"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu1 pe zi şi i-a trimis la vie...
11După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
12şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.’13Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.15Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?

Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.2S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu1 pe zi şi i-a trimis la vie...
După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.’ Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.15Nu pot* să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?

„Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte.

„Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și voi, prin El, sunteți în Hristos. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”(1 Corinteni 1:25-31).
„Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci ”
„Toate cunoștințele noastre nu fac decât să ne apropie de ignoranța noastră” Thomas Stearns Eliot
        
Biserica din Corint în secolul I era în conflict. Corintul a fost centrul comercial al Greciei. Era de patru ori mai mare și la aproximativ cincizeci de mile vest de Atena. Avea o populație de 400.000 de oameni, făcându-l al patrulea oraș ca mărime și mai bogat din Imperiul Roman. A fost și unul dintre orașele cele  mai depravate ale vremii. Aici, în anii 52-53 d.Hr., Pavel a înființat o biserică chiar în umbra filozofiei ateniene.  Zeița Atena era patrona orașului Atena; era zeița înțelepciunii, a artelor și a meșteșugurilor. Se credea că prin înțelepciunea ei s-a creat cosmosul.
    
După ce a înființat această congregație și a trecut la alte lucrări, o delegație din Corint a venit la Pavel cu vești despre dispute și probleme grave care au apărut în biserica din Corint. Membrii ei se certau pe tema teologiei, erau plini de mândrie cu privire la darurile lor spirituale și îi priveau cu dispreț pe cei săraci dintre ei. Ap. Pavel a avut soluția haosului lor: mesajul Crucii. Acest mesaj le părea prostesc și absurd pentru cei care nu au înțeles, dar a fost viață și mântuire pentru cei care l-au acceptat.
    
Crucea a fost, desigur, lemnul pe care a murit Fiul lui Dumnezeu – și, de asemenea, este locul unde păcatul și mândria sunt pironite. Prin credință, crucea se schimbă dintr-un eveniment exterior cu mult timp în urmă într-o lucrare interioară a lui Dumnezeu. Ne permite să ne lăsăm deoparte preferințele și opiniile și nevoia noastră de a predomina. Se adresează acțiunilor noastre bazate pe frică și disperării noastre. Pavel a scris Galatenilor: „Am fost răstignit împreună cu Hristos. Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:22). Și Corintenii auziseră deja și credeau același mesaj. Pavel predicase printre ei „pe Hristos și pe El răstignit” și ei îmbrățișaseră evanghelia. Ce s-a întâmplat cu ei? Cum s-au îndepărtat atât de mult de simplitatea crucii? Nu ne place crucea. În natura noastră umană, vom face tot ce putem pentru a scăpa de ea. Chiar și Domnul Hristos S-a rugat ca paharul suferinței să treacă de la el,  ca la urmă a îmbrățișat voia lui Dumnezeu, acceptând crucea ca jertfa necesară.
    
Corintenii se îndepărtaseră de cruce încetul cu încetul. Drept urmare, comunitatea lor a fost amenințată de ciocnirea constantă a oamenilor care își doresc propriul drum. Ap. Pavel vrea să-i aducă înapoi la bază, înapoi la crucea tăgăduirii de sine. Ap. Pavel va continua tema nebuniei, aplicând-o asupra lui însuși. „Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem dezonorați“ (1 Corinteni 4:10).
    
Nebunia lui Dumnezeu! Ce expresie izbitoare!  De când eram copil și auzea această expresie mă prindeau fiorile. Cum poate cineva să-i atribuie lui Dumnezeul Creator și Atotputernic această expresie care nu I se potrivește nicidecum?  „Nebunie” = moria, de la care obținem cuvântul prost. Pentru necredincios, crucea este imbecilă (prostie absolută) De ce? Pentru că este în conflict cu propria lui înțelepciune. Faptul că Dumnezeu a devenit om, a fost răstignit pe cruce, v-a învia pentru a asigura iertarea păcătosului. Apoi, acceptarea în ceruri a păcătosului iertat este o idee atât de simplă încât pare o prostie și mult prea umilitoare pentru ca omul natural să o accepte.
Nebunie:  „Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire.” Dicționarul Explicit al Limbii Române.
    
