Angela Furtuna
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
Moto: “La ora asta, acela care cunoaște U.R.S.S. trebuie să strige constructorilor socialismului: “Pericolul e în voi’! ‘’(Panait Istrati - Spovedanie pentru învinși)
Moscova nu pierde nicio ocazie pentru a transforma în succese personale orice eșec al inamicului occidental. E semn că Războiul Rece revine în forță, prin strategii de demonizare a politicilor economce ale Vestului, generând în subsidiar sentimente anti-occidentale și anti-capitaliste, însoțite de simpatii neocomuniste. Proiectul - folosit cândva cu succes de agenții KGB - este reiterat de fostul agent Putin. Acesta oferă cu tamtam cetățenia rusă unor vedete occidentale ca actorul francez Depardieu sau tenismanul Năstase - remarcabili agenți de imagine -, care, deși au făcut bani frumoși în anii de boom ai economiei occidentale, nu mai vor să plătească și impozitele specifice acestei economii aflate azi la ceas de cotitură. Conflictele antifiscale din Vest sunt valorificate ca surse de imagine pentru Putin, împotriva căruia protestatarii din țară nu contenesc să vocifereze. Prin această strategie populistă - de transformare, a unui eșec al adversarului, în merit -, Rusia își construiește mai nou imagine de paradis fiscal, încercând să devină mediu eligibil pentru interese economice și de diaspora globală. Că generează, însă, pe această cale, și legitimități noilor forme de extremism politic...pare să intereseze mai puțin.- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
În curând, cartea intitulată Monica Lovinescu. Est-etica, volumul I, va vedea lumina tiparului. Martorul la dezvrăjirea lumii politice a secolului trecut şi care face obiectul acestei cărţi este Monica Lovinescu. Principala grijă, citeşte îngrijorare, care a însoţit viaţa de scriitoare şi de jurnalistă a autoarei a fost aceea de a apăra sensul adevăratei literaturi, în mod conceptualizant şi nu instinctiv ; această apărare a fost pusă în operă mai ales în circumstanţele precise ale exilului şi ale luptei cu sistemele politice totalitare, care transcend acel mimesis ce pune între paranteze existenţa umbrelor şi a răului în realitatea invazivă şi care anesteziază la nivelul conştiinţei artistice, în mod greşit, esteticul împotriva eticului, atunci când acesta din urmă e conceput ca o agresiune. Nu este lipsit de importanţă faptul că această pasiune a fost mereu prezentă prin asumarea – în ceea ce priveşte gândirea literaturii şi a criticii –, a unei europenităţi riguroase[1], deşi afiliată îndemnului manolescian[2] într-o manieră totală, ce ne aminteşte, printr-o extrapolare a obsesivităţii, de Simone Weil[3], o altă gânditoare construită din diamante lucide, confruntată la rândul ei cu vremurile de complicitate a celorlalţi cu forţele Răului totalitar (fratele geamăn al Gulagului)[4], şi care adoptase şi ea, în mod benevol, europenitatea ca natură culturală şi ca arhetip civilizaţional, intrând astfel sub incidenţa unui tip de asumare frecvent întâlnit în epocă.
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
…la 19 noiembrie, ar fi împlinit 89 de ani…
Moto: “În toate apologiile retrospective ale comunismului regăsim apelul la afectivitatea care ar scuza cele mai mari fărădelegi” (Jean-François Revel)În jurul marilor teme culturale şi existenţiale ce se întrepătrund în conştiinţa intelectualei livreşti care era Monica Lovinescu la vârsta tinereţei şi a debutului existenţei din exilul parizian, paradigma morţii şi a sinuciderii potenţează trăiri afective intense; e, pentru suflet, pretextul de a renaşte din propria cenuşă precum Pasărea Phoenix; dar, în acelaşi timp, e o avanscenă a identificării şi a autocreaţiei prin avatarurile structurilor temperamentale, cognitive şi reactive, recognoscibile şi asumate de scriitoare: „mi-am dat seama, în faţa acestui vid, că de fapt nu agnostică sunt, ci jansenistă, dintre cei cărora graţia le fusese refuzată”. Pentru prima dată, autoarea face mărturisirea că la mijloc a fost un act tranşant cu propriul ei stil de gândire, că a existat o decizie foarte personală, cu rol terapeutic, luată la limita de suportabilitate a suferinţei imense pe care o trăise până atunci, căci conştientizase în sfârşit originile răului care o măcinase sufleteşte. Amputarea liniilor de forţă ale traseului existenţial este o soluţie de sacrificiu. Pierduse într-un timp scurt cei trei piloni ai libertăţii: pe tata, ţara de origine şi pe mama (rămasă ostatică în ţara pierdută, şi aflată acum sub ocupaţie bolşevică).
