“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (1 Corinteni15: 20-22)
Cele două versete prezentate mai sus sunt luate din Prima Epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni capitolul 15, care e considerat cel mai important tratat de teologie în domeniu. De fapt este primul tratat de acest gen din lume. Nimeni altcineva nu a mai îndrăznit să-l discute la acest nivel. În biserica din Corint Apostolul Pavel a fost confruntat pentru prima dată cu o problemă foarte interesantă şi anume, cei mai mulţi de aici credeau în învierea Domnului Isus din morţi dar nu credeau în învierea morţilor ce decurge din acest eveniment.
CADRUL SOCIO-FILOZOFIC DE INFLUENŢĂ A BISERICII DIN CORINT
Ap.Pavel, în argumentarea sa pleacă de la “bagajul” religios al destinatarilor epistoalei sale. Și anume, el scria aceste învăţături Bisericii din Corint unde tematica despre înviere era confuză (Mă mir de faptul că şi azi sunt foarte mulţi confuzi asupra acestui subiect, chiar cu Scriptura în mână). Biserica din Corint era formată dintr-o amestecătură de evrei, greci şi alte neamuri convertite la Hristos. Fiecare dintre aceştia, înainte de convertire, aveau ca filozofie de viaţă cel puţin una din multele învăţături care existau pe atunci, astfel:
Grecii în general nu credeau în învierea trupului; vedeau aceasta ca imposibilă. Unii filozofii greci învăţau că materia este rea şi în consecinţă trupul este rău şi cauzează numai probleme. Pentru ei numai sufletul este bun, ca urmare ei nu doreau un trup în eternitate, credeau că nu va fi nevoie de el. Filozoful Platon spunea că « îi este ruşine că are un trup. »
Corintul, fiind un oraş sub ocupaţie romană, cu siguranţă că avea şi influenţe romane. Seneca, renumit gînditor roman, a cărui filozofie a fost acceptată în Corint (Galio, prefectul de Corint, îi era rudă), spunea: “Eu sunt o fiinţă mai înaltă şi născut pentru lucruri mai înalte decât să fiu sclav trupului meu…”
Era apoi influenţa saducheilor care nu credeau în înviere. Sanhedrinul de la Ierusalim era format în majoritate din saduchei care proveneau din familii preoţeşti bogate şi cu influenţă între evrei. Domnul Isus a avut câteva confruntări cu saducheii pe această temă şi totuşi ei nu au renunţat la ideologia lor eretică.
Cea mai mare parte dintre iudei (în afară de saduchei) credeau că vor învia ,,la învierea de apoi” în aceleaşi trupuri, bazându-se greşit pe câteva texte din V.T. (Ochii mei ÎL vor vedea şi nu ai altuia”- Iov 19: 27). Rabinii iudei susţineau că în caz de dezmembrare accidentală a trupului, condiţia ca trupul acela să poată învia (la învierea de apoi) era ca un anume os de la gât să fie prezent, intact. Aceste învăţături prezentate mai sus (şi probabil mai erau şi altele) au avut influenţe nefaste asupra bisericii din Corint, provocând mare confuzie. Din pacate, şi astăzi ca şi atunci, sunt mulţi, foarte mulţi oameni care nu cred în înviere şi aceasta spre pierderea lor.
IMPLICAŢII ALE INVIERII DOMNULUI ISUS
Luând în considerare diversitatea de influenţe la care era expusă biserica din Corint referitor la tematica învierii, Apostolul Pavel, inspiratat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și având o înţelepciune venită de sus, explică corintenienilor împlicaţiile învierii Domnului Isus. El începe argumentarea prin a repeta pe scurt Evanghelia, le demonstrează că învierea Domnului Isus a fost autentică şi că în învierea Sa, Învăţătorul a împlinit toate profeţiile biblice referitoare la acest eveniment. Şi chiar mai mult, invierea a demonstrat că spusele Domnului Isus referitor la acest eveniment au fost adevărate. De exemplu: Domnul Isus s-a referit la trupul său ca la un templu care va fi distrus şi reconstruit în trei zile. Apoi, Apostolul face referiri la arătările Mâtuitorului după înviere şi implicaţile pe care le-a avut învierea asupra lor. Printre aceştia se numără şi Apostolul ca unul care a beneficiat de inviere. Prin toate acestea, Apostolul Pavel demonstrează că învierea Domnului Isus a fost autentică pentru că atesta adevărul Scripturii şi manifestă putere de transformare. Având aceste adevăruri clarificate, Ap. Pavel trece mai departe şi vorbeşte despre împlicaţiile învierii. Şi anume le spune că e benefică credința lor că Isus Hristos a înviat, dar nu e suficient să se oprească aici, ci trebuie să meargă mai departe şi să credă si urmările (implicaţiile) învierii ca fiind, de asemenea, adevărate. În acest capitol din Evanghelia către Corinteni, Apostolul nu numai că prezentă, ci și explică câteva dintre implicaţiile ce decurg din învierea Domnul Hristos, şi anume:
1. Invierea Domnului Isus va atrage dupa sine şi alte învierii de acelaşi tip ca a Lui:
“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.”
