Simțeam puterea slăvitului nostru Dumnezeu, care ne conducea, “pas cu pas”, precum l-a condus odinioară pe poporul Israil spre “pământul făgăduinței”. Acestea s-au întâmplat în 1993. A început apoi gruel: lupta cu neprevăzutul dar Măicuța Domnului ne șoptea la ureche care este itinerarul, drumul cel bun pe care trebuie sa îl parcurgem.
Câtva timp am rămas la New York dar am socotit că locul nostru nu este acolo. De aici, voi începe să povestesc, în scris, amintirile cristalizate ale istoriei cele dintâi Parohii Ortodoxe Române, pe care am întemeiat-o în Atlanta, Georgia, USA
Prima Sfânta Liturghie am oficiat-o la cererea câtorva familii de români ortodocși “pitulite” pe lângă creștinii ortodocşi ruşi, de pe Bever Ruin, “Parohia Sfânta Maria Egipteanca”. Praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului din 1993, a fost ziua triumfului nostru. Mulțumesc respectuos prietenului și credinciosului ortodox român Iosif Negrău din Lilburn, care mi-a adresat această “’sfântă chemare” prin care am simțit lucrarea tainica a lui Dumnezeu.
Primii cântăreți bisericești de la strană au fost: doamna preoteasă Mariana și fiicele noastre Luminița și Cristina, pe lângă care s-au adăugat mai târziu: domnul Mureş Eremia Ungureanu, domnul Cherchezan Nelu, familia domnului Stoica urmați apoi de loan Petru, domnul Negrea Nicolae, domnul Câmpean Mihai și Codruța, familia Livescu, Pauli, si multi altii. Apoi pastorația mea s-a diversificat și s-a extins. Cel dintâi Botez l-am oficiat la primul copil al credinciosului domnul Paul Pantea, după care și slujba de sfeștanie, de Sfințire și binecuvântare a casei acestuia. Voi înregistra în continuare numele dragi și de mare importanță ale credincioşilor care s-au transformat și au devenit ctitorii de bază ai acestui aşezământ românesc, un bastion veritabil al credinței ortodoxe.
Dumnezeu i-a mânat înspre noi pe: domnul Vasile și Anișoara, familia domnului Nedelcu (de la Cluj), pe dragii noştri, familia domnului Gicu Tatu din Niculițel, domnul Florin și Raluca Teodora, domnul Sabău Florin și Maria, familiile Boian, Carahan. Pomelnicul de suflet se continuă cu distinsele și onoratele familii: domnul doctor Marius Dinulescu și d-na doctor Corina, domnul Bogdan Holban, domnul Vlad Dimitrovici și mecanicul domnul Manole, domnul Sava Sandu, familia domnului Hândoreanu, familia domnului Nanu (din Bucureşti), domnul Mădălin (din Constanța) domnul Maximos, domnul Roşu Cătălin (Braşov), domnul Luca Mircea (Cluj-Baciu), familia domnului Valentin (Constanța), familia domnului Drus, domnul Celestin (Constanța) și domnul Marcel, meseriașul din Zalău, care s-a remarcat expert întru toate.
În mărețul și neuitatul moment al Revelionului 1993-1994 Casa Parohială s-a umplut de iubiții noştri confrați români ortodocşi răzletiți pe melegurile Americii. Bucuria trăită și simțită cu acel prilej a fost mai presus de cuvinte, s-a înscris pentru vecie în inimile tuturor. Cu ajutorul vrednicilor enoriași, domnul Spirache Ungureanu, domnul Vasile Stoica și domnul losif Negrău, în primăvara anului 1994 am transformat și amenajat garajul în “paraclis” săvârşind aici prima Sfântă Liturghie. Domnul Iosif Negrău insistă ca “Eu” să trec la creștini ortodocși numiți “independenți” sub jurisdicția canonică a J.P.S.S. Nataniel, însă încercarea lui este zadarnică. Eu n-am să cedez niciodată. Conștiința sacerdotală îmi spune să rămân “tare ca stânca”, “dependent” de Biserica strămoșească în care pulsează credința cea vie și adevărată de două mii de ani, de la Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, care i-a încreștinat pe strămoşii noştri din Sciția-Minor, Dobrogea românească de astăzi. Biserica care păstrează tezaurul Sfânt al credinței celei izvorâtoare din Evanghelia Mântuitorului. Noi nici n-am adăugat, nici n-am împuținat cu nimic din ceea ce ne-a învățat Hristos. Biserica noastră deține adevărul cel mântuitor așa cum ne-a învățat Mântuitorul nostru lisus Hristos, așa cum ni l-au propovăduit Sfinții Apostoli, aşa cum ni l-au explicat și tălmăcit Sfinții Părinți precum și toți Arhiereii și mitropoliții, cu continuitate apostolică neîntreruptă până în zilele noastre. Eu și păstoriții mei, rămânem loiali și ataşați la Sânul Maicii noastre Bisericii strămoşești. Ea este “maica noastră naturală” cârmuită cu dragoste și înțelepciune de P.F. Părinte Patriarh Daniel Ciobotă, București, România (de numele căruia se leagă întruchiparea celui mai măreț vis avut de toți patriarhii și pe care Preafericirea Sa a reușit să îl realizeze: Catedrala Mântuirii neamului nostru românesc. Aici îl avem pe Î.P.S.S. Mitropolit Nicolae Condrea, care este reprezentantul legitim, autorizat pentru neamul nostru românesc din America, ambasadorul credinței noastre aici.
