. Iniţial stânga reprezenta contestarea instituţiilor existente şi transformarea societăţii astfel încât instituţiile să reflecte noile schimbări şi evoluţii. Adepţii sfârşitului de secol XVII îşi aveau rădăcinile ideologice în adepţii perioadei iluministe, John Locke, baronul de Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau.
Principala teză era că omul este o fiinţă nu numai incipient bună, dar şi perfectibilă, problema umană fiind sistemul, care nu lucrează în favoarea calităţilor umane ci spre potenţarea defectelor lui. În timp, stânga politică a fost ocupată de familia largă socialistă. Iată de ce stânga este astăzi sinonimă cu reforma, dreptatea socială, egalitatea, libertatea.
Adepţii dreptei au fost cei “scorţoşi”, iubitori de tradiţie, ordine şi morală. În timp ce stânga era optimistă, dreapta privea natura umană cu mult mai pesimist. Modelul uman de la care pleca dreapta conţinea intrinsec răul. Asta nu înseamnă că omul era inevitabil exponentul natural malefic, ci doar că manifestarea răului este o primejdie permanentă care trebuie întreruptă în evoluţia sa.
Dreapta se asocia deci cu ordinea, morala, credinţa, familia.
http://filosofiepolitica.wordpress.com/stangadreapta/