M-am născut in 1978 în orașul Târnăveni - județul Mureș. Copilaria mi-am petrecut-o la Brașov iar încă din primii ani mi-am descoperit vocația artistică în desen și pictură. Am urmat gimnaziu la Școala de Arte din Brașov, apoi Liceul de arte din același oras; promoția 1997.
Din 1998 lucrez la ziarul “Transilvania Expes” ca și grafician și designer și în același an mă mut în Timisoara unde frecventez cursurile facultății de design “Tibiscus”. După un an renunț și în 1999 intru la universitatea “George Enescu” din Iași la sectia pictură. In anul 2003 îmi iau licenta în arte. În pimăvara lui 2004 parăsesc țara și ajung în America. Am locuit în Michigan, Pennsylvania și New Jersey. Am avut multe slujbe printre care enumăr: bucătar, muncitor în fabrică, fotograf, șofer, muncitor în constructii, profesor suplinitor de arte vizuale, pictor de biserică, agent comercial, muralist, artist plastic.
Întotdeauna am fost deschis în mai multe domenii ale artei, astfel din liceu am început să scriu, am urmat școala Populară de Muzică din Brașov, cânt la chitară și chitara bass. Domeniul favorit rămâne arta vizuală ca pictura de șevalet, pictura murală, grafica și fotografia.
Phone (586) 840 6339; Email:
30817 Beechwood St. Apt. 33207; Wixom, MI 48393
LUMINA CANDELELOR STINSE
Când pașii tăi se-ndreaptă spre treapta măreției,
Când ochii-ți triști converg spre arta nebuniei,
Mă-nchin iubind și umbra șoaptelor ce trec,
De ce atâta patos, de ce să mă mai plec?
O imagine distorsionată a unei oglinzi nocturne,
Mă privește din abisul existenței mele taciturne,
Și-mi cântă din uitarea candelelor stinse,
Și din robia inerentă a decăderii triste.
O lume de oniric când pașii tăi se sting,
Când vântul sulfă rece și-n mine va fi frig,
Și-ncerc zadarnic s-opresc acum lumina ceții
Căci vom pășii-n uitarea candelelor vieții.
OAMENI RĂTĂCITI
Răsărit larvar în geamăt de cocoşi
Au răscolit din ierburi greierii păroşi
Berze fâlfâind prin ceaţa dimineţii
Oameni rătăciţi prin trenurile vieţii
Locomotive gâfaind prin gări abandonate
Stâlpi de telefon prin frunzele uscate
Macazuri ruginite, un sat vechi, în vale
Muget de vite în umeda zare
Deţinuţii politici se-ntreabă de unde
Şuieră trenul de peste dealuri și munte
Scheletic îngână libertăţi blestemate
Memorii de lanţuri de creier legate
Ei se-ntreabă de unde venim noi de-afară
Căci noi ne-am pierdut și dorul de mamă
Cum lunecă jilav bastonul pe coaste
Prin beciuri mărunte, catacombe albastre
Zadarnic carnagiu şi fără de urmă
Adânci gropi comune ce suflete curmă
Eroi prea uitaţi prin vremuri și tină
Schilodiţi de uitare şi fără lumină
Degeaba murit-au, degeaba ne naştem
Noroiuri adânci şi răcnet de broaşte
Copii alungaţi în stradă plângând
Deţinuţii politici se-ntorc în mormânt
Dar mulţi au luat trenul ce duce departe
Uitând și de glie, de ţară şi frate
S-a dus și-amintirea și dorul de-acuma
Pentru o mână de nasturi uitat-au și muma.