La sfarsitul si inceputul fiecarui an, ne rugam ca familie si intrebam pe Dumnezeu unde vrea sa ne foloseasca in anul in care intram. Anul acesta invitatia a venit pentru Africa.
Si de ce Mozambic? Una din cele mai sarace tari din lume. Varsta medie de viata este 35 de ani. Tara devastata de seceta, inundatii, razboi civil (ca multe alte tari africane dupa ce au capatat independenta nationala). Am citit despre lucrarea ce o fac Heidi si Rolland Baker si i-am auzit vorbind despre Mozambic. Doi oameni lepadati de ei insisi (amandoi au PHD in teologie luate in Londra) care au servit ca misionari in alte tari ale lumii. Heidi s-a nascut in Laguna Beach, California, intr-o familie influenta. Parintii lui Rolland au fost misionari in China. Chiar dupa luarea doctoratelor au fost chemati de Dumnezeu in Mozambic.
De ce m-am dus in Mozambic? Am inteles ca Dumnezeu si-a aratat puterea, slava Lui a stralucit peste aceasta tara. Prezenta Lui a produs trezire spirituala si chiar fata acestei tari sarace a inceput sa se schimbe.
De ce Mozambic? Am vrut sa invat sa IUBESC. Fara bani, fara suport imediat acesti misionari au ajuns in Maputo, capitala tarii. Guvernul le-a dat un orfelinat, o cladire murdara, delapidata de hotii care bantuiau orasul din cauza foametei grozave si saraciei la care ajunsese aceasta tara. Heidi statea la coltul strazii si IUBEA copiii—copii abadonati, violati, care isi vindeau trupusoarele tinere pentru a-si procura putina mancare pentru existenta zilnica. In timp misionarii au invatat limba si dialectele locale, au aranjat si remodelat orfelinatul. Au infiintat o scoala Biblica pentru educarea si pregatirea pastorilor si lucratorilor care veneau de la distante mari pe jos, zile si saptamani din tot Mozambicul, desculti si infometati fizic si spiritual. Isi lasau familiile in grija lui Dumnezeu si veneau sa se pregateasca pentru a duce Evanghelia si in satul lor.
Natiunea aceasta a suferit mult, mai ales de foame. Cand a bantuit holera si a afectat campurile crestine, grupuri de rugaciune specializate in mijlocire din America, Canada si din jurul globului au strigat catre Dumnezeu pentru tara al carei viitor era in pericol. Nimeni nu mai avea niciun raspuns la tot ce se intampla cu aceasta tara. Deodata copii au inceput sa vina acasa vindecati de la spital si cohlera a incetat.
Heidi si Rolland au fost plasati in linia intai de bataie intre cer si pamant. Din cauza schimbarilor de guverne — comunist — musulman — democratic li s-a cerul misionarilor sa evacueze orfelinatul pe care l-au curatat si aranjat. Copiii au fost batuti ca sa nu mai cante cantarile Domnului si Heidi a fost impiedicata sa vina sa se mai roage cu ei. Unii copii desculti au mers pe jos 15 mile pana la locuinta misionarilor ca sa fie cu ei. Il voiau pe Isus.
In timp prin donatii au deschis alte orfelinate pentru copii. La periferia capitalei Maputo, o multime de orfani, copii nedoriti, nealinati, oameni neiubiti, neapreciati, saracii saracilor, l-au gasit pe Isus. Imparatia Cerului a coborat in gunuoaiele orasului. Oamenii strigau la Dumnezeu pentru un acoperis de metal in loc de unul de carton deasupra capului lor. Imparatia a venit peste saraci. Isus Ii vindeca si toarna dragostea Lui in ei. Isus are grija de ei. Intr-o zi, saracii saracilor vor sta in fata la Nunta Mielului. Ei stiu ca El este tot ce au ei. Tot ceea ce au nevoie este Isus.
Filmul “ISUS” tradus in dialectele locale a avut un mare impact asupra oamenilor si a produs o foame dupa Mantuitorul. Misionarii au ajutat la infiintarea unei biserici chiar acolo in DUMP — in locul unde se strang gunoaiele orasului, unde multi oameni traiesc, muncesc, locuiesc, se casatoresc, si predica Evanghelia lui Dumnezeu.
Inundatiile produse de Raul Limpopo in sudul tarii, ploile torentiale—nu au avut asa ploi in 50 ani — revarsarea Raului Zambezi in nord, au adus populatia la mare saracie si chiar disperare. Mai multe pagube s-au produs in trei saptamani de inundatii decat in 25 ani de razboi. Recoltele au fost ruinate, casele demolate, multi disparuti, campuri multe cu sinistrati. Dezvoltarea tarii a fost data inapoi cu ani de zile. Frageda suprastructura a tarii a fost devastata. Trei zile de ploaie torentiala s-a transformat intr-un dezastru national care a necesitat cea mai mare mobilizare umanitara pe care Africa a vazut-o vreodata.
In toate campurile de sinistrati, Evanghelia a fost primita cu bucurie. Dumnezeu a adus acest popor la Sine prin bunatatea Lui, in toate tribulatiile prin care ei au trecut. L-a curatat de vrajitorii, de obiectele de cult pe care oamenii odata ce auzeau de Domnul Isus le ardeau. Il voiau pe El si numai pe El. Si-au dat seama ca Dumnezeu este raspunsul nevoilor lor spirituale si materiale. A inceput trezirea. Multi au auzit Numele Lui Isus pentru prima data. Filmul “ISUS” a fost tradus in dialectul Makua. Mozambicul a fost o colonie portugheza si limba oficiala este portugheza. Dialectul Makua este cel mai raspandit.