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
Petrecându-și cea mai mare parte a vieții în exil la Paris și cu dor de România, Monica Lovinescu s-a hrănit mereu cu iluzia întoarcerii, exprimată în grupul de prieteni cu forma de salut "La anul, la București". În tot acest timp, a experimentat speranța cu luciditate critică și cu scepticisme paradoxale. Dar crizele care au generat cristalizarea acestui tip de conștiință nu au fost nici puține, nici neînsemnate.
Două sunt, aşadar, momentele din viaţa de adolescentă şi de tânără, când Monica Lovinescu a vorbit despre sinucidere ca despre o limită logică proprie a capacităţii de conciliere cu destinul, dincolo de care nu putea să accepte loviturile lui teribile: întâi, la aflarea veştii că tatăl său a murit1; a doua oară, când tânăra se afla deja la Paris, cu bursa statului francez, devoalându-şi frământările prin solilocvii despre sinucidere 2, 3, 4, dar şi prin meditaţii privind evoluţia Europei de Est, dialogând cu cele mai deschise conştiinţe ale momentului istoric, sau aflând cu stupoare cele mai rele veşti din ţară. Erau ştiri despre ocuparea României de către sovietici, despre faptul că în România a început bolşevizarea şi comunizarea; or, acolo, departe, în Micul Paris, rămăsese - precum un martor unic al unei vieţi ce păruse perfectă, dar în chip de mărturisitor captiv în ghearele sistemului devenit inamic - , mama bursierei de la Paris, profesoara Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu.
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
MINUNEA CONVERTIRII – BOTEZUL ŞI FERICIREA
“Cine se luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu” (Nicolae Bălcescu)
“Convertiţii sunt incomozi”(Georges Bernanos)
Marile convertiri culturale sau religioase au atras numai conştiinţele pregătite pentru transdisciplinaritate. Nu obligatoriu, în unele cazuri a fost vorba de cărturari, de clerici, de credincioşi cu rigoare, filosofi sau savanţi; în viaţa lor, adesea tragică şi neobişnuită, aceştia s-au confruntat, la un moment dat, cu deschiderea şi tentaţia către iluminarea spirituală, către paradoxale trăiri religioase şi etice, nu o dată simultan apostatice şi apostolice. A trăi distincţia dintre sacru şi profan[1] în planul unei conştiinţe lucide, critice, şi cu rigoarea exploratorului - aflat în căutarea salvării, a iertării şi a mântuirii - reprezintă un potenţial rar, care nu este la îndemâna oricui. Pe de altă parte, marile convertiri au avut loc, în general, în interiorul unor epoci de teroare sau tranziţie, când societăţile umane – iar în cadrul lor, anumiţi indivizi sau anumite grupuri – gemeau sub presiunea unor uriaşe energii sociale, culturale, ideologice, politice şi spirituale (agregate în dezvoltări border-radicale); aceste epoci se caracterizează prin faptul că generau în societate un climat de histrionism şi de tensiune, în care personalităţile dotate cu potenţialul trans-cultural şi trans-spiritual au făcut pasul câtre o schimbare profundă, prin convertire.
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
Aici îmi lepăd eu
- o inimă care-a zăbovit printre oameni -
veșmintele și strălucirea unui jurământ
Mai negru în negru, sunt
și mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.
(Elogiul îndepărtării, Paul Celan)
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
Moto:
"J' aurais l' air d être mort, mais ce ne sera pas vrai" (Le Petit Prince,, A. de Saint-Exupéry)
„E oare mai bine să-ţi petreci viaţa având dreptate împotriva tuturor, sau greşind alături de toţi” (Monica Lovinescu)
Monica Lovinescu a avut o relaţie foarte directă, sobră şi cerebrală cu artele plastice şi cu muzica clasică. Cercurile de prieteni includeau artiştii, scriitorii şi criticii. În ciuda amiciţiilor, însă, spiritul critic nu o părăsea niciodată, cum nici autentica receptare a valorii. Evocarea relaţiei intelectuale şi afective pe care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au avut-o cu soţii Ioana şi Sergiu Celibidache (prima, cunoscută pictoriţă, era o colegă veche a Monicăi Lovinescu, din adolescenţa bucureşteană), este, tocmai de aceea, un studiu de caz: apreciau entuziast muzica Maestrului Sergiu Celibidache, care cucerise deja, după 1946, Occidentul şi scenele lirice din toate continentele; acceptau fenomenologia lui specială, năvalnic izvorând dintr-un temperament de nestăvilit; se aşteptau întotdeauna de la acesta la noi resurse de expresivitate, recunoscându-i natura genialoidă, dar făcând distincţie între virtuosul muzician şi dirijor, pe de o parte, şi fenomenologul magician, pe de altă parte.
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna
Expoziția documentară Benjamin Fondane. Roumanie, Paris, Auschwitz, 1898-1944
Conferința Francophonie, Francophonie, Francophonie....
"Il ne faut pas dormir jusqu'à la fin du monde"
je ne suis qu'un témoin
(Benjamin Fondane à Léon Chestov)
- Detalii
- Scris de: Angela Furtuna
- Categorie: Angela Furtuna