Înțelepciunea umană nu poate înțelege crucea. Pentru mintea naturală, este ofensator și inacceptabil. Dar pentru cel care este mântuit (credinciosul) este puterea lui Dumnezeu. Omului firesc i se pare o prostie. Pentru creștinul autentic – este puterea lui Dumnezeu. Ap. Pavel era sarcastic când a numit mesajul și planul lui Dumnezeu de mântuire „nebunie”. Pavel spunea că mesajul lui Dumnezeu este nebun din perspectiva celor care vor pieri, dar nu din perspectiva celor care au fost mântuiți.
    
„Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, pentru că ele sunt o nebunie pentru el și nici nu le poate cunoaște, pentru că sunt discernute spiritual.” (1 Corinteni 2:14). Duhul Sfânt m-a îndemnat să studiez Sfânta Scriptură și să aflu ce anume a fost în mintea Apostolului Pavel când a folosit această expresie nebunia lui Dumnezeu.

Schița Studiului:
I. PUTEREA lui Dumnezeu în cruce este ascunsă de cei care pier (v. 18).
II. PLANUL lui Dumnezeu în cruce este prezis în Scriptură (v. 19-20).
III. ÎNȚELEPCIUNEA lui Dumnezeu în cruce este în contrast cu înțelepciunea lumii (v. 21-23).
IV. „NEBUNIA” lui Dumnezeu în cruce este justificată prin mântuirea celor păcătoși (v. 24-25).

Notă:  termenul de „cruce sau crucea” în acest studiu se referă la Jertfa Domnului Hristos săvârșită pentru noi.

I. PUTEREA lui Dumnezeu în cruce este ascunsă de cei care pier (v. 18).

Unul dintre simptomele atracției corintenilor față de înțelepciunea umană a fost tendința de partide, („Eu sunt a lui Apollo; Eu sunt a lui Chifa”) – Ap. Pavel afirmă că tot acest comportament carnal în rândul corintenilor a fost urmarea supraevaluării înțelepciunii umane (și o neglijare sau subevaluare a Evangheliei). Mulți dintre convertiții corinteni și-au adus spiritul de fracționism filozofic în biserică. Unii dintre ei încă se țineau de credințele din fosta lor filozofie păgână. Erau împărțiți în ceea ce privește punctele de vedere filozofice. Nu puteau trece peste dragostea lor pentru înțelepciunea umană. Deși s-au încrezut în Hristos și și-au recunoscut răscumpărarea prin har prin cruce, dar au vrut să adauge înțelepciune omenească la ceea ce făcuse El pentru ei.
    
Ap. Pavel este hotărât să-și țină întreaga Evanghelie departe de această sferă a înțelepciunii oamenilor (v. 17), și este în puternic contrast cu „înțelepciunea cuvintelor”. Ap. Pavel spune de fapt că atunci când trecem mesajul crucii prin grila înțelepciunii lumii, îl golim de putere – v. 17).
v. 18 – „Crucea ocupă un loc central în vestirea Evangheliei. Este atât punctul culminant al unei vieți de renunțare la sine, cât și instrumentul rânduit al mântuirii” (Stanley Lightfoot Jr.)
     
„Cuvântul crucii” se referă la vorbirea care aparține mesajului crucii și, în consecință, nu aparține înțelepciunii lumii (adică elocvența și retorica funcționează doar pentru a neutraliza mesajul crucii; căci lumea nu găsește că înțelepciunea ei se potrivește cu Evanghelia – 1 Ioan 4:5-6). Ap. Pavel pune accentul pe puterea lui Dumnezeu. (v. 18 este de fapt împlinirea v. 19). Dumnezeu își arată înțelepciunea și puterea în distrugerea înțelepciunii lumii. „Piere” este starea fixă ​​a individului în afara lui Hristos; nimic altceva decât o transformare completă nu poate folosi pentru a schimba acea stare și ruina implicită în ea. Observați că cei care pier consideră „Cuvântul Crucii” ca fiind o nebunie.
    
Cei care „sunt mântuiți” experimentează efectul transformator în viața lor al puterii lui Dumnezeu prin cruce (numai datorită relației lor cu Hristos și cu El răstignit). O, galateni nechibzuiți! Cine  v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Hristos ca răstignit? (Galateni 3:1). Această „înfățișare publică” a lui Hristos răstignit are două efecte: mântuirea în Hristos sau pieirea în afara lui Hristos. Numai doctrina crucii este eficientă pentru mântuire. Înțelepciunea lumii îl abandonează pe om la distrugerea veșnică. Cele două destine (mântuire sau pierire) vor fi desăvârșite în ultima zi când Hristos va judeca tainele inimilor oamenilor (Romani 2:16) și va pronunța public destinul etern al fiecărei persoane (Filipeni 2:9-11).

