„... Vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos Domnul” (Lc. 2/11).
Isus a fost ca un brad ivit dintr-o stâncă,
Înălţându-Şi statura verde spre soare şi cer,
Strălucind ca şi apa din lacu-n linişte-adâncă
Ce-aşteaptă-n sfântă tăcere o mişcare-n mister...
El a fost ca o grădină-n divinul parfum de flori
Şi ca un munte maiestos ce se ’nalţă-nspre nori,
Ca şi zăpada imaculată şi sfântă ce-acoperă glia
Cu albul curat al inocenţei ce-o are Pruncul-Mesia!
Crăciunul ne amintşte de o seară, când un cor ’ngeresc a cântat o melodie cerească de slavă „lui Dumnezeu ’n locurile prea’nalte şi pace pe pământ, ’ntre oamenii plăcuţi Lui”, ca să spună lumii că Isus Cristos S-a născut, ca să aducă mântuirea pentru sufletele cu dorul după Darul aducător de iertare şi fericire: Fiul lui Dumnezeu, nădejdea şi bucuria sufletului meu.
Majoritatea oamenilor nu ’nţeleg, nu văd şi nu sărbătoresc Darul cel mai minunat şi mai sfânt pentru noi – cei de pe pământ – care a fost şi este Pruncul Isus ce a venit pe pământ ca un „Sfânt Crăciun”. Cuvântul „Crăciun” este un cuvânt vechi dacic, negăsit ’n limba altor neamuri şi are ’nţelesul semantic de „Născutul Isus”. Sărbătoarea Crăciunului este – şi trebuie să fie! – “Sărbătoarea Născutului”( fr. Noel, de Natale).
Unii lingvişti consideră cuvântul „Crăciun”, ’n limba română”, provenind din limba tracă, de la expresia „bela-gines”, care ’nseamnă „naştere curată” sau „eveniment miraculos”. De la această sintagmă tracă, se crede că vine şi substantivul “Bărăgan”, ’n limba română. Alţi cercetători iau ’n consideraţie şi posibilitatea ca substantivul „Crăciun” să fi provenit şi de la alte două cuvinte trace: „kartum” = „născuţi” şi cher-sones = „fii cerului”.
Am dat explicaţia de mai sus cu dorinţa de a face pe cine citşte acest eseu să fie conştient şi fericit să sărbătorească pe Fiul Cerului: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel născut, ca să fie Dar de mântuire pentru sufletele noastre, prin credinţa că El a venit, a trăit ca un sărac pe pământ, ne-a fost modelul de viaţă şi a murit, plătind vina păcatelor mele şi ale tale, iubit cititor.
Aş dori să ne bucurăm la Sărbătoarea Creatorului Crăciunului: Sărbătoarea Născutului, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Copilul cel mai frumos dintre toţi copiii pământului, Mântuirea noastră, Lumina ce ne arată calea spre Cer! Să-L sărbătorim pe Isus Mântuitorul, Darul lui Dumnezeu pentru noi!
Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat ’n chipul „Copilului ce S-a născut şi ’n Fiul ce ni s-a dat”, care a fost o fiinţă unică, care a uimit Cerul şi Pământul. Numele Copilaşului Sfânt era Joshua, nume ce ’n limba ebraică ’nseamnă „Ajutorul lui Dumnezeu”, iar ’n limba greacă, numele este Isus. Acest Copil minunat şi sfânt S-a născut ’n satul prevestit cu ani mulţi ’nainte. Oamenii auziseră vorbindu-se despre El, dar când a apărut viu ’n faţa lor, sub chipul unui Copilaş, au rămas cu toţii uimiţi şi transfiguraţi, căci vedeau cel mai frumos Copil venit ’n lumea aceasta. El era Darul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru ca oricine va crede ’n acest Copil să aibă parte de viaţă veşnică. Făptura Lui de Copilaş arăta ca un chip sfânt de ’ngeraş, văzându-se că este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu: era chiar Fiul Său!
Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare blând, cu părul ca para focului, cu vocea plină de farmec, ca un cântec şoptit ’n adierea de vânt şi cu notele bucuriei, aducătoare de speranţe şi lumină ’n sufletele oamenilor...
Apariţia acestei fiinţe angelice printre oameni ca un meteor, ’ntr-un moment al istoriei umane de răscruce, a ’nsemnat cel mai important eveniment petrecut vreodată, ’n timp şi ’n spaţiu, pe obosita planetă a pământului nostru. Munţii şi câmpiile au tresărit şi s-au bucurat, apele au clipocit şi au intonate imnul valurilor ’n mersul bucuriei, copacii s-au ’nclinat ’n rugăciune, pe când florile s-au ’mbujorat, transmiţând parfumul cel mai plăcut oriunde erau răsărite ’n lungul şi ’n latul pământului, iar frunzele au căpătat o culoare de un verde crud, ce-ţi dă sentimentul dorinţei de fericire şi eliberare. Omenirea a rămas transfigurată!
Dumnezeu S-a ’ntrupat ’n chipul Acestui Copilaş minunat! Şi a fost cel mai biunecuvântat dar, pe care cineva ’l poate primi! El este Mântuitorul, care a venit din veşnicie, ca să ne fericească şi să ne dea speranţa, prin credinţa ’n El.
O, ce Dar sfânt şi minunat, ne-a dat Dumnezeu!
