"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Moto „Arune Pumnul e şi el ardelean, iar «ardelean» înseamnă a duce un gând până la capăt.” (Lucian Blaga)


Cu Aron Pumnul, românismul – greu încercat – a câștigat un apostol, din păcate pentru scurt timp, iar în Buovina s-a aprins o candelă a spiritului de re-deșteptare. O minunată evocare făcută de Ilie Rad lui Aron Pumnul la împlinirea a 150 de ani de la dispariția sa aduce un plus de sonoritate vocii tuturor celor ce formulăm, astfel, cuvintele cheie sub care va sta marea adunare a românismului din 2018!

Festivalul Internaţional „Poezia la Iaşi” – Ediţia a III-a (FIPI), derulat ca de fiecare dată - începând cu anul 2014 - în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei (FIE), a avut loc în săptămâna 22-29 mai 2016, reunind 111 poeţi din 13 ţări şi de pe trei continente: Europa, Asia, America. Agenda plină de evenimente a festivalului a impus un concept creat în tandem de Cassian Maria Spiridon şi Adi Cristi, implicând serios la lucru mai multe instituţii: Fundaţia Poezia (director Cassian Maria Spiridon, care este şi directorul revistei Convorbiri Literare şi Preşedintele Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România) şi Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, director Adi Cristi, cei doi lideri fiind proprietarii acestui brand românesc devenit internaţional şi deja prestigios.

19 mai - Norman Manea, acasă în Bucovina – Întâlnire suceveană

Recent, Preşedintele Klaus Iohannis i-a decernat scriitorului român Norman Manea (n. 19 iulie, 1936, Burdujeni – Suceava, Bucovina) Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer.

La Biblioteca Bucovinei din Suceava (oraşul natal al scriitorului), eu am organizat şi moderat în data de 19 mai, evenimentul Norman Manea, acasă în Bucovina – Întâlnire suceveană O viaţă, o operă, un omagiu adus limbii române, prilejuit de împlinirea a 30 de ani de la plecarea scriitorului în exil şi 60 de ani de la debut. Norman Manea a venit însoţit de superba sa doamnă Cella Manea, susţinând o conferinţă remarcabilă şi un dialog foarte viu şi cald cu publicul sucevean, care a venit cu emoţie şi în număr foarte mare pentru a-l vedea pe celebrul scriitor a cărui operă a făcut înconjurul lumii, culegând de peste tot lauri şi aplauze, şi fiind susţinută şi de România în ultimii patru ani la candidatura pentru Premiul Nobel pentru Literatură.

Dumnezeu iartă, dar istoria nu iartă niciodată!, aceste cuvinte călăuzesc conştiinţa de cercetător şi de istoric pasionat a autorului Mugur Andronic, aşa cum funcţionează ele prin metabolismul creaţiei volumului “În umbra marilor imperii – romanul soldatului austriac bucovinean în vâltorile primului război mondial şi în prizonierat în Italia şi Siberia”, editat de Societatea Culturală “Ştefan cel Mare” – Bucovina, 2005. Istoric şi arheolog, cu cercetări şi studii publicate, preşedinte executiv al Societăţii cultural –patriotice “Ştefan cel Mare” (fondată cu nobilul scop al susţinerii culturale a românilor din Basarabia şi norul Bucovinei istorice), Mugur Andronic îşi asumă prin această carte un destin de iluminat bucovinean, retrăind în contemporaneitate (şi suprapuse rigorii omului de ştiinţă) melosul afectiv al unui anume iluminism şi al elanurilor sale naţionale, drept moşteniri din epocile când şcoala ardeleană iradiase în provincii un spirit ctitoritor de ţară şi de cultură românească.

Editura Integral a editat recent o nouă carte de poezie a scriitoarei Angela FURTUNĂ, membră a Uniunii Scriitorilor din România, multiplu premiată în ţară şi străinătate. Coperta cărţii este realizată de ilustrul artist român Devis GREBU.

Moto-ul cărţii: « celor ce trăiesc în durere cu iubire, mântuindu-se » (Angela Furtună)

Astfel, cartea Primul meu kaddish – Texte salvate din exod vede lumina tiparului la aceeaşi editură la care, cu şase ani în urmă, apăruse şi volumul Pelerinul din Aqualung, care i-a adus scriitoarei sucevene Premiul Special “Mihai Ursachi” în anul 2009 din partea Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi.