    
II. PLANUL lui Dumnezeu în cruce este prezis în Scriptură (v. 19-20).

De fiecare dată când Hristos a răspuns lui Satana, El a folosit cuvinte din Scriptură– este scris sau „stă scris” – forma exprimă caracterul de autoritate al documentului. În 2:4-5, gândul final al capitolului unu este că credința credinciosului trebuie să se întemeieze numai pe mesajul Scriptural al crucii și nu pe înțelepciunea omului – „Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”
    
Dumnezeu precipită literalmente o luptă de viziuni asupra lumii. Hristos și El răstignit este înțelepciunea divină care invadează tărâmul înțelepciunii umane. Înțelepciunea umană este o înțelepciune slabă. Înțelepciunea lui Dumnezeu invadează ca o pană, străpungând tărâmul impotent al înțelepciunii umane -- în cele din urmă expunându-și nebunia și în cele din urmă eliminând-o.
    
Pavel se confruntă cu corintenii – este greșit să împiedici adevărul Evangheliei doar pentru că oamenii înțelepți ai lumii râd de el și îl susțin disprețului. Opinia omului nu are nicio greutate în ochii lui Dumnezeu – El se va răzbuna pe dușmanii crucii. (Oamenii nu sunt dușmani ai crucii (de lemn) pe care Hristos a fost crucificat pentru noi; în niciun caz nu sunt dușmani ai crucii fizice de la Golgota).
    
„Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos.” Filipeni 3:18.

Adevărul este că eu devin un dușman al crucii lui Hristos atunci când nu-mi iau crucea și nu-mi răstignesc firea cu poftele și dorințele ei. Cu alte cuvinte, nu doresc să fiu răstignit cu El (Galateni 5:24; Galateni 2:20). Hristos a spus că trebuie să îmi iau crucea în fiecare zi! (Luca 9:23). Să fiu răstignit cu El înseamnă să-mi refuz voia proprie împreună cu poftele și dorințele mele. Poate cu mare plăcere sunt de acord că Hristos a murit pentru mine pe cruce, dar recunosc că și eu trebuie să mor o moarte care are efect asupra poftelor din fire?

Calea lui Dumnezeu de a se răzbuna este să-i lovească pe cei mândri cu orbire spirituală (In 9:39-41) – pe cei înțelepți în ochii lor; cei legați de propriul lor mod de înțelegere vor fi lăsați la propriul lor prețuit mod de a raționa. Dumnezeu anunță că „înțelepciunea” lor va fi redusă la inutilitate, deșertăciune și nebunie (Psalmul 33:1).
    
Cunoașterea omului nu este nimic dacă nu se bazează pe adevărata înțelepciune (Proverbe 1:7). O persoană nu poate să-și raționeze el însuși  calea către Dumnezeu – cunoașterea mântuitoare a lui Dumnezeu este ascunsă de percepția umană. În afară de Hristos, fiecare ramură a înțelepciunii umane este zadarnică; nu poate da o cunoaștere mântuitoare a lui Dumnezeu. „Prin nebunia predicării”- mesajul crucii este modul lui Dumnezeu de a face ceea ce El a spus că va face – și anume „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14).
    
Dumnezeu a doborât întregul tărâm al autosuficienței nebunești. Acesta nu este doar Dumnezeu care face ca înțelepciunea lumii să pară nebună, ci este înțelepciunea lumii revelată pentru ceea ce este, o nebunie totală (acesta este Dumnezeu întorcând tablele față de înțelepții lumești - Proverbe 21:30) (Așa cum El a avertizat Israelul din vechime, nu încerca să potriviți inteligența cu Dumnezeu – nu credeți că îl puteți păcăli pe Dumnezeu. Observați numeroasele exemple de neascultare a lui Israel care a fost rezultatul sprijinirii pe înțelepciunea omului – Isaia 30:15-17.)
    
Întregul punct de sprijin, întregul punct de echilibru, punctul central al înțelepciunii lui Dumnezeu, însăși axa înțelepciunii lui Dumnezeu este Hristos și El răstignit. Prin intermediul crucii, Dumnezeu va elimina fiecare dușman al gloriei Sale. Prin intermediul crucii, El va răscumpăra cosmosul, va salva pe cei aleși și va umple pământul cu Împărăția lui Hristos (Toate, cu excepția mântuirii aleșilor, sunt nevăzute în prezent, dar prin „nebunia și slăbiciunea” crucii, Dumnezeu va elimina în cele din urmă pe fiecare dintre dușmanii Săi.)

