În vara anului 1974 am vizitat un grup de tineri din Biserica Baptistă Emmanuel din Oradea. După serviciul de dimineață ne-am dus împreună la ștrand, la Băile 1 Mai. Ne-am așezat pe o pătură și am pus toate lucrurile de valoare într-o pungă de plastic: buletinul meu de identitate, prima mea Biblie (pe care am cumpărat-o cu 300 de lei din economiile mele), un casetofon portabil, Walkman împrumutat de la un coleg de serviciu și o casetă cu cântece ale lui Elvis Presley. Un alt prieten și-a lăsat acolo un ceas Rolex – cadou primit de la mama lui – și alte obiecte de valoare.
După o vreme, am plecat cu toții să căutăm un alt grup de prieteni care venise la ștrand după noi. Când am revenit la locul unde ne lăsasem lucrurile, am aflat că punga cu toate lucrurile din ea dispăruse. Niște oameni care stăteau pe plajă în apropiere ne-au spus că au văzut pe cineva luând punga de pe pătură și fugind cu ea în direcția opusă. Am mers în grabă în căutarea lucrurilor, dar în zadar… Punga cu toate lucrurile noastre de valoare dispăruse fără urmă… În acele momente de necaz, m-am rugat Domnului să primesc înapoi cel puțin casetofonul pe care-l împrumutasem de la colegul meu de serviciu pentru weekend. El nu era credincios. Eu m-am uitat la toți prietenii mei credincioși cu bucurie și le-am mărturisit că am încredințarea că Domnul îmi va da lucrurile furate înapoi. Ei se uitau la mine uimiți de credința mea și parcă ar fi spus „săracul de tine, cum poți tu să crezi așa ceva?! Ei încercau cumva să mă consoleze mai ales că eram și musafirul lor!
În vremea aceea începuseră să activeze în România grupurile de studii biblice Navigatorii, din care făceam parte și eu. Tema pe care o studiasem în săptămâna aceea era siguranța răspunsului la rugăciune, iar versetul pe care îl memorasem era Ioan 16 :24 - Până acum nu ați cerut nimic în Numele Meu, cereți și veți căpăta, ca bucuria voastră să fie deplină.” Credința mea era pusă la încercare. În seara aceea am plecat cu trenul înapoi la Arad, fără lucrurile pe care le pierdusem. Am continuat să mă rog și să cred că ele îmi vor fi înapoiate, deși, omenește vorbind, șansele de a le primi înapoi erau practic imposibile.
La o săptămână după vizita mea la Oradea, după serviciul de la Biserica Baptistă Speranța Arad, un frate mi-a spus să mă duc la gară să-mi iau punga cu lucrurile pe care le pierdusem! Am rămas uimit! Cine era acest om care îmi dăduse mesajul, și cum au ajuns lucrurile furate cu o săptămână în urmă în alt oraș (la 100 Km distanță) înapoi la Arad? ....Răspunsul nu putea fi altul, decât că un înger al Domnului mi-a transmis mesajul și că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea, împlinindu-și promisiunea.
M-am dus în grabă la șeful gării din Arad și am întrebat dacă s-a găsit o pungă cu lucrurile pe care le pierdusem. El s-a uitat la mine surprins și mi-a răspuns: ”Tocmai am primit un pachet cu niște lucruri; dar cum poți dovedi că sunt ale tale? Pachetul a fost predat doar cu câteva minute înainte. ” I-am descris în amănunt lucrurile care îmi fuseseră furate cu o săptămână înainte în Oradea, și după ce a verificat conținutul pachetului s-a uitat la mine plin de uimire și mi-a spus: ”Ia-ți lucrurile și pleacă... ”
Nu pot descrie bucuria pe care am simțit-o strângând la piept Biblia mea și toate lucrurile care mi-au fost înapoiate în mod miraculos ca răspuns la rugăciune… ”Cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină... ” Ce promisiune minunată! Ce minune divină! Câtă bucurie! Dumnezeu își ține toate promisiunile Lui.
O altă experiență asemănătoare am avut când Domnul m-a ajutat să-mi regăsesc un tricou pe care mama mi l-a cumpărat din Iugoslavia și care mi-a fost furat de pe plaja râului Mureș. M-am rugat din nou Domnului, cu credință, să-mi dea tricoul înapoi. După câteva săptămâni, plimbându-mă pe bulevard în centrul Aradului, lângă Banca Națională, dintr-o dată am văzut un tânăr purtând tricoul meu! Am început să mă rog din nou cu credință, ca să văd un polițist să pot raporta furtul. În timp ce îl urmăream pe acel tânăr, am văzut un polițist pe marginea drumului. L-am oprit și i-am explicat situația. El m-a întrebat: „Cum poți dovedi că este tricoul tău? I-am răspuns: „Mama a cusut sub braț la amândouă mâinile o bucată de material ca să absoarbă transpirația.” Uimit, polițistul a răspuns: ”Ok. Hai să-l urmărim să vedem unde merge.” Tânărul s-a îndreptat spre restaurantul Perla Mureșului. Polițistul l-a oprit și l-a întrebat de unde are tricoul de pe el? El a răspuns că l-a găsit pe plaja Mureșului. Polițistul i-a cerut să dezbrace tricoul și, așa cum îi spusesem, a găsit materialul cusut sub braț la ambele mâini. Convins că avusesem dreptate, mi-a înapoiat tricoul fără niciun comentariu. Dumnezeu a fost credincios și a împlinit promisiunea de a răspunde rugăciunilor făcute cu credință.
Doresc ca aceste experiențe să-i încurajeze pe cei ce au încredere în Dumnezeu, să ceară cu credință în rugăciune lucrurile de care au nevoie.
”Cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”
Va urma
VIOREL BRADEA -