“Pîrga celor adormiţi”. Privit în asamblu, acest concept este cu totul nou, dar are în el şi elemente din Vechiul Legământ şi anume termenul de pârga: “Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Cînd veţi intra în ţara pe care v-o dau, şi cînd veţi secera sămănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pîrgă a secerişului vostru. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.” (Levetic 23:10-11).
Pârga este termenul ce descrie primele roade dintr-un anume soi şi sunt reprezentative pentru întreaga recoltă a soiului respectiv.
Pârgă f., pl. ĭ (vsl. pruga, primele grăunțe de grîu copt). Fructele sau cerealele care s-au copt mai întâi (trufanda) (Dictionarul Explicit al limbii romane).
Dumnezeu a cerut israeliţiilor ca înainte de a începe secerişul care se desfăşura în jurul Paştelui, să aducă la Templu snopi din pârgă ca dar. Până când nu aduceau pârga ca să fie legănată înaintea Domnului nu aveau voie să continue secerişul şi nici să mănânce din roade. Pârga “binecuvântată” astfel de Dumnezeu “declara” că va fi seceriş, că alte mii şi milioane de spice se vor aduna în snopi, că altor spice le vor veni rândul la secerat. O succesiune de roade… belşug de rod… Odata ce primele roade erau oferite lui Dumnezeu, poporul putea să benificieze de seceriş, să folosească grânele:
“Să nu mîncaţi nici pîne, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veţi aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui.” (ver 14)
La Paste, se începea secerişul şi se termina în preajma unei alte sărbatori-Rusalile. De Paşte, se cerea de Lege să fie « dedicate » Domnului spice, iar de Rusalii să se aducă produse din spice, adică pâini. În a doua zi de Paşte, în momentul în care preotul legăna snopul de spice, Domnul Isus era îm mormânt, era şi El o pârgă a unui seceriş nou…, complet nou: “Dar de fapt, Hristos a fost inviat dintre cei morti. Asa cum primele roade sunt garantia unei recolte care va urma, tot asa invierea (lui Hristos) garanteaza ca cei ce au murit vor invia”! (1 Corinteni 15:20-21).
(Trad. W. Barclay).
Hristos a fost “pârga celor adormiţi” sau “primul rod”-al învierii; ceea ce însemna că învierea Sa este prima dintr-un şir de învieri similare cu a Lui şi ca de acum încolo o să mai fie şi alţii înviaţi şi transformaţi… aşa cum primele roade sunt garanţia unei recolte (de aceeaşi natură) care va urma...
Dupa cum primele spice vesteau că urmează să vină altele după ele, tot aşa Hristos este pârga sau reprezentantul unui seceriş cu totul nou, şi anume al unui « seceriş » de oameni, care fiind înviaţi, nu mai mor niciodată. Tot Ap. Pavel ne spune într-o altă epistola de a sa că aşa cum noi (credincioşii) suntem uniţi cu Hristos în moartea Lui, vom fi uniţi cu El şi în învierea Sa: « În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui » (Romani 6:5).