Ioan Sinitean, Prezbiter in Biserica Logos Chicago

 

 

„Moartea a fost înghițită de biruință.  Unde îți este biruință, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”  Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruință prin Domnul nostru Isus Christos! (1 Corinteni 15:55-58).

„Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce* a fost arătat în trup a fost dovedit** neprihănit în Duhul, a fost văzut† de îngeri, a fost propovăduit†† printre neamuri, a fost crezut*† în lume, a fost înălțat†* în slavă.” (1 Timotei 3:16).

„În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.” Eclesiastul 7:14.
„Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi. ” Iov 37:21

Introducere

Dumnezeu, nu numai că ne-a mântuit, ci ne vrea să creștem tot mai mult în credință până o să ajungem la statura plinătății lui Christos. Mântuirea este începutul relației noastre cu Christos, dar Dumnezeu nu vrea să rămânem imaturi. După ce ne-am născut din nou prin credința în Isus, ar trebui să creștem continuu în harul și puterea Lui, „ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos”- 2 Petru 3:18). Surprinzător pentru noi toți este modalitatea prin care dorește El să ne crească: prin adversitate.

Ca oameni, cu toții trăim adversități la un moment dat în viața noastră. Din păcate, unii dintre noi mai mult decât alții. Lumea în care trăim este caracterizată de adversități. Oriunde ne uităm sunt dezastre, tragedii, traume, nenorociri, suferințe și pierderi. Dar ce se întâmplă atunci când viziunea noastră asupra adversității devine mai apropiată și personală? Cum dorește Domnul să răspundem când ne confruntăm cu încercări? Și ce încearcă El să ne învețe prin dificultățile noastre?

Apoi, chiar creștini fiind mai devreme sau mai târziu, vrând-nevrând, vom fi confruntați cu adversități din toate părțile. Oricare ar fi problema (tipul de adversitate) trebuie să fim convinși că Dumnezeu este aproape să le depășim.  El este aproape să ne încurajeze și să ne ajute.

În orice suferință, prin orice încercare, întreabă-te ce poți învăța din acea situație? Se cuvine să folosim astfel de situații pentru a ne apropia de Domnul. Să ne amintim întotdeauna că greutățile din viață ne fac mai puternici.

Adversitatea ne vizitează pe toți din când în când - și în multe moduri diferite. Poate fi deghizată în probleme de căsătorie, boală, calamitate financiară, dificultăți din atacurile personale sau chiar dificultăți la locul de muncă. Adversitatea nu alege persoanele. Cu toții ne vom confrunta cu felurite adversități, dacă nu ne-am confruntat deja. Întrebarea este cum vom răspunde la acestea, atunci cînd vine acel moment dificil.

Există o avertizare grăitoare în Cuvântul lui Dumnezeu care dezvăluie: „Dacă slăbești în ziua necazului, mică îți este puterea - sau altă traducere „Dacă leșini în ziua necazului tăria ta este mică” (Proverbe 24:10). În acest context, leșinul nu înseamnă a pierde literalmente cunoștința; mai degrabă înseamnă să te retragi, să dai drumul sau să te arăți slab. Când adversitatea lovește, majoritatea oamenilor au tendința de a căuta o cale de evadare. Domnul este foarte specific în acest verset. El spune clar că retragerea din adversitate nu este calea de urmat.

Depășirea adversității face parte din stilul de viață creștin. Adversitatea este un moment de dificultăți, suferințe, recesiune, depresie și circumstanțe nefericite, dar momentul adversității poate fi întâmpinat cu încredere de cel ce cunoaște pe Domnul și învață din Scripturi cum să navigheze cu bine prin apele grele ale încercării.  


I. DEFINIȚII DE ADVERSITATE
    
Adversitate: „o afecțiune marcată de nenorocire, calamitate sau suferință” (dictionary.com); (Merriam-Webster).
    
