"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Dicționarele ne învață că a dezbate înseamnă a face o analiză amănunțită, o discuție largă (de obicei în cadrul unei adunări cu caracter oficial, asupra unei probleme de interes obștesc.

Cand spui Arizona, spui multe grade cu plus, in termometru si evident, cactusi. Insa, e mai mult de atat. E un spectacol inedit al naturii.

            De aproape două săptămâni, orașul Caracal din județul Olt a devenit vedeta negativă a României, cu lumea sa interlopă, clanurile mafiote, traficul de carne vie, răpiri și dispariții de fete/copii, criminali în serie (efectivi și morali), pe care nimeni nu-i zăticnește de ani în șir. Păi cine, mă rog, s-o facă, de indată ce un neom ca Gheorghe Dincă are asemenea raporturi fraterno-tovărășești cu pretinșii apărători ai legii din zonă (în telefonul său s-au descoperit numerele unor granguri ai zonei – politruci, procurori, polițiști), încât nu doar că niciun oficial nu l-a luat la refec pentru dubioasele lucruri ce se petreceau în sinistra lui ogradă, precum gropile betonate, dar chiar a fost considerat apt să-și conducă în continuare mașina și să presteze servicii de taximetrie, cu toate că în decursul timpului el fusese internat și tratat de mai multe ori pentru serioasele probleme psihice de care suferă, iar medicul psihiatru curant avea obligația să înștiințeze Serviciul de Circulație rutieră despre nesănătatea mintală a pacientului său.

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea. – Albert Einstein

          Personalitatea lui Mihai Eminescu impune cel puțin două interpretări: una istorică, directă ca pentru orice om obișnuit și alta poetico-spirituală ca pentru un creator de geniu. Așadar greutatea cade pe poezie, partea de nemurire a existenței sale. Și pentru că „iubitorii” marelui poet nu i-au înțeles cum se cuvine opera s-a ajuns  la a se spune că Eminescu nu e atât de mare, după cum s-a tot afirmat, faima lui fiind întreținută mai mult artificial sau că opera sa poetică este inferioară celei politice. Trecând peste toate acestea doar în treacăt voi spune și eu câteva cuvinte privind temele și ideile sale poetice.

Constantin Noica este unul din puținii cugetători contemporani care a pus problema omului în hățișul contradicțiilor generate de pluralitatea culturilor Europei(și ale lumii) și globalitatea civilizatorie a erei tehnicii planetare.

Sacrificarea lui cu prin eliziune sau sacrificarea lui un prin afereză? – „aceasta-i întrebarea” nehamletiană.

 

Unii „știu” și greșesc, alții nu știu și întreabă sau se întreabă dacă se va fi scriind c-un sau cu-n. Mulți au gusturi ortografice și și le satisfac. Destui își dau cu părerea.

    Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru, ultimul neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”.

Atunci când vine vorba să scrii despre lucruri spirituale este foarte important să te documentezi, să ştii să comunici şi să ai idei creative. În felul acesta, relaţia dintre autor şi cititor este mult îmbunătăţită şi ambii au în egală măsură beneficii: primul se bucură de roadele muncii sale, cel de al doilea de oportunitatea de a-şi îmbogăţi cunoştinţele, de a se dezvolta în ceea ce priveşte sufletul şi intelectul.

Un roman notabil ce se înscrie logic în succesiunea celor patru anterioare este Suflet și virtual al scriitoarei Ligia Seman. Aflat la confluența dintre real și ideal, dintre realitate și idealitate în sensul de transcendență de sorginte divină, romanul este incitant atât prin trama epică propusă, deosebit de ingenioasă, de bine construită, cât și prin galeria extrem de diversă de personaje în care ne regăsim fiecare dintre noi, cu problemele și luptele noastre, cu nedumeririle și eșecurile noastre.