Domnul Cristos este pârga celor care vor învia şi nu vor mai muri. El este primul, dar după el urmează alţii. În Biblie avem exemple de oameni care au înviat şi până la urmă au murit. Ei nu reprezintă «pârga», ei au înviat în propriile lor corpuri şi nicidecum în corpuri glorificate ca al Domnului. Singurul care a înviat şi de atunci trăieşte este Isus Hristos. EL nu moare niciodată: Isus este pârga- primul dintr-un șir de oameni de tip nou, de o nouă creaţie, care vor învia şi nu vor mai muri.
Termenul de pîrga pe lânga înţelesul de “reprezentativ” al secerişului mai avea şi înţelesul de “anticipare” a restului de seceriş ce va veni…Tot aşa învierea Domnului Isus anticipează învierea celor ce cred în El şi în învierea Sa.
“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (1 Corinteni 15:20-22).
Sunt multe versete în Vechiul Testament care descriu ceremonialul aducerii primelor roade înaintea Domnului (Exod 23:19; 34: 26; Leveticul 2:12; 23:10, 17)
Dumnezeu a cerut poporului Său ales ca primele roade ale recoltei pământului să fie aduse Lui, ca jertfă de bun miros. Cum sărbătoarea Paştelui se suprapunea cu secerişul, evreii aduceau la Templu primele roade ale recoltei lor. Primele roade erau un semn că secerişul a început şi că va continua. Ei nu aveau voie să mănince din recoltă până când primele roade nu erau închinate Domnului:
“Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului” (Ex.23:19).
Odată ce primele roade erau oferite lui Dumnezeu, poporul putea să benificieze în continuare de seceriş, să folosească grânele pentru hrană sau vânzare. Oferirea primelor roade lui Dumnezeuzeu, semnifica că Dumnezeu va binecuvânta Izraelul cu belşug de grâne…
Acestea erau oferite lui Dumnzeu chiar în ziua de Sabat, din sărbătoarea Paştelui (Ex.23). Aceasta însemna că în timpul în care evreii aduceau primele lor roade să le închine lui Dumnezeu în Templu, afară din cetate era o altă primă ofertă: Domnul Isus care a fost primul rod, al acestui fel de înviere.
Hristos a fost pârga sau “primul rod”-al invierii fără de moarte. Domnul Hristos a fost primul înviat ce nu o să mai moară niciodată; ceea ce înseamnă că de acum în colo o să mai fie şi alţii înviaţi şi transformaţI exact ca El…
Aşa cum Dumnezeu binecuvănta întregul ogor şi secrişul ce va urma, doar prin reprezentanţa acelor “prime roade”, tot aşa acum Dumnezeu binecuvintează întregul “ogor” de suflete ce vor veni la El, prin “reprezentanţa” Fiului Sau care a fost “părga” celor adormiţi.
Logica ne spune că acolo unde este “primul” va fi şi “ultimul” Hristos a înviat primul, iar credincioşi vor învia la “sfârşit” (ul) veacurilor sau la “urmă” , când va avea loc “Marele seceriş al sufletelor”
Apostolul Pavel scrie fraţilor din Colose următoarele: “El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea.” (Coloseni 1:18).
Sărbatoare “primelor roade” sau a “pârgăi” era sărbătorită în prima zi de după Sabatul Paştelui, adica Duminica (Levetic 23:9-14). Foarte sugestiv că Domnul Hristos a înviat din morţi într-o zi ca aceasta. Încă un gând de menţionat referitor la Sărbătoarea Primelor Roade (a pârgăi) este aceea că era o ceremonie fără sânge (Levetic 2). Nu mai era necesară o altă jertfă de sânge pentru că Mielul de Paşte era deja jertfit-un extraordinar corespondent cu ceea ce se întâmplase cu Domnul Isus…El fusese deja jertfit (sângle lui a curs).
2. Învierea Domnului Isus v-a atrage după sine o viaţă de acelaşi tip ca a Lui: viaţa veşnica. Cu altă ocazie, Apostolul Pavel vorbeşte despre Adam ca reprezentant al speciei umane: « Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihanirii, vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos (Romani 5:17).