ADVERSITATE -  un eveniment sau o serie de evenimente care se opun succesului sau dorinței; calamitate; suferința; suferințe; stare de nefericire. Adversitatea, un substantiv  care provine din franceză: adversité,  și latină: adversitas, sau adversus, literalmente „întors împotriva” și figurativ „ostil sau nefavorabil. ”
    
Adversitatea este acel vânt care vine vrând nevrând peste noi cu scopuri precise. Acel vânt care va limpezi până la urmă soarele ca acela să strălucească mai puternic peste noi…
    
Citate celebre despre adversități:
    „Creștine, adu-ți aminte de binele lui Dumnezeu în genul adversităților”. ~ Charles H. Spurgeon
    „Adversitatea este praful de diamant care-ți lustruiește bijuteriile” ~ Robert Leighton
    „Confortul și prosperitatea nu au îmbogățit niciodată lumea la fel de mult ca și adversitatea”. ~ Billy Graham
    „Singura utilizare a unui obstacol”, a spus Woodrow Wilson, „este să-l depășești”.
    „Credința este testată în fața adversității” ~ Dune Elliot.
    
Adversitatea este adesea definită ca un eveniment sau circumstanță dificilă sau nefericită. Școlile ne învață matematică, istorie și știință; dar nu ne învață despre adversități. În schimb, ne împiedicăm singuri, adesea accidental de ele. Mai simplu spus, adversitatea este o greutate, un obstacol sau o provocare care ne afectează viața.             

Adversitatea poate veni sub mai multe forme și dimensiuni, în intervale de timp diferite: mai dese sau mai rare.  
    
Nu a fost intenția lui Dumnezeu ca obstacolele să ne biruiască, ci să le biruim. Nimic altceva nu ne poate dezvolta puterile latente; nimic altceva nu ne poate spori puterea. Adversitățile pot fi Obstacole dar sunt Oportunități - pietrele de temelie către o viață superioară și o realizare mai mare!

II. CARACTERISTICI ale ADVERSITĂȚII
    1.  Adversitatea este universală. Este peste tot și poate afecta pe oricine și în orice domeniu al vieții noastre.
    2. Adversitatea este imparțială. Deoarece trăim într-o lume căzută, ne vine necazul tuturor - chiar și credincioșilor - indiferent de statutul nostru financiar sau educațional.
    3. Adversitatea este dureroasă. Durerea poate fi fizică, emoțională sau relațională, dar oricare ar fi sursa, adversitatea doare.
    4. Uneori, adversitatățile vin brusc și în serii repetate ca și în cazul lui Iov. Totul pare normal până când un accident sau un raport negativ de la medic, ne lasă pe neașteptate devastați.
    5. Momentele de adversitate pot fi prelungite.         Uneori durerea emoțională sau fizică continuă ani de zile. Alteori poate fi mai scurtă în timp dar deosebit de intensă. Intensitatea mare a adversității îi poate afecta chiar pe cei ce încearcă să ne aducă mângăiere.
    6. Adversitatea este adesea în afara controlului nostru. Este posibil să ne simțim neajutorați și să nu avem niciun răspuns cu privire la motivul pentru care Dumnezeu ne îngăduie să trecem prin ea.

III. CAUZE POSIBILE ALE ADVERSITĂȚILOR
    
Adversitățile sunt rezultatul multor cauze. După ce a venit adversitatea, prea puțin contează care a fost cauza acesteia. Se întâmplă atât de multe lucruri neplăcute și dăunătoare, încât efortul de a evidenția cauzele acestora este dificil. Mai jos descriu câteva dintre ele:
    1. Limitări naturale. Unii sunt născuți și crescuți în sărăcie sau ajung în sărăcie în circumstanțe ulterioare.
    2. Handicapuri familiale - poate că familia lor are o reputație rea sau este implicată în dispute cu alții.
    3. Sănătate slabă. Alții sunt schilodiți sau anormali într-un fel de la naștere sau accidente.
    4. Traume în urma accidentelor, pierd membre ale corpului sau au cicatrici - sau au altceva care este un handicap și o sursă de adversitate pentru ei.
    5. Părinți cari au copii anormali, care sunt o povară mare pentru ei; alții au rude de susținut și, prin urmare, nu au libertatea de a-și trăi propria viață așa cum ar alege.
    6. Există și alte adversități - pierderi în afaceri prin investiții neînțelepte, prin gestionare necorespunzătoare, prin lipsa de fidelitate în cei în care am avut încredere.     Oamenii suferă, de asemenea, ca urmare a propriei conduite neînțelepte sau păcătoase. Ei seamănă o recoltă rea și sunt obligați să culeagă ceea ce au semănat. Uneori trebuie să culeagă ce au semănat alții. Părinții semănă neghină - și adesea copiii culeg recolta. Acesta este un lucru trist, inevitabil, care i-a blestemat pe o viață.
    7. Obiceiuri proaste - obiceiuri pe care nu au putut sau nu au vrut să le rupă. Aceste obiceiuri proaste le-au adus multe adversități.

