Societatea, mediul politic si cultura noastra sunt intr-o stare continua de transformare ce afecteaza planurile pe care le avem. Unii vad aceasta stare ca un motiv de celebrare, altii ca pe o prabusire demna de jale nationala (sau o combinatie a celor doua). Multe dintre schimbarile actuale par mai rapide si mai turbulente decat ceea ce am trait inainte, asemanandu-se cu explozia unei grenade intr-un spatiu restrains. Si pentru ca de cele mai multe ori ne simtim bulversati si nepregatiti, constientizam nevoia de putere si curaj in fata necunoscutelor ce apar pe drumul nostru.
Am citit mai de mult ca atunci cand ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea curaj si putere, ar trebui sa ne gandim bine la ceea ce cerem. De ce? Pentru ca singura modalitate prin care Dumnezeu ne poate da curaj este atunci cand ne confruntam cu un pericol. Nu ai nevoie de curaj atunci cand nu exista nici un risc. Ai auzit vreodata pe cineva spunand „Am fost foarte curajos, bucurandu-ma in liniste de viata”? Poate ca te vei bucura de o viata tihnita mai tarziu, dar mai intai trebuie sa parcurgi o perioada de risc si munca asidua. Curajul apare atunci cand mergi deja printr-o criza. Singura modalitate prin care Dumnezeu ne poate da putere este atunci cand nu mai avem deloc. Cand pasim adanc prin valea umbrei mortii. Cand imprejurarile potrivnice sunt pe cale sa ne doboare. Atunci avem nevoie de puterea lui Dumnezeu. In vremurile bune? Nu simtim nevoie! Puterea este pentru vremurile grele, vremurile de criza. De aceea cand ne rugam pentru curaj, sa fim pregatiti pentru o criza. Vrei puterea lui Dumnezeu in viata ta? Fii pregatit sa fii impins pana dincolo de limitele confortului si sigurantei tale.
Nimeni nu a inteles asta mai bine decat Mantuitorul nostru. Stia ce cruce il astepta. Stia rusinea care avea sa vina peste El. Stia ca va fi abandonat de acelasi cerc de prieteni care jurasera ca vor fi mereu langa El. Dar mai mult decat atat, stia ca va fi parasit chiar de Dumnezeu pentru ca noi sa avem acces la Traonul de Har. Ar fi putut sa se roage ca Dumnezeu sa indeparteze paharul, si astfel problema s-ar fi rezolvat — cel putin pentru El. Ce a facut? L-a rugat pe Dumnezeu sa vina cu totul peste El ca sa-l protejeze? A fugit cuprins de teama? Nu. Nu s-a apropiat de pahar cu stoicism, indiferenta sau frica. Stia ca il va durea profund. Isi dorea sa-l poata evita cu totul, dar era dedicat sa-si duca la capat lucrarea si sa-L slaveasca pe Dumnezeu.
Asa ca ce face? Se intoarce spre Dumnezeu in rugaciune. Si ce primeste? Ioan ne spune in Ioan 12:28 ca primeste asigurarea ca Dumnezeu a fost slavit in El. Iar chiar inainte de a bea paharul, Luca ne spune in Luca 22:43 ca un inger a venit sa-L intareasca. Paharul nu a fost indepartat, in schimb a primit asigurarea si puterea lui Dumnezeu. Asigurarea te face curajos, iar puterea lui Dumnezeu te ajuta sa infrunti cu fruntea sus nesiguranta, indoiala, singuratatea, tot cocktailul emotional pregatit de Satan.
Acum… mai vrei curaj? Mai vrei puterea lui Dumnezeu? Poate ca pana la urma, trebuie sa bei paharul suferintei daca le vrei.
Teologii ar interveni rapid aici si ar spune ca El a baut paharul ca noi sa nu fim nevoiti sa o facem. Si au dreptate. Nu trebuie niciodata sa murim pentru pacatele noastre. Isus Christos a facut asta pentru noi. Nu trebuie sa murim pentru lume. Isus este singurul Mantuitor de care lumea are nevoie. Nu trebuie sa purtam o cruce atat de grea pentru a-L multumi pe Dumnezeu. Dar vei descoperi ca, de cele mai multe ori, Isus ciopleste cruci mai mici pentru urmasii Sai, cruci pe care sa le poarte in fiecare zi. Nu ca bijuterii, ci ca pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru a-L urma intr-o lume rebela. Insa acele cruci mici, asemenea coroanei de spini de pe capul Sau, ne pot rani profund. Domnul a promis ca, in cele din urma, va invinge toti vrajmasii nostri muritori: pacatul, moartea, satana si lumea. Dar nu a spus ca nu vom fi loviti in acest proces. Multi oameni credinciosi recunosc ca unul dintre acesti vrajmasi il raneste chiar acum. Uneori se simte de parca toti s-au unit impotriva ta. Loviturile sunt reale — de aceea avem nevoie de curajul si puterea Lui.
