"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:2)

Viaţa noastră este o înşiruire de alegeri. La tot pasul suntem „îmbiaţi” cu acestea. Dar Sfânta Scriptură ne îndeamnă să alegem înţelept: „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi.” (Iosua 24:15).


Când am devenit creştin am decis să urmez pe Mântuitorul Isus, să ascult de cuvântul Său şi să calc pe urmele Lui. Alegerea este o „judecată” deliberată, e la urma urmei o decizie de viaţă.

În cadrul seriei „CERCETAŢI SCRIPTURILE” propun să ne „adâncim privirile” în a studia un episod din viaţa poporului evreu din timpul peregrinării sale prin pustie. Lecţia ce au primit-o atunci poporul evreu este valabilă şi pentru noi cei de astăzi. Oricare din noi putem experimenta,


“PRIVIREA” CARE DĂ VINDECARE


Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.” Numeri 21:9

“umblă înaintea mea şi fii  …neprihănit”    Gen 17:1b
 
 
Trecuseră 24 ani de când Dumnezeu îi făcuse  lui Avraam prima chemare de a ieşi din Ur şi prima promisiune de al face o mare naţiune. Trecuseră 14 ani de când Dumnezeu făcu-se legământul cu Avraam, renoind promisiunea de a avea un fiu la bătrâneţe. Trecuseră 13 ani de când Avraam îl avea pe Ismail şi parcă Avraam se obişnuise cu gândul ca fiul promis nu mai poate fi altul decât acesta. Şi dintr-o dată Dumnezeu I se arată lui Avraam ca pe vremuri şi i se prezintă ca cel Atotputernic şi îi cere: ”umblă înaintea mea şi fii neprihănit“.

„şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui”          Filipeni 3:10 
Învierea Domnului Isus Hristos dintre cei morţi este baza sau coroana creştinismului. Învăţătura şi faptele Sale (sau ale ucenicilor săi) vin pe locul doi. Din Sfânta Scriptură aflăm că manifestarea puterii învierii
Domnului Isus se desfăşoară în trei etape. Una este consumată deja, pe una o trăim acuma, iar pe cea de a treia o vom experimenta în curând. În continuare voi reda sub formă redusă, desfăşurarea în timp a acestei manifestări de putere:

 „Domnul şi-a ales un om după inima Lui” 1 Samuel 13:14 

I. INTRODUCERE

David este una din personalităţile remarcante ale Bibliei. El a fost păstor la oi, luptător, proscris, un prieten credincios, un muzician, un cântaret şi instrumentist, poet şi compositor, rege … David a fost născut în perioada în care poporul evreu se îndepărtase foarte mult de Dumnezeul lui Israel.

 Despre nici un alt bărbat al Vechiului Testament nu este scris aşa de mult ca despre David.  Istoria lui David este redată pa parcursul a 66 capitole în Vechiul Testament. şi găsim 59 referinţe despre el în Noul Testament. Domnul Isus a venit ca om pe linia genealogică a lui David. De 17 ori in Noul Testament, Domnul Isus este numit “Fiul lui David”.

ESTERA 9:1-16
“Nici  înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului” (Prov. 21:30)

 CADRUL POLITICO-GEOGRAFIC

 În urma căderii depline a Ierusalimului în mâinile lui Nebucadneţar (586 Î.H), 40,000 de evrei au fost deportaţi în cel de al treilea val în Babilon (II Regi 24:1, 10–16, 18; II Cronici 36:11–21; Ier. 52:1–11; Ezech. 1:1–2; Dan. 1:1–7). Ieremia împreună cu un grup au fugit în Egipt (Ier. 42:15–22; 44:26–28).

În anul 538 Î.H, Babilonul a căzut în miinile lui Cir “cel Mare”. Acesta a dat un decret prin care toţi captivii puteau să se întoarcă în patria natală. Primul grup de evrei se întorc sub conducerea lui Zorobabel şi încep repararea Templului (Ezra 1:2–4). Însă mulţi au decis să rămână fie în Babilon sau în alta parte a întinsului împeriu medo-persan.

“Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mânilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Psalm 102:25-27).

“Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16 )   
 
“Orice clipă este o pulbere a veşniciei…Tu ce faci cu ea?” Această întrebare pe care a lansat-o fratele Ieremia Hodoroabă la înmormântarea mamei sale m-a frământat atât de mult încât nu am avut linişte până când nu am hotărât să-mi predau viaţa Domnului Isus. “Tu ce faci cu ea?”, „cu clipa ce o ai la dispoziţie?”,” Pentru cine vrei să o foloseşti?”. Îmi suna în minte... Până atunci mergeam la biserică, eram activ în mijlocul tinerilor, dar viaţa era un bun al meu personal, nu o încredinţasem în Mâna Domnului.

“Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ Ioan 1:14           

Versetul de mai sus conţine una dintre cele mai importante şi profunde declaraţii ale Sfintei Scripturi cu privire la persoana Domnului Isus Hristos şi la misiunea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu. De fapt aceasstă declaraţie este parte din esenţa creştinismului: dacă sacrificiul de pe Golgota a Domnului Isus a fost finalul lucrării de mântuire, atunci întruparea Cuvântului, a fost începutul ei  ...

"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugeta la Legea Lui." Ps 1 :1-2