 

Volumul poate fi comandat la Editura Integral http://eintegral.ro/primul-meu-kaddish

100 de ani de poezie bună în România şi în Franţa, după DADA

Moto: "Je donne a mon espoir tout l'avenir qui tremble" (Apollinaire)

 

Abia s-a încheiat Festivalul Primăvara Poeţilor, ediţia a 11-a în Bucovina, şi deja ne este dor de încă o primăvară a reuşitelor româneşti. Festivalul a reuşit şi în acest an să rămână fidel pincipiilor întemeietoare ale proiectului francez, dezvoltat în parteneriat româno-francez de-a lungul timpului : consiliere şi orientare, dezvoltarea unei activităţi de formare a poeţilor şi a publicului de poezie, încurajarea creaţiei, iniţierea de parteneriate, mecanisme de educaţie şi terapie.

Moto: fragmente din evenimentul Angela Furtună în dialog cu Academician Eugeniu Coșeriu, la 15 ani de la publicarea sa în octombrie 2001 (http://angelafurtuna2008.over-blog.com/pages/_Eugeniu_Coeriu_in_dialog_cu_Angela_Furtun-1009451.html)

„Când li se cere, acum, să nu mai facă Istoria românilor, ci Istoria Moldovei, profesorii de istorie, în unanimitate, protestează, şi până şi ruşii care sunt profesori de istorie înţeleg că nu pot falsifica pur şi simplu istoria şi nu pot desprinde o istorie a Moldovei de istoria românilor” (Eugeniu Coșeriu)

„ a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este, din orice punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic e o absurditate şi o utopie; iar din punct de vedere politic e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, prin urmare, un act de genocid etnico-cultural” (Eugeniu Coșeriu)

O fotografie cu Monica LOVINESCU, martorul copil la întâlnirea dintre două genii româneşti : Mihai EMINESCU şi E.LOVINESCU

 

Pare de domeniul senzaţionalului, dar e adevărat : Monica LOVINESCU a trăit, copil, istoria cu suspans a întâlnirii dintre Mihai EMINESCU şi E. LOVINESCU. Pentru societatea românească a timpului, a fost o veritabilă explozie cosmică. Pentru Monica LOVINESCU, adult, a fost o mare revelaţie. Sub acest semn, s-a derulat şi Ediţia a IX-a a Zilelor Monica Lovinescu, organizată de noi în noiembrie 2015, la Suceava, Fălticeni şi, respectiv, Iaşi, fiind centrată, ca de obicei, pe elitele reale ale României şi pe modelele abordărilor critice, jurnalistice şi literare est-etice, şi fiind mereu în atenţia noastră un curent de gândire şi de atitudine care poate vindeca România de cecitatea non-valorică. Manifestarea de la Iaşi a avut loc în 26 noiembrie la Casa de Cultură « Mihai Ursachi » a Municipiului Iaşi, situată în Parcul Copou, la câteva zeci de metri de Teiul lui Eminescu (aproximativ 460 de ani) şi de statuia lui Mihai Eminescu.

Moto: “Niciodată Justiţia vreunui stat al Uniunii Europene n-a făcut atâta rău ţării pentru care lucrează cât a făcut României justiţia română” (iunie, 2011, Traian Băsescu)

Să fii victimă a corupţiei româneşti, a Justiţiei române şi a sistemului ei de protecţie statal, nu e o noutate. La acest capitol, România, mama noastră, a tuturor cetăţenilor români, ne urăşte. Lucrul a devenit de notorietate în lume. Fapt ce explică exilul fără precedent al românilor alungaţi din ţară de Răul de acasă.

În 1922, în primul număr din luna februarie al revistei Cugetul Românesc, profesorul de drept civil de la Facultatea juridică din Bucureşti, Em.N. Antonescu, publica un amplu studiu despre Criza Justiţiei din România Mare...

Monica LOVINESCU, Ecaterina BĂLĂCIOIU, Aniţa NANDRIŞ-CUDLA

La 19 noiembrie, Monica Lovinescu ar fi împlinit 92 de ani. În loc de flori şi evocări oneste, imaginea autoarei e făcută praf, fotografiile scriitoarei încep să dispară din memoria colectivă, la fel ca şi gesturile de recunoştinţă sau asumpţiile critice ori istorice binemeritate. Şcolile de umanioare româneşti o înlătură pe Monica Lovinescu din paginile de curs sau din manuale. Unul din puţinii critici români cu adevărat liberi din perioada dictaturii e făcut, astfel, să « dispară », în urma presiunii supravieţuitorilor, indiferent de etica supravieţuirii acestora, şi din dorinţa acestora de a nu pierde monopolul asupra discursului public şi de a nu legitima oficial relecturile şi revizuirile, făcute cu bunăcredinţă şi prof, din literatura română.