IV.  TIPURI POSIBILE DE ADVERSITĂȚI
    1. Adversitate fizică (handicapuri, dureri cronice etc.)
    Cel mai evident exemplu de adversitate fizică este o dizabilitate fizică. Adversitatea fizică ar putea fi ceva cu care te-ai născut, cum ar fi o anomalie, care o poate face mai provocatoare în timp ce crești. Nu este capabil să lucreze și pe handicap - agorafobie, oboseală cronică, MCS / EI, cancere etc. Boli care pun viața în pericol și nu poți funcționa. Evenimente traumatice care pot avea efecte negative, de durată asupra sănătății și bunăstării (suferind de inima frântă).
    2. Adversitate mentală (angoasă mentală, depresie etc.)
    Așa cum obstacolele fizice pot fi obstacole, la fel și o boală mintală. Sănătatea ta mintală este foarte importantă și obținerea ajutorului de care ai nevoie (dacă este necesar) este esențială atunci când încerci să depășești luptele mentale.
    3. Adversitate emoțională (furie, stima de sine scăzută etc.)
    Depresie, atacuri de anxietate, dependențe, tulburări de anxietate și panică, tulburări bipolare, tulburări de alimentație, schizofrenie etc. Durerea emoțională este ceva ce ni se spune să lăsăm deoparte, așa că o îngropăm adânc în noi și o purtăm de-a lungul vieții noastre. Adversitatea emoțională poate apărea din mai multe surse, cum ar fi: experiențe negative din copilăria ta, moartea unei persoane dragi, o relație toxică etc.
    4. Adversitate socială (lipsa abilităților sau tulburărilor sociale)
     Adversitatea socială ne poate limita cu adevărat capacitatea de a ne simți confortabil în viață. Problemele sociale pot să ne împiedice să realizăm visele și succesul pe care îl căutăm. Modul în care interacționăm cu oamenii este esențial pentru succesul nostru. A nu te simți acceptat sau a-ți putea exprima opinia nu este un mod plăcut de a trăi. Și viața poate deveni destul de ne singură fără confortul prietenilor alături de tine. Oamenii cărora le lipsesc anumite abilități sociale se află într-un dezavantaj major, deși nu este întotdeauna vina lor.
    5. Adversitate spirituală (absența credinței)
    Există lucruri în jurul nostru și modalități care nu sunt ale lui Dumnezeu și cari deschid ușile atacului spiritual.
    6. Adversitate financiară
    Adversitatea financiară este o provocare comună pe care o experimentăm mulți dintre noi. Greutățile financiare pot fi uneori auto-provocate, cum ar fi abaterea în afara mijloacelor noastre financiare pentru a trăi un anumit stil de viață. Cu toate acestea, neplăcerile financiare ne pot afecta și fără a ne folosi în exces cardurile de credit.

Uneori, adversitatea ta este prea complicată pentru ca orice categorie să poată fi conținută. Simptomele fizice ar putea însoți o problemă de sănătate mintală. Uneori este posibil să aveți probleme financiare, în special din cauza dificultăților dvs. de socializare și / sau de rețea.

V. ORIGINEA Adversităților
    1. Calamități naturale
    Forțele naturii nu pot fi controlate într-o asemenea măsură încât nu vor lucra niciodată distructiv. Alături de alții, creștinii trebuie să facă față calamităților generale care se lovesc de societate - cutremure, incendii, inundații, secete, furtuni.
    2. Calamități Speciale
    Aceste calamități speciale includ boli, pierderi personale, răniri rezultate din accidente și o varietate de alte lucruri. Acest tip de adversitate este adesea greu de suportat, deoarece vine chiar acasă pentru individ. El trebuie să înfrunte rezultatele singur, adesea singur; și nu trebuie să fie surprins dacă alții nu observă suferința sa sau chiar dacă îl resping din cauza ei.
Orbii, surzii, schilodii pot fi așa cum sunt, fără vina lor - totuși trebuie să sufere aceste handicapuri. De prea multe ori devin suprasensibili din cauza lor, ceea ce le face mult mai greu. Ca urmare a faptului că sunt înțelese greșit, ele sunt adesea tratate într-un mod care îi face să simtă acea înțepenire a conduitei oamenilor necugetați și neînțelegători despre ei.
    3.Calamități auto-provocate
Există, de asemenea, adversități făcute de sine și acestea sunt cele mai grave dintre toate. Oamenii își aduc nenorociri prin propria lor conduită greșită. Bețivul culege rodul beției sale, prostituata are rușinea ei, criminalul se uită afară dintre gratiile de oțel.
Ce seamănă omul, aceea va secera…
Alte adversități vin peste noi prin calculele noastre greșite. Lucrurile nu se desfășoară așa cum am presupus că ar face și suferim consecințele. Uneori, adversitățile noastre vin pentru că am fost neglijenți și, uneori, pentru că am neglijat să facem lucrurile pe care știam că ar trebui să le facem. Toate acestea trebuie îndeplinite într-un fel; iar fericirea și succesul vieții noastre vor depinde în mare măsură de modul în care le întâlnim.