In satele unde misionarii si pastorii nationali mergeau cu Evanghelia toti voiau pe Isus si o biserica in satul lor. Multi mergeau pe jos de la sapte dimineata la sapte seara ca sa participe la serviciile unei biserici. Recolta era gata in tot Mozambicul. Poporul a inteles nevoia lui de Dumnezeu. Pastorii care au absolvit Scoala Biblica ardeau de dorinta sa mearga in sate sa predice Evanghelia musulmanilor care inainte i-au persecutat. Duhul Sfant a pus o foame intensa dupa lucrurile lui Dumnezeu. Fiecare zi in Mozambic este un dar de la Dumnezeu.
Dupa ani de zile guvernul cu lacrimi in ochi a recunoscut ca tara are nevoie de dragoste. Si-au cerul iertare misionarilor ca le-au confiscat primul orfelinat. Au vazut ca cele mai inalte rezultate de la examene erau de la copii din scolile misionarilor. Au apreciat pasiunea lor pentru copii destituiti, parasiti, dragostea si sacrificiile pentru copii Mozambicului.
Impreuna cu Mircea, Oliver, si Dora, am lucrat pentru doua saptamani la baza misionara din Pemba, in nordul tarii. Copiii de acolo totdeauna se uita dupa cineva care sa-i iubeasca, sa petreaca timp cu ei. In doua saptamani poti sa-ti faci o parere despre felul cum o buna parte din omenire traieste si inima ta sa se franga. Provincia Cabo del Gado unde este plasata Pemba a fost clasificata de misiologi ca de necucerit — un loc al sincretismului si al vrajitoriilor, dominat de duhurile intunericului, faimos pentru rezistenta la Evanghelie. Dar prin revarsarea Duhului Sfant, intunericul a fost biruit sat dupa sat.
Am vazut cu ochii nostri schimbarile ce le-a adus Evanghelia in Mozambuic. Este mare diferenta intre copiii crestini si ceilalti. Prin donatiile sfintilor de pe glob, l-i s-au oferit copiilor dormitoare, scoala, uniforme, mancare, si educatie crestina. Sunt o forta spirituala cand ei canta si se roaga in biserica. La intii iunie, Ziua Internationala a Copilului, misiunea a hranit in jur de 5,000 copii si adulti, nu numai pe cei credinciosi dar si pe copiii din sat. Mancarea noastra de fiecare zi a fost orez cu fasole deasupra (pinto), la pranz si seara. O data pe luna, misiunea ofera o bucata de pui. De doua ori am avut un pestisior mic la masa de seara. Timp de doua saptamani aceeasi mancare pentru toti. Particularitatea acestui meniu era nisipul care il simteam in dinti absolut de fiecare data. De Ziua Copilului s-a servit masa de la 11 dimineata pana la 6 seara, pana cand toti care asteptau in rand, rabdatori, ore intregi, au fost hraniti —orez, fasole, o bucatita de pui si o sticla de bautura racoritoare.
Impartiti pe grupuri, am fost in satele mozambicane sa impartim bunuri alimentare la diferite familii nevoiase. Ne-am rugat cu ei, pentru ei si familiile lor. Am inteles mai bine expresia Apostolui Pavel, “saracie lucie”—casele simple cu pamant pe jos, luceau de curatenie, ceva oale de gatit si rogojini pe jos era toata averea lor. Oamenii au fost foarte prietenosi, dornici sa ne atinga, sa ne imbratiseze cu caldura. Oliver a fost chemat la diferite clinici, chiar si in alte orase. Dora a lucrat la scoala de limba engleza, a participat la grupurile de rugaciune prin mijlocire, si a fost impreuna cu Oliver in deplasari la alte sate in “bush—bush” unde au aratat filmul “ISUS,” s-a propovaduit Evanghelia si multi au primit pe Domnul Isus ca Mantuitor si Vindecator. Mircea si cu mine am petrecut timp cu copiii mai mici si am participat la lucrarile cosmetice ale compoundului.
Misiunea noastra trebuie sa fie pasiune si compasiune. Suntem binecuvantati peste masura ca-L cunoastem pe El. Suntem transformati de dragostea Lui, de aceea suntem chemati prin dragoste sa transformam lumea din jurul nostru. Dumnezeu se uita dupa oameni care sunt flamanzi dupa El. Incerc sa invat sa fiu ca Domnul Isus in toate detaliile vietii mele. Noi suntem extensia fizica a inimii lui Dumnezeu, chemati sa salvam suflete pretioase din imparatia celui rau. Copiii care Il cunosc pe Domnul Isus nu mai au acel “spirit de orfan” care bantuia Mozambicul. Ei stiu ca sunt Fii ai Imparatiei.
De ce m-am dus in Mozambic?— Ca sa fiu schimbata. Daca Dumnezeu a putut sa schimbe o tara intunecata ca Mozambicul, El poate sa ma schimbe si pe mine si pe tine din slava in slava dupa Chipul Lui!