Este un mister: o taină Dumnezeiască, ca ’ntr-un Copilaş să-ncapă chiar Dumnezeu şi să trăiască pe glie, ca să ne-arate cum să trăim! Este şi o enigmă cum Dumnezeu S-a făcut om, a trăit printre noi şi ne-a arătat dragostea Sa. În El, s-a ’ntruchipat tot ce este mai frumos şi mai bun ’n Cer şi pe Pământ. În ochii Lui ca para focului, a fost bucuria celor fără speranţă, care pot găsi farul călăuzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpaţii ’mpăduriţi, când toamna poposeşte pe plaiurile Mioriţei, iar vocea Lui era ca o adiere de vânt după o arşiţă apăsătoare şi ca un pahar de apă rece şi proaspătă pentru ’nsetat... Acest Prunc Sfânt era bucuria noastră! El trebuia să vorbească ’n locul nostru şi să audă pentru noi, iar prin credinţa ’n El, să avem intrarea slobodă la Tatăl Ceresc.
Da! Domnul Isus S-a născut şi este Darul cel mai de preţ trimis de Dumnezeu pentru mine şi tine, cititorule!
În secolul al XIX-lea, când totul era pus la ’ndoială, au fost mulţi oameni de ştiinţă şi filozofi care au negat până şi existenţa umană a Fiului lui Dumnezeu! Aceeaşi atitudine de necredinţă ’n miracolul Crăciunului au avut-o ateii ’n toate timpurile.
Primul fapt dovedit de istorie este că Domnul Isus S-a născut şi a trăit pe pământul nostru. El n-a apărut pe pământ ca tânăr, cum spune legenda că a apărut Venus din apa mării.
Domnul Isus S-a supus dişciplinei creşterii ’ntr-o familie modestă şi a cunoscut greutăţile şi agoniile adolescenţei. A ’nvăţat meseria grea a părintelui Lui adoptiv Iosif: tâmplăria. A lucrat ’n atelierul acestui om blajin şi harnic timp de peste douăzeci şi cinci de ani şi a fost cunoscut ’n Nazaret şi ’n ’mprejurimi ca „fiul tâmplarului”. El a muncit cu bucuria dăruirii de Sine ’ntr-un meşteşug greu, dovedindu-ne ce ’nseamnă „hărnicie”. Viaţa Lui a dezvăluit pe parcursul ei personalitatea Sa ’n puterea şi minunăţia ei.
Un al doilea fapt, care reprezintă şi un adevăr veşnic, este că Dumnezeu S-a ’ntrupat ’n Acest Copilaş minunat, gingaş şi sfânt, iar creştinii văd ’n El, o ’mbinare plină de taină a divinului cu umanul, ’n care Tatăl Ceresc Şi-a arătat dragostea pentru noi, dându-ne şansa ca prin credinţa ’n El să putem afla viaţa, iertarea şi re’nnoirea ’n readmiterea ’n familia lui Dumnezeu, ca să trăim veşnic, ’n Casa de Sus: ’n Raiul Său.
Un al treilea adevăr este că prin Naşterea Domnului Isus a apărut o sărbătoare plină de lumini ce ne inundă sufletele de bucurii şi speranţe ’ntr-o viaţă eternă cu Dumnezeu. La ’nceput, această aniversare minunată s-a petrecut ’n intimitatea amintirilor celor ce-au avut fericirea să fie ’n contact direct cu cei ce cunoşteau niracolul naşterii Celui ce avea să schimbe istoria omenirii prin dragoste şi sacrificiu. Cred că aniversarea de ’mplinire a unui an de la naştere: primul Crăciun, prima sărbătoare a Născutului, primul Noel a fost cea a părinţilor adoptivi, a păstorilor şi a magilor din Răsărit, căroara li s-au alăturat cetele de ’ngeri ce au intonat imnuri de slavă ce nu au mai fost auzite pe acele meleaguri ale Palestinei.
Se petrecea această izbucnire de bucurie ’n sărbătoarea luminilor, atât de venerată de evrei! Din Ierusalim până la Marea Galileii, micile lumânări din lampadare au fost aprinse pentru sărbătoarea Hanuca. În satul Betleem sau Nazaret, acele luminiţe trebuie să se fi reflectat şi ’n ochişorii blânzi şi curaţi ai Acelui Băieţel care, ’n anii ce vor veni, va fi numit „Prinţul Păcii”.
Aşa cred că a apărut sărbătoarea Crăciunului, denumire ce poartă amprenta exprimării reverenţei şi dragostei pentru „Darul lui Dumnezeu” pentru fiecare pământean. Cuvântul acesta s-ar putea să vină şi din latinescul „creation, - onis” ce ’nseamnă „naştere”. Oricum, un lucru trebuie să fie subliniat: Crăciunul este sărbătoarea Celui mai Mare, Sfânt şi Curat Împărat!
Să ne amintim şi la acest Crăciun că S-a născut, ’ntr-o zi ca aceasta, Copilaşul Isus, prin care Dumnezeu ne-a adus Viaţa nouă şi ne-a dat Cadoul cel mai frumos: pe Fiul Său, Domnul Păcii care ne-a ’nsoţit până aici şi ne va ’nsoţi ’n Lumina Patriei Cereşti, după care tânjeşte sufletul credincioşilor.
Să ne bucurăm ’ntr-o atmosferă de fericire sufletească şi să se oglindească această fericire pe feţele şi ’n viaţa noastră! Să strigăm de bucurie, ca şi păstorii şi ca ’ngerii intonând “ Slavă lui Dumnezeu ’n locurile prea’nalte şi pace pe pământ ’ntre oamenii plăcuţi Lui!”
MIRACOLUL CRACIUNULUI
- Detalii
- Scris de: Prof. Dumitru Buhai
- Categorie: Uncategorised