VI. RĂSPUNSURI POSIBILE la adversitate

În funcție de răspunsul nostru, greutățile și suferința ne vor conduce fie la Domnul, fie departe de El.
• Dând vina pe cineva. Am putea răspunde căutând pe cineva de vină, dar această abordare nu ne face decât să ne intensificăm furia până când devenim amari.
• Evadare. O altă opțiune este de a încerca să evităm durerea și problemele prin ameliorarea simțurilor noastre. Deși înecarea durerilor noastre cu alcool, consumul de droguri sau angajarea în relații sexuale poate părea răspunsul, aceasta doar ne complică viața și duce la mai multe probleme.
• Negarea. Dacă susținem că totul este bine când nu este, vom continua să suferim răni și furie interne.
• Auto compătimire. O petrecere de păcat nu realizează niciodată nimic pozitiv. Afișează pur și simplu o lipsă de dorință de a asuma responsabilitatea pentru situație și răspunsul nostru la aceasta.
• Acceptând ca venind prin îngăduința lui Dumnezeu cu scop (scopuri) precise.

VII. PRINCIPII care să ne ajute prin adversitate

Dacă suntem încrezători în dragostea Domnului pentru noi și înțelegem cum folosește El adversitatea în viețile noastre, vom putea avea încredere în El și vom putea răspunde într-un mod care ne va aduce beneficii.
• Adversitatea este unul dintre cele mai eficiente instrumente ale lui Dumnezeu pentru întărirea credinței noastre. Dacă ne concentrăm asupra modurilor în care El lucrează în noi și ne permite să suportăm suferința, încrederea noastră în El va crește chiar dacă circumstanțele noastre rămân aceleași.
• Domnul trimite (ÎNGĂDUIE) adversități pentru a ne ajuta, nu pentru a ne răni. Scopul lui Dumnezeu de a permite durerea este de a realiza ceva bun. Poate că el încearcă să ne corecteze sau să producă în noi un caracter evlavios. În cazul apostolului Pavel, Dumnezeu l-a protejat de mândrie și l-a învățat să depindă de Hristos (2 Cor. 12: 7-10).
• Dumnezeu este întotdeauna alături de noi. Este posibil să nu simțim prezența Lui, dar El a promis că nu ne va părăsi sau ne va părăsi niciodată (Evrei 13: 5). În calitate de credincioși, am fost uniți cu Hristos și Duhul Său trăiește în noi.
• Adversitatea poate fi un dar prețios de la Domnul. Durerea și greutățile sunt instrumentele pe care El le folosește adesea pentru a ne corecta gândirea, a ne întoarce și a ne ghida pe calea Sa.
Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cum să trecem prin vremuri de adversitate. Ne amintește de dragostea Lui, ne spune despre scopurile Lui pentru încercări, ne încurajează să suportăm și ne întărește în acest proces. Unul dintre principalele motive pentru care luptăm în adversitate și cedăm disperării și deznădejdii este ignoranța în ce privește Scripturile. Domnul vrea să ne ajute prin necazuri, dar trebuie să deschidem Cuvântul Său pentru a primi îndrumarea, mângâierea și asigurarea Lui.

