"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Angela Furtuna

Categorie: Angela Furtuna

Moto:

"J' aurais l' air d être mort, mais ce ne sera pas vrai" (Le Petit Prince,, A. de Saint-Exupéry)

„E oare mai bine să-ţi petreci viaţa având dreptate împotriva tuturor, sau greşind alături de toţi” (Monica Lovinescu)

 

Monica Lovinescu a avut o relaţie foarte directă, sobră şi cerebrală cu artele plastice şi cu muzica clasică. Cercurile de prieteni includeau artiştii, scriitorii şi criticii. În ciuda amiciţiilor, însă, spiritul critic nu o părăsea niciodată, cum nici autentica receptare a valorii. Evocarea relaţiei intelectuale şi afective pe care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au avut-o cu soţii Ioana şi Sergiu Celibidache (prima, cunoscută pictoriţă, era o colegă veche a Monicăi Lovinescu, din adolescenţa bucureşteană), este, tocmai de aceea, un studiu de caz: apreciau entuziast muzica Maestrului Sergiu Celibidache, care cucerise deja, după 1946, Occidentul şi scenele lirice din toate continentele; acceptau fenomenologia lui specială, năvalnic izvorând dintr-un temperament de nestăvilit; se aşteptau întotdeauna de la acesta la noi resurse de expresivitate, recunoscându-i natura genialoidă, dar făcând distincţie între virtuosul muzician şi dirijor, pe de o parte, şi fenomenologul magician, pe de altă parte.

Categorie: Angela Furtuna

Expoziția documentară Benjamin Fondane. Roumanie, Paris, Auschwitz, 1898-1944

Conferința Francophonie, Francophonie, Francophonie....

"Il ne faut pas dormir jusqu'à la fin du monde"
je ne suis qu'un témoin
(Benjamin Fondane à Léon Chestov)

Deschiderea prestigioasei expoziţii itinerante Benjamin Fondane. Roumanie, Paris, Auschwitz, 1898-1944 la Casa Prieteniei din Suceava a fost posibilă datorită colaborării dintre Institutul Regional Cultural Francez din Iaşi şi administraţia suceveană, Biroul Francez, Biblioteca Bucovinei, universitatea locală, Primăria Suceava, Asociaţia Curcubeul Succesului. Vernisajul expoziţiei a avut loc pe 23 martie, prin conferința Benjamin Fondane, martorul nostru, susținută de noi în cadrul unor manifestări prilejuite, ca în fiecare an în luna martie în Bucovina, de Ziua Internaţională a Francofoniei şi de celebrarea bunelor relaţii dezvoltate, în timp, în planul ştiinţelor educaţiei, al afacerilor şi al instituţiilor culturale dintre România şi Franţa. Vernisajul a avut loc sub înaltul patronaj al unor personalități remarcabile ale vieții publice românești: prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu, Deputat PDL, dr. Aurel Vainer, Deputat și  Președintele Federației Comunităților Evreilor din România, dr. Theodor Paleologu, Deputat PDL (și care a susținut și conferința Francophonie, Francophonie, Francophonie...). 

Categorie: Angela Furtuna

 

Despre vieţile trăite în adevăr

Pentru a evolua, România ar fi avut nevoie de un Havel

Între anii 1990 şi 1997, Jurnalul Monicăi Lovinescu (vezi volumele Jurnal 1990-1993, Jurnal 1994-1995, Jurnal 1996-1997, Ed. Humanitas, 2002, 2002 şi, respectiv, 2005), mărturiseşte o preocupare constantă a autoarei pentru Havel, care rămâne un marker de referinţă la care autoarea face apel pentru judecăţile estetice, est-etice dar şi, simplu, etice; neîndoielnic, pentru autoare, politicul nu putea fi conceput în alt mod, la ieşirea din Europa criminală (ce reclama cu urgenţă, în anii 90, necesitatea lustraţiei postcomuniste, a delimitărilor şi a asumărilor). Pe de altă parte, prezenţa constantă a lui Havel în judecăţile Monicăi Lovinescu reflectă opţiunea anticomunistă nedezminţită: Havel este, în acelaşi timp, un simbol şi un sistem de referinţă în cadrul căruia se mişca, pe background-ul războiului rece şi al etapei confuze de după, combatantul Monica Lovinescu, devenită ea însăşi, ca disident anticomunist, un simbol şi un sistem de referinţă pentru milioanele de ascultători şi de cititori.

Categorie: Angela Furtuna

Despre vieţile trăite în adevăr


Dispariţia prematură a lui Vacláv Havel, la doar 75 de ani, i-a reunit în jurul său, în decembrie 2011, pe preşedinţii tuturor ţărilor care au trăit tragediile Europei criminale a secolului XX: Holocaustul şi Gulagul. Havel a (re)generat, post-mortem, un fel de Curte filozofică şi politică a Neamurilor, un Sfat Global al liderilor unor ţări în care suferinţa indusă de regimurile totalitare sutelor de milioane de oameni a fost crâncenă. Pentru generaţiile noastre, această suferinţă nu a dispărut încă. Personalităţile contemporane cu Războiul Rece au avut, astfel, din nou ocazia să reviziteze temele lui Havel, devenite contribuţii esenţiale la gândirea politică şi filosofică, la etica şi la atitudinea civică de referinţă a timpurilor noastre.

Categorie: Angela Furtuna

( din culisele temelor şi manipulării publice din România )

Covorul roşu

Istoria este făcută din momente purificatoare – ce vin după orori şi după erori – ca şi din spovedanii ale învinşilor. Greşelile se repetă constant, nimic nu e nou sub soare, în ciuda faptului că unii oameni teoretici îşi canalizează energiile întru salvarea Binelui public.

