"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

In timp ce impachetam ultimele clipe ale anului 2022 probabil multi dintre noi ne-am gandit ce va aduce urmatoarea perioada? Va fi mai bine? Mai rau? Mi-am amintit atunci de una din vorbele atribuite generalului William Booth „Pericolul principal al secolului al XX-lea va fi religia fara Duhul Sfant, crestinismul fara Hristos, iertarea fara pocainta, mantuirea fara schimbare, politica fara Dumnezeu si raiul fara iad”. Am realizat ca marcheaza precis locul in care ne aflam acum.

Observam usor schimbarea majora in relatia dintre mediul secular si marturia crestina. A fost o vreme in care opinia si marturia crestina era binevenita in piata publica a ideilor, in universitati, in cultura. Astazi este fie ignorata fie respinsa acut. Mediul politic a devenit fermentul noii religii ce anuleaza agomotos tot ceea ce a fost inainte, delimitand tuse groase peste tot ce inseamna traditie morala biblica.
Oriunde mergi se observa o clara degradare la nivelul serviciilor. Fie ca ai de facut niste analize la spital, ori mergi sa manaci la un restaurant, sau esti in calatorie sau ai nevoie sa te folosesti de garantia unui bun achizitionat, peste tot esti intampinat cu amanare, iritabilitate. Senzatia de prospetime nu o mai vezi pe fata nimanui. Sistemul in care ne-am trait viata este partial functional si prezinta o multitudine de crapaturi. Ca si cum te-ai uita la o casa veche in care ai stat pana acum si ale carei temelii au fost zguduite recent. Fiecare perete e fisurat si in loc sa reparam, lipim afise pe deasupra sub influenta celor ce ne zic ca asa e bine.  

Ciudat este ca oamenii nu s-au gandit parca niciodata ca sistemele (social, economic, cultural, religios) in care ne-am ancorat viata se înrautatesc, decad.  În general, am cunoscut progresul prin infrastructura si serviciile oferite în lumea occidentala unde mai totul tindea sa fie rapid, mai eficient si usor de utilizat. Aceasta a fost si viziunea asupra lumii a ultimelor generatii. S-a inteles progresul prin sistemele pe care ne bazam pentru nevoile vietii sau facilitatile pe care le ofera. Pandemia si consecintele ei au zguduit aceasta intelegere si sistemele din jurul nostru îsi arata slabiciunea pentru ca nu dureaza pentru totdeauna.

Pe masura totul in jur se crapa si scartaie, avem ocazia sa vedem cum e sa traiesti într-un imperiu în declin. Aceasta unda de soc prin sistemele societatii poate functiona la fel ca un semnal de trezire la propria noastra efemeritate. Vietile noastre sunt pana la urma ca un vapor (Iacov 4:14). Sistemele ce stau sa se prabuseaca pot, de asemenea, sa stimuleze foamea de altele mai bune, cele care nu pot fi zdruncinate (Evrei 12:27).

Pana atunci, apostolii progresismului simt ca sunt pe caii mari ai schimbarii si vor sa normalizeze tot ceea ce cateva decenii in urma era considerat anormal.  Crestinii trebuie sa fie pregatiti sa traiesca in aceste conditii precum era biserica la inceput in timpul prigoanei romane. Si asta poate chiar ne va face mai bine spiritual.

Reprezentatii mediului politic la cel mai inalt nivel promoveaza schimbari hidoase. De exemplu, premierul Canadian Justin Trudeau pariticipa lejer la prima emisiune a unui nou spectacol intitulat “Canada Drag Race”, promovand public transexualismul. Unul din liderii Partidului Democrat din US, Nancy Pelosi a declarat in aceeasi perioada ca persoanele transexuale simbolizeaza ceea ce este America de fapt. Mai mult, Guvernul Canadian perfectioneaza intens instrumentul de sinucidere asistata alocand fonduri si resurse materiale pentru programul MAiD(Medical Assistance In Dying). Ma opresc aici cu exemplele pentru ca vreau sa intelegem o nuanta in jurul subiectului legat de sexualitatea umana.