Iar acum în acest context al implicaţiilor învierii Domnului Isus Hristos îl aduce din nou în discuţie, cu scopul de a-l folosi într-o analogie excepţionala: “Asa cum in Adam toti mor, tot asa in Hristos toti vor fi dusi la viata. Dar fiecare la rindul sau. Primul din tot secerisul este Hristos; apoi urmeaza sa vina acei ce sunt ai lui Hristos”! Corinteni 15: 22_23
Pentru evrei era clară ideea că Adam, reprezentantul rasei umane —a păcătuit și astfel a “tras” omenirea în moarte. Sau altfel spus, Primul Adam a “tras dupa el în păcat și apoi în moarte rasa umană.” Toți au ajuns să împartă aceeași soartă cu el, și anume moartea.
AL doilea Adam, adică Hristos, a fost fără păcat, și prin jertfa lui a adus viața. Să observăm simetria:
Adam-păcat-moarte/ Hristos-fără păcat-viață
Cred că Ap. Pavel vroia să spună aici următorele:
“Dacă îl recunoașteți pe Adam ca reprezentantul rasei umane și răspunzător pentru tot dezastrul pe care l-a adus în lume, de ce nu vreți să recunoșteți că cel de-al doilea Adam, adica Isus, reprezentantul omenirii (a acelor ce au crezut) poate să-i “aducă’ la același fel de viață ca și a Lui (adica veșnică) pe toți care vin după el (în cete)?
să împartă soarta Lui, cu soarta noastră:”
“În adevăr vom fi una cu El și printr-o înviere asemănatoare cu a Lui.” (Romani 6:5).
"Primul Adam" a fost făcut din "țărînă" este "dătător de viață “. Al “doilea Adam" care e Hristos este de Sus, și este “dătător de duh- ". Ca să intrăm în “noul domeniu” ni se cere să fim născuți din nou, născuți din duh…
Ca urmare a faptului că Adam (reprezentativul speciei umane) a păcătuit, a atras sau a adus moartea în omenire şi odată cu ea tot dezastrul de care aceasta este în stare. Acesta a “tras” după el în păcat şi apoi în moarte întreaga rasă umană. Moartea este pedeapsă divină cauzată de acceptarea păcătului de către Primul Adam. Toţi au ajuns să împartă aceeaşi soartă cu el: moartea şi despărtirea de Dumnezeu. În contrast cu Adam, Sfânta Scriptură îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind un alt Adam sau « Al Doilea Adam », care a fost fără păcat, şi care prin jertfa şi învierea Sa a adus în omenire viaţa: prin om a venit şi învierea morţilor” sau alt verset spune : ” tot aşa, în Hristos toţi vor fi duşi la viaţă”
Sa observăm simetria de elemente: « Adam- păcat-moarte » « toţi mor»,
Ele sunt legate între ele. Una împlică pe cealaltă. « Hristos-fără păcat-viaţă », « toţi vor fi duşi la viaţă ». La fel, ele sunt legate între ele. Una împlică pe cealaltă.
Dacă “unirea” omului cu Primul Adam este cauza morţi, atunci “unirea” sa cu Al Doilea Adam este cauza învierii sale… Sau altfel spus, aşa cum moartea a venit în lume prin Adam, viaţa (veşnica) a venit în lume prin Hristos.
Ce a vrut să spună atunci Apostolul Pavel credincioşilor din Corint şi astăzi nouă, este următorul gând: dacă îl recunoaşteţi pe Adam ca reprezentantul rasei umane şi răspunzător pentru tot dezastrul care l-a adus în lume, de ce nu vreţi să recunoaşteţi că cel de-Al Doilea Adam adică Isus, reprezentantul acelor ce au crezut, poate să-i “aducă’ la acelaşi fel de viaţă ca şi a Lui (adică veşnică) pe toţi care vin după el (în cete):
“În adevăr vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” (Romani 6:5)
Notă: Sfânta Scriptură declară că sunt doar doi “Adami” şi atât. Nu spune că vor mai fi alţii (al treilea sau al patrulea), aşa că noi putem să fim fie “în Hristos“ fie “în Adam”. Dacă suntem doar în Primul Adam, vine moartea şi apoi pedepsa veşnică. Dar dacă suntem în Hristos- sau Al Doilea Adam, atunci chiar dacă vine moartea noi vom fi înviaţi pentru răsplată, adică pentru viaţa veşnică.
