30 de ani de la moartea scriitoarei cu origini bucovinene Rose Ausländer (1901, Cernăuți-1988, Düsseldorf)
Am respirat solitudinea Trandafirului Nimănui într-un cimitir din Düsseldorf. Am găsit-o pe Rose parcă mai singură ca niciodată. Dar împăcată. Îmi semăna. Liniștea, ordinea germană perfectă, aura geniului, toate amprentele vieții de acum se structuraseră în nemurire, după ani de zbucium petrecuți de autoare între România, Statele Unite, Ungaria, Austria și Germania, finalmente în azilul Nelly Sachs. Acolo, în ritmul Rinului când străbate văile Düsseldorfului, odihnește o mare poetă de limbă germană și engleză, de origine bucovineană, născută la Cernăuți, cunoscută ca Rose Ausländer (născută Rosalie Beatrice Ruth Scherzer).
În Autoportret, se descrie pe sine ca pe un om condamnat la moarte în timpul vieții, dar făcută pentru exil și reinventare:
Nomadă evreică
a limbii germane
crescută sub un steag galben și negru
granițele m-au trimis
ba într-o latinitate slavă
ba în America
Europa,
În castelul tău
Am visat
Viitoarea mea naștere
Rose Ausländer, care a crezut mereu în luciditate, în magia cuvintelor în iubire și în umanitate, s-a confruntat cu marile evenimente ale secolului trecut, devenind memoria vie și martorul lor : exil, separație, ghetou, holocaust, boală, singurătate. Ea va cunoaște gloria abia târziu, grație unui editor german, Helmut Braun. Există un șir de poeți evrei care au avut misiunea tragică de a vorbi, în limba germană, despre lucruri de nespus, căci inumane și absurde: Paul Celan, Nelly Sachs, Ingeborg Bachmann, Elsa-Lasker Schüler, Rose Ausländer.
Rănile profunde ale scriitoarei au fost pierderea patriei, ruperea rădăcinilor, veșnica subminare identitară. Bucovina natală e mama de care a fost ruptă prea timpuriu și după care va plânge toată viața:
Peisajul care
m-a inventat
brațele de apă
părul sălbatic
dealurile de afine
negrul mierii
cântecele frățești
în patru limbi
în momente de dezbinare
topiți
anii trec
la malul unui timp
(Bukowina II
Landschaft die mich
erfand
wasserarmig
waldhaarig
die Heidelbeerhügel
honigschwarz
Viersprachig verbrüderte
Lieder
in entzweiter Zeit
Aufgelöst
strömen die Jahre
ans verflossene Ufer)
Aerul sapiențial al scriiturii, iluminarea și forța transmisă de textele poetei ce se instituie în profet, toate acestea vin și din fascinația și cunoașterea budismului și deopotriva a hasidismului cernăuțean, legate între ele prin izvoare culturale și spirituale aproape magice. Desigur, aceste filosofii au construit stări de conștiință ce au putut-o transforma în supraviețuitoare și denunțare a Holocaustului transnistrean ce a redus drastic populația evreiască a Cernăuțiului.
vorbesc
după noaptea de foc
pe care Prutul
a înfruntat-o
despre sălcii pletoase
despre cărţi însângerate
care au amuţit cântecul privighetorilor
despre steaua galbenă
pentru care murim secundă de secundă
pe eşafod
despre trandafiri
nu vorbesc
pierdute
pe o funie de aer
europa america europa
eu nu locuiesc
eu trăiesc
(scurtă biografie)
Câțiva mari artiști bucovineni au traversat ororile supraviețuirii în deportare : Celan, Rose, Norman Manea, Aharon Appelfeld, Arnold Daghani, Selma Meerbaum, Rose Ausländer. Opera lor, devenită tezaur de reală anvergură internațională, conține cristalizări unice ale tragediei, elemente de atmosferă și de analiză a traumei supraviețuitorului :
Au venit
cu steaguri ascuţite şi mitraliere
au furat stelele şi luna
nici o geană de lumină nu ne-a rămas
nici o geană de lumină nu ne iubeşte
Aici soarele ni l-au fost îngropat
o noapte eternă a soarelui s-a aşternut.
Ultimul deceniu din viața scriitoarei s-a petrecut într-o cameră de suferință, cum o nouă și ultimă închisoare. Imobilizată și izolată, poeta căzuse captivă în marele dor de Bucovina și în obsesia dezvăluirii adevărului persecuțiilor totalitare naziste și fasciste ce au dus la deportarea și lichidarea a mai bine de două treimi din populația cernăuțeană, ca și din populația idiș din Europa. Fă din disperare un cuvânt al renașterii, spunea. Al unei renașteri prin cultură și conștiință. Patrie și renaștere prin cuvânt.
Flămândă de patrie
îmi îngrop moartea zi de zi
în cuvinte
ele sunt renaşterea mea.
Din această poezie a tenebrelor și a cenușii, lumina răzbate irepresibil, sub formă de scintilații, de licăriri, de irizări, ceea ce descrie un stil original și puternic al acestei literaturi a dezastrului, umanizând-o. Chiar dacă ea vorbește despre ființele ce au devenit mereu spini în ochii străinilor…
Rose trăiește literatura ca memorie. Rose Ausländer este acel Trandafir al Nimănui care impresionează postum pe toți cei ce iubesc amintirile. În fapt, acești Trandafirii rari nu se veștejesc niciodată, ci re-înfloresc mereu, la fel cum dorul poetei de Bucovina natală :
Mă gândesc
la părinţii mei care m-au răsfăţat
cu jocurile copilăriei
la dorinţe la tristeţi
la prima mea iubire
la Veneţia
la Lucerne
la Riviera
la Israel
la Hölderlin
Trakl
Kafka
Celan
la ghetou
la convoaiele morţii
la foame şi la frică
la un accident
la un pat pentru totdeauna
la prietenii care m-au părăsit
la prietenii fideli încă
Mă gândesc la trupul meu slab
şi la puterea gândului
la vorbele bune şi la frumuseţea vieţii
la moartea care-mi face un semn
aminteşte-ţi de mine.
Poeta se întreba: De ce scriu ? Poate pentru că m-am născut în Cernăuți. La fel, Celan, spunea despre Bucovina natală : Bucovina este o Țară unde nasc mereu oameni și cărți…
Nimic niciodată nu va egala această nostalgie, ca sursă de creație, în marea literatură a lumii.
Angela FURTUNĂ
Ianuarie 2018