Unde suntem acum? Închinarea publica in fata sexualitatii scandaloase se vrea raspandita în întreaga lume ca o emblema a noii moralitati. Decadenta la scena deschisa acapareaza cele mai mari tribune sociale. Elitele conducatoare din prezent reformeaza pacatul ca virtute si virtutea pecum un pacat, interzicandu-ne sa obiectam. La cele mai înalte niveluri de conducere, vedem o agenda clara pentru a schimba ciudatia in normalitate.

Una dintre temele trecute usor cu vederea din narațiunea Intruparii este modul in care venirea lui Christos, intruparea Sa, se va ocupa de temerile oamenilor lui Dumnezeu. Si sa fim clari, nu vorbim despre orice fel de frica, ci despre frica de Dumnezeu. Groaza pe care sfințenia Sa o provoaca in omul pacatos. Genul de frica care l-a facut pe Israel sa cada cu fața la pamant si sa implore ajutor pentru viața lor. Tipul acela de frica care l-a facut pe Isaia sa cerseasca mila.

Era in jurul anului 400 d.Hr. Imperiul Roman era in declin, iar placerile pacatoase ale romanilor continuau nestingherite. Criza sociala se accentua dar oamenii se obisnuisera cu circ pe paine. Marea majoritate era atrasa de confruntarile barbare dintre gladiatori desfașurate in diferite locatii asemanatoare Colosseumului. In aceste arene ale mortii, gladiatorii luptau pana la ultima suflare, deseori insangerati si mutilati spre incantarea miilor de clienti platitori. Era un spectacol oribil, aplaudat deopotriva de imparat și de cetatenii imperiului.

Intrecerile intre gladiatori erau foarte populare la nivelul oamenilor simpli si foarte putini indrazneau sa aiba o alta opinie. Pofta de sange era atat de imbatatoare pentru multime incat multi au continuat sa moara in arene spre incantarea privitorilor. Orice asemanare cu UFC, MMA si alte cafteli pentru divertisment este pur intamplatoare, nu?
Potrivit istoricului creștin Theodoret, luptelor dintre gladiatori li s-a pus capat in timpul imparatului Honorius. Un oarecare Telemachus ce imbratișase viata ascetica calatorea dinspre Orient și a ajuns la Roma. Mergand pe strazile cetatii, a fost atras de zgomotele multimii ce venea dinspre Coloseum si a fost curios sa vada ce se intampla. Cand a vazut spectacolul abominabil a intrat el insuși in arena, si s-a interpus intre cei care manuiau armele unul impotriva celuilalt. Spectatorii au fost mirati si indignati de aparitia calugarului si au aruncat cu pietre in el pana cand l-au omorat. Honorius auzind de acest incident a decretat apoi oprirea definitiva a luptelor intre galidatori. Unele relatari adauga detaliul plauzibil ca, in timp ce incerca sa opreasca confruntarea Telemachus a strigat in mod repetat: „Opriti-va in numele lui Isus! Oprește-te in numele lui Isus!” Acest om umil, aparent lipsit de importanta, a ajutat la schimbarea unui element ce definea cultura acelor vremuri. Telemachus a facut o mare diferenta in vremea sa dar nu prin strategie la nivel inalt, parghii politice sau campanii bine orchestrate. El a facut o mare diferenta manifestand o dragoste pentru semenii sai ce nu putea fi ignorata. A oprit nebunia intrand in mijlocul ei.

Suntem relativ la scurt timp dupa o alta runda a alegerilor pentru doi vectori ai puterii statale din SUA: Congresul si Senatul. Spectacolul american din jurul evenimentului este fascinant pentru multi, aproape la nivel de adictie. Evenimentul lasa in urma lui multa dezamagire si frustrare. Multi se vor uita in sus sau in gol intrebandu-se „Si acum ce urmeaza?” Raspunsul este același ca inainte de alegeri: urmatorul lucru este sa intram in arena si sa actionam cu dragoste spre oprirea nebuniei ce incanta pe semenii nostri.

Ar trebui sa fie evident pentru noi toti ca politica nu schimba niciodata inimile. Doar oamenii care iubesc pe altii și fac ceea ce trebuie in Numele lui Isus, schimba inimile. Cand dragostea actioneaza curajos, așa cum a facut-o in nobilul calugar Telemachus, lucrurile se schimba. Binele invinge raul, nu atat in ​​urne, cat in ​​actul de iertare, in cuvantul marturiei Evangheliei, in misiunea orașului, prin familia ce adopta copii orfani, prin cei ce lucreaza in centrele impotriva avorturilor, prin cei ce se implica voluntar in misiunea bisericilor de la nivelul strazii, in tabara de refugiati, in adunarea din cartier, in celula inchisorii, prin mustrarea blanda si necesara, prin cuvantul profetic indraznet (livrat cu lacrimi, nu cu furie); da, in toate arenele reale ale vietii.