În atari împrejurări eu demisionez dar, supraveghez situația creată. Urmeaza preotul Cătălin, care aștepta să fie chemat de “greci”. Cu mine n-au avut succes. M-au chemat să ader la ei, însă eu le-am spus răspicat că: cea care m-a scolit și mi-a mângâiat viața de preot a fost Biserica Ortodoxă Română și nicidecum “grecii”. După un an, cât a rezistat preotul Cătălin, a urmat “răspopitul” Şibotean Gheorgh care după doi ani este „exmatriculat” pe motiv de imoralitate și ajunge la Phoeniz Arizona. A urmat după aceștia preot Resiga Mihai; împreună cu el, mai târziu, am fixat loc sau „piatra de temelie” pentru noua Sfântă Biserică, în partea laterală a Casei parohiale. Depăşind avalanşa greutăților întâmpinate, Biserica se înalță cu ajutorul susținut românilor ortodocși domnul Sava Sandu și Elena și loan Petru ș.a. După 9/10 ani preotul Resiga Mihai se repatriază. Se întoarce în România și se stabilește în localitatea Avrig, 25 de km de Sibiu. Șirul preoților slujitori veniți lângă mine, continuă cu preotul Alin care stă numai doi ani. După el a venit preotul Bulz Gavril, compatriot de-al nostru din Zagra, județul Bistrița Năsăud, România. Puțin mai târziu “trece” la greci și activează în cadrul Armatei USA. El a stat aici întru slujire doar 1/2 ani, dar îl aduce pe preot Chesarie din România. După doi ani pleacă și Cucernicia sa la New York și îi urmează preotul George Acsente care
este și astăzi.
În timpul pastorației preotului Resiga Mihai, Parohia s-a divizat în două. O parte rămâne la “independenți” păstoriți de J.P.S.S. Nataniel iar cealaltă parte, împreună cu preot Clempus Nicolae și familiile rămase, au plecat la o capelă din cimitirul grecilor și s-au alipit de Biserica-Mama-Victoria. În urma donatiei d-lui Câmpean Mihai se construieste cone zidită acum Sfânta Biserică din Dacula G.A. Domnii Câmpean Mihai și Cherchezan Nelu sunt cei doi piloni de bază ai acestei parohii, împreună cu vrednicul cântăreț bisericesc domnul Mureş. Istoria acestei Parohii a fost prezentată de către preotul Clempus Nicolae în cadrul unei emisiuni speciale la postul de televiziune Trinitas B.O.R. România București.
Intenția mea este ca după mai bine de 30 de ani trăiți între românii din America, să înălțăm împreună pe acest pământ binecuvântat o Măreață Catedrală Ortodoxă Românească care să ne reprezinte ca neam și credință apostolică vie și care să devină Maica Bună ce ocrotește pe toți fiii săi risipiți în “diaspora americană” .Vreau să-i mulțumim lui Dumnezeu astfel, pentru ospitalitatea și dragostea rezervată fiecăruia dintre noi și restul emigranților de pe tot Pământul, stabiliți aici în patria lor cea nouă și prosperă, America. Poporul nostru românesc s-a născut creștin. Aici a propovăduit Sfântul Apostol Andrei și ucenic al Sfântului Pavel, supranumit “apostolul neamurilor”. Pentru viitoarea catedrală avem promisiuni ferme din partea românilor milionari din Atlanta și Canada. Aşa dorim împodobirea spațiului geografic american cu o “bijuterie arhitectonică” asemenea celei ctitorite la Baia Mare de regretatul arhiepiscop Iustinian Chira.