În 1992, toţi analiştii politici, inclusiv Monica Lovinescu, salutau faptul că imperiul sovietic s-a dezagregat, iar „Gorbaciov însuşi nu mai este altceva decât o epavă politică”. Naivii îşi făceau speranţe, pesimiştii nici măcar iluzii.

Categorie: Angela Furtuna

Este utilă rescrierea istoriei României? Este necesară o privire proaspătă asupra evoluţiei conceptelor social-politice româneşti şi asupra alternativelor interpretative?

 

Ei bine, răspunsul e unul, şi e da. Mai ales după apariţia, şi în limba română, în 2009, la Editura ART, a lucrării Conceptele şi istoriile lor, de Reinhart Koselleck, din ce în ce mai mulţi cercetători istorici, gânditori, filosofi, scriitori şi  politologi încuviinţează  acest nou filon de analiză.

 

În fond, trăim o realitate care reclamă soluţii temeinice: Istoria României, cea de până acum, a rămas înafara …istoriei.

Categorie: Angela Furtuna

Este incurabil, deși există vaccin. Este toxic și letal, deși e una din cele mai studiate boli. E imposibil de distrus, pentru că modernitatea a dezvoltat la nivelul marilor puteri mondiale mecanisme antisemito-genetice de laborator (ideologice, de intelligence, de media și militare), care sunt aruncate în teatrele de luptă politice și culturale mondiale cu scopul de a genera anxietatea utilă păpușarilor și strategilor conflictuali. Etiologia bolii este complexă, ereditară și... perfectibilă. Antisemitismul face parte din cuvintele primordiale, din codul genetic al scripturilor și poate că aici rezidă și unul din mecanismele perenității sale și ale capacității sale de regenerare, fie și inconștiente, care garantează, din păcate, faptul că antisemitismul se va transmite mereu civilizațiilor întemeiate pe această paradigmă. Însă antisemitismul nu se rezumă niciodată doar la această abordare, care definește doar matricea sa, adică acel background scenic care pune tragedia antisemită în operă istorică și în continuitate cu episoadele trecutului, profetice și de aceea previzibile.

Categorie: Angela Furtuna

Salutul exilaţilor: HYPOCRINO!

 

Moto:” Limba vieţii de după moarte, în lumea de dincoace şi de apoi. „Închiriere” lingvistică, nu proprietate. Hypocrino!” (Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Ed. Polirom, 2006, p. 270)

 

Norman Manea, ca şi Paul Celan, nu evită – dimpotrivă,  atrage obsesiv –  înfruntarea interioară, mistuitoare, cu limba supravieţuirii, care devine atât codul fiinţei persecutate, cât şi codul operei; acest cod e format dintr-o serie de cuneiforme psihografice în care sunt exprimate „mitul identităţii, surogatele amintirilor” (Întoarcerea huliganului, Ed. Polirom 2006, p. 14). Afinităţile lui Norman Manea pentru Paul Celan, Kafka sau Sebastian sunt declarate adesea de scriitor, ca o relaţie deopotrivă de frăţie şi filiaţie: "Paul Celan vine din cosmopolita Bucovină în care români, evrei, germani, polonezi, ucraineni coexistau într-un spațiu de particulară vibrație spirituală." (Norman Manea, Despre clovni, Polirom 2005, p 41). (Paul Celan dixit despre Bucovina, citat de Norman Manea: "Era un ținut în care trăiau oameni și cărți" (p.41)).

Categorie: Angela Furtuna

« Moartea în regimul comunist nu e moarte, ci chin. Și nu vreau să mor în chinuri »

In Memoriam Pericle Martinescu, la 100 de ani de la naştere

 (n. 11 februarie 1911, d. 24 decembrie 2005) 

Moto: “Nu pot să nu mă întreb: e oare mai bine să-ți petreci viața având dreptate împotriva tuturor decât greșind alături de toți”

(Monica Lovinescu, 7 decembrie 1982)

Un caz notabil de psihanaliză culturală: mărturiile privind est-eticul aici şi dincolo. Situați de o parte și, respectiv, de cealaltă a Cortinei de Fier și acoperind în scrierile lor memorialistice perioade de timp pe alocuri superpozabile, au existat doi scriitori care și-au scris jurnalele cu cerneluri sufleteşti și morale înrudite: Monica Lovinescu și Pericle Martinescu. Prima, cu un plus de acid şi de spirit est-etic adăugat celui cronicăresc și critic estetic, de pe pozițiile criticului aflat în largul occidental al perspectivei asupra moravurilor și culturii românești; cel de al doilea, zugrăvind cu răbdare și acribie, și din interiorul sistemului, bizareriile sinistre şi dantelăria patologică drapând o epocă istorică mai întâi de bolșevizare iar mai apoi de nivelare a valorilor prin comunismul triumfalist.

Categorie: Angela Furtuna

 

Monica Lovinescu a scris adesea despre diverse forme ale totalitarismului occidental, despre ideologia sovietică în Europa Războiului Rece şi după, despre amprenta puternică a stalinismului asupra intelectualilor occidentali europeni; istoricii aveau să o reconfirme, atât în timpul vieţii ei, cât şi mai târziu. Între aceştia, Stéphane Courtois sau Marc Lazar au scris pe larg – nu fără scandal, pentru că subiectul îi deranjează şi astăzi pe naivii gaucharzi –  despre gravele maladii ale stângii occidentale (îl citez, în cele ce urmează, pe cel din urmă): Războiul Rece(1947 – 1991, n.m.) a fost sinonim cu un apogeu al mişcării totalitare comuniste în realitatea franceză (Marc Lazar, Partidul Comunist Francez în Războiul Rece, publicat în culegerea Apogeul Regimurilor Totalitare în Europa, 1935-1953, coord. Stéphane Courtois. Ed. Vremea, 2008, p. 560).