Problema este ca vreau curaj si puterea lui Dumnezeu, dar nu vreau paharul suferintei si nici ranile asortate acestuia. Vreau sa fiu un crestin matur fara ca Dumnezeu sa-mi franga vointa. Vreau sa vad rod in lucrarea mea, dar fara crize. Vreau sa fiu curajos dar fara sat trec prin pericole. Fereasca Dumnezeu sa vina problemele peste mine. Vreau sa biruiesc pentru Dumnezeu fara sa fie nevoie de vreun razboi. Sunt un om al pacii, stii bine. Cu alte cuvinte, vreau sa fiu Fat-Frumos fara sa risc nimic pentru a salva-o pe Ileana Cosanzeana. Visez sa fiu eroul fara lupta. De fapt vreau sa le am pe toate fara niciun efort. Vreau maturitate fara truda uceniciei. Vreau sa fiu un fluture fara sa ies din cocon. Sa dau nastere fara dureri si sa castig la Olimpiada fara sa alerg vreo zi in viata mea.
Dar cum primesc curajul pentru a trece prin schimbari? De unde vine puterea pentru a face fata situatiilor stresante? Isus ne spune: cereti-le de la Dumnezeu. Nu poti evita criza daca vrei curaj. Nu poti evita stresul daca vrei putere. Dar poti sa-I ceri lui Dumnezeu curaj sa infrunti furtuna si putere sa mergi prin ea. Nu e interesant ca ceea ce Dumnezeu foloseste pentru a ne maturiza credinta este exact ceea ce El ne ofera atunci cand ne rugam? Isus le spune asta ucenicilor in Ioan 16. Nu le promite pace odata ce va pleaca de langa ei, ci bucurie in mijlocul furtunii — daca invata sa ceara ajutor, Ioan 16:24. Nu ignora furtuna. Nu pretinde ca nu e acolo. Nu presupune ca poti infrunta vrajmasul singur. In schimb, cere-I lui Dumnezeu curaj si putere.
In lumea retelelor de socializare, tot mai multi oameni isi doresc sa-si faca rapid un nume. Posteaza cateva videoclipuri si spera sa ajunga imediat la statutul de influenceri. In lucrarea Evangheliei exista aceeasi tendinta: se cauta cea mai scurta cale spre cea mai inalta functie. Nu e de mirare ca in scurt timp apar titluri peste titluri: episcop, apostol, profetesa, doctor... Ne dorim sa fim mari, sa facem lucruri grandioase si sa le facem intr-un timp cat mai scurt. Vrem ca influenta noastra sa inspire articole, din mintea noastra sa iasa melodii ce vor ajunge piese clasice, iar mostenirea noastra sa fie temelia unor imperii spirituale. Vrem sa fim extraordinari.
Desi tindem sa ne imaginam crestinismul ca o istorie a eroilor, Scriptura ne arata in multe ocazii ca oameni simpli, slabi si limitati au fost folositi de un Dumnezeu extraordinar pentru a trece prin transformari ireversibile. Ucenici fricosi, dar urmasi ai unui Mantuitor puternic. De cele mai multe ori, puterea Lui se manifesta prin cei mici si slabi. Alege pescari needucati pentru a schimba lumea. Tu si cu mine am fi ales elitele din templu, dar Isus i-a ales pe cei dispretuiti pentru lucrarea glorioasa a Evangheliei. Ne-am fi asteptat ca Mesia sa Se nasca intr-un palat sau in casa marelui preot, dar El vine in lume intr-o familie saraca, intr-o iesle. Apoi ne-am fi asteptat sa-Si inceapa imediat lucrarea si sa devina faimos rapid, dar El traieste treizeci de ani in tacuta normalitate a unei vieti obisnuite.
Tocmai pentru ca El este Atotputernic, Dumnezeu nu are nevoie de cei influenti sau talentati. El cauta inimi gata sa asculte si sa se supuna. Inimi ce vor savura din plin puterea si curajul de a trece prin schimbari negandite si neplanificate.
Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada