Ne-am trezit intr-o lume unde oamenii nu inteleg nimic din ceea ce spunem. Ba uneori mai mult, nici macar nu pot concepe un motiv sa inteleaga ceea ce spunem. E greu sa acceptam aceasta realitate pentru ca pare ca doar acum o clipa (zeci de anii in urma de fapt) emisiunile TV faceau referiri ocazionale la arca lui Noe, la batalia de la Ierihon sau la hranirea celor cinci mii, iar toata lumea stia despre ce era vorba.
Principiile morale biblice erau larg acceptate, doar pentru ca veneau din Biblie. Indiferent daca (North) America sau in Occidentul au fost sau nu „natiuni crestine,” crestinismul era inteles si intr-o masura minimala, apreciat.
Acum nu mai este cazul. Ignoranta generala fata de Biblie este egalata doar de dispretul fata de ea. Nu doar ca principiile biblice nu mai sunt acceptate ca atare, ci din contra, un standard moral are sanse mai mari sa fie respins daca oamenii afla ca provine din Biblie.
Confruntarile culturale – care sunt, prin definitie, batalii teologice – au dus spre un momentum actual in care trebuie sa apreciem curajos intoarcerea la o normalitate de bun simt. Desigur este important sa observam/remarcam (pe) cine a ramas ferm atunci când Adevarul nu era popular si sa facem loc pe banca coristilor si celor care au avut nevoie de mai mult timp (decât ne-ar fi placut noua) sa se ridice de pe gardul indeciziei. Biserica este in momentul in care poate sa isi recupereze curajul in ansamblu si in loc sa ne plângem ca acest lucru nu s-a intâmplat mai devreme sa ne bucuram de momentul actual si sa invatam cum sa nu mai adormim in post.
Trist este faptul ca adevarul biblic nu a fost inlocuit de o alta filozofie coerenta. Golul urias din cultura noastra a fost umplut cu o combinatie de pseudo-psihologie neo-freudiana, sloganuri spirituale demne de abtibilde auto si afectiuni mentale sarbatorite eufemistic.
Spre exemplu ce mai intelege lumea azi despre conceptul de „justitie”? Conceptual “justitia” a fost inteleasa in mod comun in civilizatia occidentala din vremea in care Moise a coborât de pe Muntele Sinai. Astazi cuvântul “justitie” nici macar nu mai exista singur. Este folosit doar ca o baza de sustinere pentru termeni precum „justitie sociala,” „justitie trans” sau „justitie pentru imigrantii fara acte,” toate menite sa sustina idei care, in mare parte, sunt doar capricii excesiv ornate si afirmate. Oamenii pot vorbi ore intregi — cu pasiune — despre justitia sociala, fara sa aiba nicio idee despre ce este, de fapt, justitia. Iar daca incerci sa le explici, se vor uita la tine ca la un calator in timp care neaga existenta fluturilor la Polul Sud.
Aceasta este doar una dintre numeroasele idei fundamentale pierdute odata cu re-păgânizarea culturii occidentale. Inca un exercitiu de memorie despre…valoarea pocaintei. Iti mai amintesti vremurile in care politicienii sau oamenii cu rang prinsi intr-un scandal isi dadeau demisia de rusine? Serios, asta chiar se intâmpla. Asa era cand eram eu mic (secolul trecut)… Fie ca era sincera sau nu, pocainta era recunoscuta ca un pas necesar in procesul de iertare si restaurare. Astazi acum pocainta a disparut si cel mai probabil vedem o parada care celebreaza pacatul decât o exprimare ce imbina rusine si cainta.
In opinia mea, una dintre marile provocari cu care se confrunta biserica in acest moment este definirea a ceea ce este acceptabil in spectrul conservator. Atunci când stii ca ai fost mintit in mod repetat incepi sa pui la indoiala totul. Ca oameni credinciosi suntem chemati sa ne punem straja gurii, iar pentru a raspunde duhului acestui veac fara a cadea intr-un alt duh care nu este Duhul lui Dumnezeu ne va trebui intelepciune.
Atât de multe principii crestine au fost abandonate incât nu mai avem un limbaj comun cu cei care sunt in jurul nostru. Nu mai impartasim aceleasi valori si nici macar nu mai avem o intelegere comuna despre ceea ce este valoros. Cum poate un crestin sa vorbeasca intr-o astfel de cultura?
Se spune ca prima regula pentru a iesi dintr-o groapa este sa te opresti din sapat. Dar regula de dinaintea acesteia este ca, daca vezi pe cineva sapând o groapa, sa nu cazi in ea. Daca vrem sa schimbam cultura, nu trebuie sa ne lasam prinsi in presupunerile ei. Acesta este motivul pentru care denominatiile progresiste se prabusesc: sunt pur si simplu redundante. Tot ce spun ele este deja transmis de orice film, emisiune TV, carte sau conferinta motivationala, probabil intr-un mod mult mai atractiv.
Exista o diferenta intre fapte si adevar. Faptele se bazeaza pe ceea ce se intâmpla practic in fata ta. Adevarul se bazeaza pe puterea supranaturala scrisa in Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia nu spune: „Veti cunoaste faptele si faptele va vor face liberi.” Biblia spune: „Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan 8:32. Studiem Cuvântul lui Dumnezeu si intelegem cum caile Lui sunt diferite de caile oamenilor:
„Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca sa faca de rusine pe cele intelepte; Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca sa faca de rusine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:27)
Sa lasam Adevarul sa se imbibe in noi pâna când ne patrunde in oase si vom putea degaja in orice imprejurare o credinta de neclintit ca realitatea Ii apartine lui Dumnezeu. El a creat-o, El controleaza fiecare atom din ea si Dumnezeu nu citeste sondajele de opinie publica.
Anul 2024, fiind un an electoral pentru mai mult din 75% din populatia globului, a fost unul in care o cantitate disproportionata de atentie a fost acordata politicii. Dar realitatea este ca in 2025 sunt biserici de construit, copii de crescut, casnicii de intarit, prietenii de cultivat, carti de citit, afaceri de inceput, idei de inteles, suflete de câstigat, rugaciuni de inaltat, inchinare de adus si predici de cuvantat – iar majoritatea acestora nu ar trebui sa fie centrate pe ultimul comunicat de presa de la Casa Alba sau de la Guvern.
Imparatia lui Dumnezeu, desi are un impact asupra sferei politice, este mult mai ampla decât atât. Multi oameni din viata ta nu au nevoie acum sa inteleaga detaliile teoriei politice crestine sau interpretarile apocaliptice despre Biserica sau Israel. Multi dintre ei au nevoie sa li se reaminteasca din nou Evanghelia, sa inteleaga mai bine sfintirea, sa-L cunoasca mai profund pe Dumnezeu — mai mult decât au nevoie sa afle care ar fi rata de impozitare ideala din perspectiva divina.
Desi cele doua aspecte nu trebuie neaparat sa fie in opozitie, ar fi intelept ca in anul care urmeaza sa ne gândim bine la prioritati si sa vedem care dintre domeniile marii misiuni pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o au nevoie de mai multa atentie.
Din pacate, nu exista un argument magic care sa rastoarne instantaneu viziunea unei generatii. Dar, traind cu indrazneala ca si cum chiar credem ceea ce spunem ca credem, putem oferi un impuls constant si ferm in directia corecta.
Emanuel C. Pavel, Vancouver, B.C. Canada