Precum Apostolul Pavel definea timpul sau si noi ne aflam „intr-un veac rau” (Galateni 1:4); și ne spune sa biruim acest rau cu bine (Romani 12:21). Dar cum se intampla asta?

Trebuie cred, ca intotdeauna, sa raspundem la fiecare moment in dragoste cu dorinta de a ne ridica, de a face un pas inainte, motivati in a ne sluji și a fi sinceri unii cu altii. Rezultatele unui vot (la orice nivel s-ar inregistra) nu trebuie sa modifice nimic din toate acestea. La aceasta am fost chemati si inainte de alegeri cat si dupa alegeri. Pare dificil? Poate putina matematica ne ajuta. De exemplu luati cateva momente pentru a aduna cat timp folosim in fiecare saptamana pentru citirea, studierea și meditarea la Cuvantul lui Dumnezeu. Apoi adaugati timpul dedicat ascultarii sau citirii altor profesori / pastorii care ne ajuta in procesul personal al creșterii spirituale. Și, in cele din urma, luati in considerare timpul petrecut in conversatia bazata pe Cuvant și partașia cu alti credincioși. Calculand toate acestea, avem acum o idee despre cat timp ascultam Cuvantul lui Dumnezeu intr-o spatamana.

Pentru continuarea exercitiului este necesara o alta operatie matematica in care sa vedem care este timpul total in fiecare saptamana in care suntem racordati la influenta lumii. Este posibil sa avem nevoie de un calculator pentru aceasta parte a testului. In primul rand, va trebui sa includem timpul petrecut ascultand videoclipuri NPR, FOX News, CNN, și orice alte surse de știri preferati. Adaugati timpul petrecut cu televizorul de dimineata devreme, cu emisiunile de comedie de noapte tarziu și cu diverse emisiuni intermediare. Va trebui sa luati in considerare timpul in care ascultati transmisiuni radio sportive, navigati pe internet, urmariti vedetele pop și echipele sportive preferate, jucati jocuri video, cititi cel mai recent roman sau thrillerul dvs. de spionaj, vizionati filme, muzica la alegere și urmariti cele mai recente dezvaluiri ale prietenilor și bloggerilor de pe Facebook.

Apoi adaugati timpul petrecut urmarind/ascultand documentare, sau lectiuni ale profesorilor preferati și/sau orice alte voci carora le este oferit pretiosul timp de antena al vietii tale. In plus, nu uitati orele petrecute citind reviste, urmarind reclame sau privind  prin vitrine la mall. Acum avem o idee despre cat timp dedicam evenimentelor din lume. Facand o ratie intre cele doua numere vom putea intelege ce e de facut.

Adevarul simplu este ca majoritatea dintre noi petrecem mult mai mult timp ascultand lumea. Și mai ingrijorator este ca nici macar nu realizam ca o facem (ceea ce inseamna ca nu suntem suficient de atenti pentru a exercita gandirea critica antrenata biblic pentru a verifica ceea ce lasam in mintea noastra). In esenta, ne saturam cu mancare lumeasca și ne intrebam de ce nu mai putem primi nimic spiritual in noi. Apoi modul nostru de gandire si actiune va exprima semintele pe care le-am lasat sa incolteasca in mintea si inima noastra.

Din punct de vedere istoric, creștinii au fost cunoscuti ca „oamenii Cartii”. Astazi, este mai probabil sa fim cunoscuti ca oameni ai echipamentelor de ultima generatie, sau cei care ne identificam cu ideile unor partide politice (fie la stanga sau la dreapta), sau cei ce consumam si ne relationam la vorbitori motivationali celebri. Cei mai multi au lasat Cartea pe raft – și ne-am indreptat catre lume pentru suportul si consumul principal.

