"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Probabil sunt treizeci și cinci de ani, dacă nu mai mult, de când am avut pentru prima oară visul de care vă voi vorbi în cele ce urmează. Unul dintre acele vise care au menirea să-și hipnotizeze autorul, adoptându-l ca pe un animal de companie. Dar nu cu scopul de a-l alina, ci de a-l pedepsi. Prin memoria care nu iartă și nu repară.

30 de ani de la moartea scriitoarei cu origini bucovinene  Rose Ausländer (1901, Cernăuți-1988, Düsseldorf)

 

Am respirat solitudinea Trandafirului Nimănui într-un cimitir din Düsseldorf. Am găsit-o pe Rose parcă mai singură ca niciodată. Dar împăcată. Îmi semăna. Liniștea, ordinea germană perfectă, aura geniului, toate amprentele vieții de acum se structuraseră în nemurire, după ani de zbucium petrecuți de autoare între România, Statele Unite, Ungaria, Austria și Germania, finalmente în azilul Nelly Sachs. Acolo, în ritmul Rinului când străbate văile Düsseldorfului, odihnește o mare poetă de limbă germană și engleză, de origine bucovineană, născută la Cernăuți, cunoscută ca Rose Ausländer (născută Rosalie Beatrice Ruth Scherzer). 

                              Moto:  « Si l’on dit que les hommes oppriment les femmes, le mari s’indigne, mais le fait est que c’est le code masculin, c’est la société élaborée par les mâles et dans leur intérêt qui a défini la condition féminine sous une forme qui est à présent pour les deux sexes une source de tourments. »    (Simone de Beauvoir)

 

De la bun început: o privire, oricât de simplă, aruncată fie asupra condiției femeilor în general, dar mai ales asupra condiției femeilor scriitoare din România acestui mileniu, nu trebuie să fie un exercițiu gratuit. Pentru că în astfel de minimalizări sau abordări gratuite, minimalizatoare, futile ori lipsite de taxinomii valabile și de soluții viabile rezidă adesea demersuri energofage și cronofage care nu folosesc nimănui. Mai ales într-o lume în care discriminarea este încă la ea acasă, cu toate că și-a rafinat mijloacele, retorica și logistica.

Moto : „… « de ce pentru mine mama şi tata trebuiau neapărat să fie eterni » şi, subînţeles, neapărat, împreună şi nu separaţi”  (Monica Lovinescu)

 

Ecaterina Bălăcioiu ex-Lovinescu a fost mama Monicăi Lovinescu, profesoară de limba franceză și traducătoare. Azi, e descoperită și ca o scriitoare notabilă.

 

În ultimii ani, în România, au apărut mai multe cărți care aduc în prim plan această scriitoare excepțională, soție devotat-romantică, mamă cu totul specială și martiră a închisorilor comuniste (arestată la 71 de ani, trece prin câteva penitenciare politice românești, unde e eutanasiată lent prin privare constantă de tratament medicamentos. Scopul e dublu : cel politic urmărea ca presiunile asupra mamei arestate să domolească elanul critic anticomunist, al fiicei, Monica Lovinescu, la Radio Europa Liberă (la Paris, – unde o surprinsese bolșevizarea țării ) ;

Observ din ce în ce mai des la confrații mei că, în ciuda lecțiilor dure ale istoriei recente, par să nu fie vaccinați față de epidemiile gândirii totalitare sau față de maladiile spiritului contemporan. Lucrurile care deranjează cel mai mult sunt spiritul critic și etica, devenite adevărate Cenușărese la mâna hermeneuților din Est. Mai nou, un fel de păpuși Barbie destinate exercițiilor de monopol asupra discursului public prin intermediul tranchilizării și tranzacționării academice convenabile și al fetișizării media.

A fi un critic onest al regimurilor totalitare nu e un fapt demodat. Dimpotrivă. În ultima vreme, pe măsură ce regimurile de la vârf derapează antidemocratic, revine necesitatea conștiinței și a spiritului civic. Din păcate, ca de obicei, intelighentsia românească lasă de dorit. Răul de ieri se repetă azi. Neo-extremismele se cuibăresc în comunitățile de oameni, pradă haosului și debusolării, propagandelor și politrucilor noului război.

Moto: „Destinul conduce jumătate din viața unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul.” (Alfred de Vigny)

„Pe termen lung, caracterul este decisiv pentru destinul unui om.” (Theodore Roosevelt)

„Trei lucruri arată caracterul unui om: cărțile, prietenii și cadourile.” (Horațiu)

 

Nu o singură dată în viață, m-am aflat la punctul de întâlnire al unor evenimente și evoluții fatale sau potențial letale. Spre deosebire de alții, eu am supraviețuit, deși post-traumatic. Ca și cum a fi în viață, întreg la trup și la minte, nu ar fi destul, am început să mă cam întreb de ce. De ce, după atâtea șocuri, fie ele personale, familiale, profesionale, naționale, etc., mai sunt în viață.

La ziua de naştere a Maestrului Devis Grebu! Meditând din nou la geniul unui artist care a trecut şi prin sufletul meu, un artist prin intermediul şi radiaţiile căruia am re-creat câteva proiecte de univers şi de paradis, un artist vizionar graţie căruia mă simt, prin îmbogăţire şi transfer, o privilegiată.
La mulţi ani, dragă
Devis Grebu ! Până la 120, cu drept de prelungire !

Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că drumurile noastre s-au întâlnit!

Moto : “Pacea va deschide Porțile închise ale Cerului

Sărbătoarea pascală din 1958 a căzut în data de 13 aprilie. Cercetarea în arhive dovedește că Monica Lovinescu și mama sa, Ecaterina Bălăcioiu ex-Lovinescu, își scriu reciproc în 1958, de la Paris și, respectiv, de la București, scrisori pascale sfâșietoare, care aveau să anunțe: pe de o parte intuiția arestării iminente a mamei, pe de altă parte, dorul fără sfârșit, după despărțirea de mai bine de un deceniu.

 

Cu o săptămână înainte de Paște, mama îi scrie, din București, fiicei, aflată după cum se știe la Paris:

Născută la Suceava, în data de 19 iunie 1957, într-o casă cu bibliotecă, într-o familie românească tradiţională, creştin ortodoxă, cultivatoare a spiritualităţii europocentrice. Încă de la vârsta de 4 ani, urmează în particular studii de limba franceză, pian, literatură, pictură şi interpretare vocală, cu legendarele profesoare Iacubovici, Erica Popa, Leo-Miza şi Nussbrauch, care au format şi modelat copilului supradotat gustul pentru valoare, muncă şi performanţă. Urmează Gimnazul nr. 1, apoi Colegiul Naţional « Ştefan cel Mare » din Suceava, ca absolventă eminentă, şefă de promoţii şi de două ori olimpică naţională, repurtând numeroase premii şi recunoaşteri regionale şi naţionale.