VIII. EXEMPLE SCRIPTURALE DE PERSOANE CE AU TRECUT BIRUITORI PRIN ADVERSITĂȚI
• Iosif a experimentat trădare, sclavie și închisoare înainte de a deveni al doilea ca importanță în comanda Egiptului, după faraon.
• Moise a fost un fugar în pustie înainte ca Dumnezeu să-l cheme să-i scoată pe copiii lui Israel din Egipt.
• David a petrecut mulți ani fugind de regele Saul înainte de a deveni cel mai notabil rege al Israelului în Vechiul Testament.
• Estera a fost o evreică exilată pe care Dumnezeu a ridicat-o în poziția de regină a Persiei și a folosit-o pentru a-și salva poporul.
• Daniel a fost captiv în Babilon, dar a fost promovat la cel mai înalt nivel de guvernare de către mai mulți regi (probabil 5).
• Ucenicii lui Isus au suferit persecuții, dar Dumnezeu le-a folosit pentru a răspândi creștinismul în întreaga lume romană.
• Maria și Marta au deplâns pierderea fratelui lor înainte de a-l vedea  înviat.

Concluzie

Din cele prezentate mai sus, am înțeles că e foarte important pentru sănătatea noastră spirituală cum răspundem la adversități. Nimeni nu trece prin viață nevătămat ne spune Eclesiastul. Iar, Iov a învățat asta în modul cel mai greu de imaginat. El a perseverat și a ieșit de cealaltă parte, mai puternic și mai bogat în binecuvântările Lui Dumnezeu. Adversitatea face parte din experiența universală a tuturor credincioșilor și aceasta, fie împiedică fie accelerează creșterea noastră spirituală - totul depinde de modul în care răspundem la ea.
Cu toții trăim adversități în viață. În pierderea unei persoane dragi, în relații, în slujbele noastre, în timpul unei despărțiri rele, după un accident sau un diagnostic medical neașteptat. Aceste evenimente pot fi traumatizante și ne pot face să pierdem controlul sau chiar să ajungem în depresie.
Cu toate acestea, indiferent de situația noastră avem de ales: fie să lăsăm adversitatea să ne definească, fie să definim noi adversitatea (să îi recunoaștem valoarea și potențialul).
„Creștine, adu-ți aminte de binele lui Dumnezeu în genul adversităților”. ~ Charles H. Spurgeon
„De multe ori, Dumnezeu își demonstrează credincioșia în adversitate, oferindu-ne ceea ce avem nevoie pentru a supraviețui. El nu schimbă circumstanțele noastre dureroase. El ne susține prin ele.” Charles Stanley
Momentele grele din viață sunt oportunități de a întâlni divinul. Dacă greutățile sunt oportunități de a-l întâlni pe Dumnezeu, ele sunt și oportunități de transformare. Uneori, cele mai grele momente din viața noastră sunt oportunități de schimbare.
„De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea” (Psalmul 34:19). Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi (1 Petru 5:10).
Adversitatea poate fi una dintre cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu dacă răspundem așa cum a făcut Pavel în 2 Corinteni 12: 7-10. Deoarece i s-au încredințat mari revelații de la Domnul, i s-a dat și un „spin în carne” dureros pentru a-l împiedica să devină mândru. Pavel l-a implorat pe Domnul de trei ori să-l înlăture, dar i s-a spus: „Harul meu este suficient pentru tine, căci puterea este desăvârșită în slăbiciune” (v. 9). Pavel a răspuns:
„Prin urmare, cu multă bucurie, mă voi lăuda mai degrabă cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască în mine”. (v. 9).
În încheiere, aș vrea să te întreb cum ai privit adversitățile până acuma? Ca obstacole sau ca oportunități de schimbare?

DOAMNE AJUTĂ-NE SĂ BIRUIM ADVERSITĂȚILE!


Sinitean Ioan, Prezbiter în Biserica Logos din Chicago

 

 

IMPORTANŢA ASCULTĂRII DEPLINE DE DUMNEZEU

“Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.

Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa.” (Iov 3:24)

 „Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.“ (Iov 42:10)

Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, și cum Domnul este plin de milă și de îndurare.” (Iacov 5:11 )

TEXTE BIBLICE: Mat 5:13-15; 1 Timotei 2:1-12; Amos 5:14-15
CUVÂNT DE AUR: Ieremia 29:7 „Urmăriți binele cetății, în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!”

INTRODUCERE
    

Trăim într-un timp al valorilor în schimbare. Astfel de vremuri au existat și în trecut. Credincioșii au avut întotdeauna de-a face cu diferențele dintre valorile proprii și cele ale societății în care au trăit.  Domnul Isus chiar a comparat vremurile sfârșitului cu timpul în care a trăit Noe (Mat. 24:37-39).