Daca esti constient ca ratia matematica intre cele doua sume este defavorabila imaginii de om al Cartii ai nevoie de o schimbare. Nu e simplu si intr-un fel sunt de asteptat simptome de sevraj imediate și puternice intrucat am ajuns drogati dupa felul lumii; am ajuns atat de mult dependenti de lume incat abstinenta brusca va produce reactii neplacute in inima si mintea noastra. Insa din moment ce miza este atat de mare, trebuie sa facem asta. Daca nu spulberam lanturile dependentei noastre pentru a reorienta mintea, inima și vointa catre Cuvantul (cuvintele) lui Christos, furtunile care vor veni vor ruina vietile noastre, ale familiilor și bisericilor in care ne inchinam. (Matei 7:26-27).

Reinnoirea mintii este singura cale catre o viata transformata și o marturie puternica; o reinnoire care necesita atat o renuntare la lume, cat și o reordonare a vietii in jurul și prin Cuvantul Bibliei. Nu va fi ușor. Nimic bun și necesar nu este vreodata usor. Cu totii vom avea nevoie de harul produs de Duhul Sfant, pentru a opri și a dezactiva lumea și apoi pentru a invata cum sa locuim in Cuvantul lui Dumnezeu, astfel incat Cuvantul sa locuiasca in noi.
Si atunci poate va incepe dezvrajirea si vom incepe sa intelegem ce se intampla in jurul nostru…

Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C.

 

 

Acum 4 ani am fost pentru 2 zile intr-una din cele mai vizitate destinatii ale Europei – muzeul Luvru din Paris. Vizita a fost fascinanta la nivelul intersectiilor culturale. Bineinteles am incercat sa vad indeaproape si cea mai populara piesa a muzeului – pictura lui Leonardo daVinci, Monalisa/Gioconda.

Potrivit unor sondaje prezentate recent este pentru prima data in istoria Americii cand mai putin de jumatate dintre cetatenii sai se declara a fi creștini. In Canada situatia este si mai grava. Desigur, mereu au existat defaimatori si dispretuitori ai crestinismului in partea aceasta de lume, dar pana de curand acestia nu erau in prim-plan – declaratiile si manifestarile lor erau privite ca marginale. In ultimele decenii ei au caștigat sprijin atat la nivel cultural cat și politic, lansand atacuri la adresa crestinismului pe care doar crestinii superficiali le pot considera acceptabile.

Oboseala ne ajunge pe toti. Ne simtim extenuati deseori. Mai ales dupa ce am lucrat, ne-am trudit si n-a iesit mai nimic. Adica tot efortul nostru a fost in zadar. Emotia asta ni se asterne pe inima dupa ce am facut tot ce am putut noi mai bine in familie, in biserica, la locul de munca si nimic bun nu a aparut inca.

Pentru un creștin, una dintre cele mai sigure căi de a dezvolta o migrenă nedorită este să încerce să-și imagineze cum erau lucrurile chiar înainte de creație. Știi, acel timp în care de fapt nu era timp și acel spațiu în care nu era spațiu. Era doar … nimic. Fără  lumina. Fără întuneric. Fără material. Nimic.


Traim de multa vreme intr-o lume ce “adusteaza” dictionare si termeni cu dorinta expresa de a acomoda o noua ideologie. Schimbare definitiilor duce la inlocuirea fortata a unor termini sau chiar la anularea lor. In tot ansamblul socio-cultural al unei crize ce se desfasoara concomitent la mai multe paliere cum am putea sa mai intelegem ce reprezinta persecutia sau tirania? Daca strigi ca esti persecutat(a) ce vrei de fapt sa spui? Daca il numesti pe cineva tiran ce inseamna de fapt?

Intr-o lume in care haosul este “noua ordine” de a trai Satan pare invingator peste aproape orice zi. Asta pe de o parte pentru ca reuseste sa rupa si sa dezbine familiile crestine si apoi deoarece familille crestine au uitat cum sa contraatace strategia draceasca.

De multe ori in conversatiile cu copii mei obisnuiam sa spun  “…dar nu e normal…” incercand sa pun lucrurile intr-o matrice a normalitatii intelese de mine prin cunostinta, experienta sau traditie.
Uneori primeam inapoi raspunsuri in genul – “normalul vremurilor tale nu mai este normalul de azi”. Si asta m-a facut sa ma intreb, “Cum sa inteleg normalul?” “Ce ar trebui sa fie azi, normal?”