CHEMAREA LA LUCRAREA MISIONARĂ
Așa cum am amintit în primul episod din mărturia mea personală, în anii tinereții am fost implicat aproape zilnic în activitățile din biserică.
Mărturia lucrării grupului muzical ”Living Sound” din Akron Texas USA, care au vizitat Biserica Speranța din Arad prin anul 1974 m-a provocat și pe mine să mă predau în întregime Domnului și ca urmare, în acea perioadă am primit chemarea la lucrarea de misiune și dorința de a deveni misionar. Am activat în echipa „Fantastic Grup” din Speranța Arad.
Înainte de a părăsi România, am fost într-o misiune de evanghelizare prin țară, în: Timișoara, București Brăila, Cluj, Oradea și Arad, împreună cu familia Grecu Ioan. Iar după 13 ani, mai târziu, dorința mea de a deveni misionar s-a împlinit în 1987, când am devenit lucrător la misiunea „Gospel Recordings, mai târziu numită Language Recordings”, în Sydney, Australia. La Prima Biserică Română din Australia am fost ordinat ca Păstor Misionar.
MĂRTURII DESPRE VINDECĂRI MIRACULOASE
Deși detalii despre aceste mărturii se pot găsi pe internet, vreau să le amintesc ele având un impact deosebit în viața mea.
Pe când lucra pe buldozer, Ioan Gabor din Oradea la Combinatul Chimic din Arad, a căzut într-un bazin cu apă clocotită amestecată cu sodă caustică, folosită la spălarea utilajelor chimice. Era iarnă și zăpada proaspătă acoperea pământul. Nimeni nu se afla prin apropiere să audă strigătele lui chinuitoare, și în disperare, a chemat pe Dumnezeu să-l ajute. Și o Mână nevăzută l-a ridicat afară din acel bazin și l-a așezat pe zăpadă. După ce a fost găsit și transportat la spital, a trecut prin suferințe groaznice în urma arsurilor de gradul 5, cu chimicale, pe care le-a suferit. Medicii nu i-au dat nicio șansă de vindecare și au refuzat să-l trateze - totuși, Dumnezeu l-a vindecat pe deplin în mod miraculos.
Am avut ocazia să-l vizitez la locuința lui, după șase luni de la ieșirea din spital, când deja pielea și chiar părul de pe picioare i s-au refăcut – care după știința medicală, este imposibil să apară. Medicilor nu le venea să creadă. Specialiști din toată lumea au venit să-l vadă, dar agenții de securitate l-au avertizat să nu mai primească pe nimeni la el acasă și să nu mai mărturisească despre vindecarea lui de către Dumnezeul viu și adevărat.
Un alt caz de vindecare miraculoasă a fost acela al fratelui Bărnuțiu Gavril, care a trecut printr-o experiență de moarte clinică, timp în care a văzut raiul și iadul. Ca urmare el a avertizat pe mulți de realitatea vieții de după moarte. Și pe fratele Gavril am avut ocazia să-l vizitez împreună cu familia lui în casa lor din Arad.
O vindecare supranaturală s-a petrecut chiar în familia mea, cu tatăl meu Nicolae Bradea. Prin anul 2004, tatăl meu a suferit de cancer la ficat, ajungând în stare gravă la spitalul de boli contagioase din Arad. Doctorii i-au spus mamei mele să facă pregătirile pentru înmormântare, întrucât ei nu mai pot să-l ajute cu nimic. Între timp, de partea cealaltă a globului, în Australia noi cei 5 copii ai lui - Viorel, Nicu, Mircea, Monica și Daniel - ne-am pus pe post și rugăciune cu credință pentru tatăl nostru. A doua zi după ce doctorii i-au spus mamei mele să pregătească înmormântarea, tatăl meu care se ruga lui Dumnezeu, a auzit din colțul opus al salonului de spital, o voce care i-a spus: „Fiule NU vei muri de boala aceasta - vei fi sănătos iarăși, cum ai fost înainte”.