3. Învierea Domnului Isus definește ordinea învierii morților: Hristos la început și noi după El:
“Hristos este cel dintîi rod”
Acest eveniment v-a avea loc cu grupe de oameni diferiți și la momente de timp diferite (1Corinteni 15: 50-53; 1 Tesaloniceni 4:15). Apoi, Ap. Pavel face deosebire între cei ce au murit deja și cei ce încă sunt în viața la momentul respectiv.
Într-o zi după ce a venit de la școală (creștină) fiica noastră Miriam, ce avea doar 8 ani pe atunci, m-a întrebat direct:”tati crezi că și cei necredincioși vor auzi sunetul trimbiței cînd Domnul va reveni sau nu?”
În primul rînd am fost uimit de întrebarea ei. Nu mă așteptam ca ea să aibă asemenea preocupare majoră. M-a luat pur și simplu prin surprindere. I-am spus, Mimi, aceasta este o problema teologică atît de grea ca nici pînă astăzi nu există un răspuns concret. Teologii încă au păreri atît de diferite despre acest subiect. Dar, oricum haide să citim în Scriptură să aflăm ce scrie acolo:
“dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.” “la rîndul cetei lui”.
“Rindul cetei” este un termen militar și se referă la un “corp de armată” care poate fi re-locat pe baza unei decizii luate de comandant. Apostolul Pavel vorbește de “cel dintâi” și de “apoi” cu subînțelesul de al “doilea” în ordine. Nu vorbește aici nimic despre “la urmă”. De termenul de ordine “întâi” sau “dintâi” îl menționează pe Hristos, iar de termenul “apoi” îi menționează pe “cei ce sînt ai lui Hristos”.
Ordinea este clară: … Hristos este cel dintîi, apoi cei ce au adormit în Hristos și apoi la urmă ceilalți…
Primul: Hristos;
Al doilea: la începutul mileniului, credincioșii care au murit;
Al treilea rînd: la sfîrșitul mileniului, necredincioșii care au murit.
Hristos, (Primul rod--pârga), cei ce sunt ai lui Hristos (adica—secerișul Lui—rodul muncii sufletului său),
“Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. “ (1 Tesaloniceni 4:16).
Dovada cea mai concludentă că El a fost 100% om a fost moartea Sa.
Dovada cea mai concludentă că EL a fost 100% Dumnezeu, a fost invierea: “dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.” (1 Corinteni 15:23).
Ap. Pavel ne spune aici că Însuşi Domnul va coborî din cer “cei ce au adormit în Domnul vor învia întâi… first.” Se poate trage o concluzie cât se poate de clară de aici, că ceilalţi (oameni morţi, nu în Hristos) vor învia altă dată: “şi voia Celuice M-a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi “spunea Mîntuitorul în Ioan 6:39.Iar Ap. Pavel continua:
“Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.” 1Corinteni 15:21
CONCLUZIA
Prin înviere din morți, Domnul Isus Hristos a demonstrat o data pentru toți și pentru totdeauna că El a fost Creatorul (universului), că problema păcatului omenirii a fost rezolvată și că a frânt pentru totdeauna “boldul” morții.
Învierea lui Hristos din morți este nu numai dovada că Isus Hristos este Cel ce a spus că este, ci este și nădejdea credincioșilor că vor învia și ei la fel ca El (1 Corinteni 15:14-19; 42-57; 1 Tesaloniceni 4:16).
Slavit să fie Dumnezeu pentru această putere ce l-a înviat pe Fiul Sau dintre cei morți, care apoi ne-a transferat pe noi din moarte spirituală la viața veșnică și într-o zi ne va învia și ne va îmbraca cu nemurire.
Iubite cititor, știi tu că Isus Hristos a murit pe cruce de dragul tău, a înviat din morți ca să-ți dea și ție oportunitatea să învii și să nu mai mori niciodată? Ai tu nădejdea că vei fi înviat la revenirea Domnului Isus și vei fi pururea cu El? Ești conștient (ă) că nu-i tot una unde îți vei petrece veșnicia? Ești sigur (sau sigură) că vei auzi sunetul trimbiței odată cu cei măntuiți? Daca nu ai această credintă și nădejde te îndemn să–L accepți ca Mântuitor în viața ta chiar acum! Domnul Dumnezeu să te ajute la aceasta. Amin!
IOAN SINITEAN, Prezbiter în Biserica Logos Chicago