Când a auzit tata această voce, s-a înviorat și a început să salte de bucurie prin spital, spunând tuturor că NU va muri, ci va fi vindecat, după cum i-a spus Dumnezeu. El a crezut cu toată inima și din acel moment a început să se refacă, spre uimirea cadrelor medicale și a tuturor celor care îi cunoșteau situația.
Ca urmare, tata a mai trăit încă 19 ani și s-a bucurat de sănătate deplină până la vârsta de 92 de ani. Mama mea, care trebuise să-i pregătească înmormântarea, a plecat la Domnul înaintea lui. El a continuat să trăiască și să se întrețină singur timp de 16 ani după moartea mamei...
EVENIMENTE CARE AU PRECEDAT EVADAREA DIN ROMANIA COMUNISTĂ
După absolvirea liceului în 1976, am plecat în armată la Câmpina, unde am fost instruit pentru funcția de radiotelegrafist. După perioada de pregătire, am fost transferat la penitenciarul Popa Șapcă, din Timișoara, ca paznic de securitate.
Între timp, fratele meu Nick a încercat să fugă din țară, călătorind sub un vagon de tren pe o distanță de 600 km, de la București la Stamora Moravița. Acolo a fost prins de grăniceri, arestat și deținut la același penitenciar unde eu făceam de pază !?! Câtă inteligență din partea serviciilor de securitate din România comunistă!
După terminarea armatei, am lucrat timp de 2 ani la fabrica de ceasuri Victoria din Arad. Lucrând pe strung, cu mâinile în ulei, pielea mi s-a infectat, cauzându-mi dureri mari. Lucram în 3 schimburi, ceea ce îmi limita posibilitatea de a frecventa serviciile de la biserică Duminecă dimineața, când veneau misionari din străinătate pe care aș fi dorit să-i întâlnesc. M-am rugat lui Dumnezeu cu credință să-mi dea un alt job.
După vreo 3 luni, Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune. Șeful Institutului de Cercetări de la UVA, domnul inginer Man, m-a angajat la laboratorul de cercetări, unde am lucrat ca Tehnician la controlul nedistructiv al metalelor cu razele Gama, Ultrasunete, etc., până când am evadat din România comunistă în 21 Martie 1981. Fiind o poziție care putea afecta sănătatea lucrătorilor, aveam un program redus; lucram practic 2 ore pe zi, ceea ce îmi oferea timp liber pentru lucrarea Domnului. Fratele Richard Wurmbrand (The Voice of Martyrs Mission) care a fost închis pentru credință timp de 14 ani la 100 m subteran, a spus :”Dumnezeu niciodată nu răspunde la cererile noastre cum așteptăm noi, ci El ne dă cu mult mai mult decât i-am cerut .” Într-o dimineață la serviciu, șeful m-a chemat la biroul lui și m-a întrebat: „Viorele ce ai făcut ?... Azi dimineață a venit un ofițer de la securitate și m-a întrebat despre tine: ce fel de om ești, ce prieteni ai etc.” ”Nu am făcut nimic rău, domnule inginer. Am depus actele de emigrare în USA.” Șeful a dat din cap cu înțelegere și m-a lăsat să plec.
Citind Biblia m-am oprit la pasajul care spune așa: ”Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te” (1 Corinteni 7:21). Am înțeles că regimul comunist nu are dreptul să mă împiedice să împlinesc destinul lui Dumnezeu pentru mine. Dorința mea era să merg la Moody Bible Institute în Chicago, USA. Aveam toate formele de sponsorizare, dar nu aveam pașaport de emigrare. Răspunsul serviciului de pașapoarte din Arad a fost să mai așteptăm! Până când?... Aveam deja 27 de ani. Văzând că nu era nici o speranță de a emigra în mod legal, fratele meu Nick împreună cu mine, ne-am hotărât să evadăm din România comunistă. Domnul însă, a schimbat destinația noastră dinspre USA, spre Melbourne, Australia.
Pentru mai multe detalii trimiteți, vă rog, un email la