“O lucrare artistică care nu a început printr-o emoție nu este artă.” ~ Paul Cezanne
Cred mai mult ca oricand ca avem nevoie de arta! Arta care vindeca, care inalta, care iti da un imbold sa fii mai bun, mai drept, mai uman, care te ajuta nu doar sa accepti marile dureri ale lumii ci sa le iei si sa le transformi in speranta de mai bine si mai frumos a zilei de maine! L-am cunoscut pe pictorul Cristian Mircea Vancea intr-o zi frumoasa de sfarsit de vara la Blaj, orasul domniei sale, oras atat de drag mie si atat de important in constiinta tuturor romanilor, caci asa cum bine a spus Ion Heliade Radulescu, “de aici a rasarit soarele romanilor”.
Printre cuvinte si ganduri, intr-o discutie frumoasa care mi-a descoperit nu doar pictorul ci si omul, am inteles cat de minunat este sa mai avem inca contemporani cu noi astfel de artisti, astfel de oameni! Va invit sa-l cunoasteti si asemeneni mie, intre altar si pridvor, sa descoperim un artist roman de mare talent si un om demn de tot respectul nostru, un om inzestrat cu multa intelepciune si talent, toate invaluite intr-o modestie rara. Ar fi putut sa calatoreasca lumea intreaga cu sevaletul si penelul dansului dar a ales sa traiasca si sa picteze in Blajul natal! Un motiv in plus sa ne mandrim cu acest mare artist roman!
Mara Circiu: Cine este Cristian Vancea dincolo de pânză, culoare și atelier?
Cristian Mircea Vancea: Un om obișnuit, fără veleități de artist, pasionat de munca sa!
Mara Circiu: Când ați înțeles pentru prima dată că pictura nu va fi doar o pasiune, ci un drum în viață?
Cristian Mircea Vancea: Nu am fost pasionat, la început, de pictură! La 12 ani am descoperit sculptura
(modelajul) dar la 18 ani am primit comanda pentru un tablou din partea minunatei mele bunici! Așa a început atracția pentru picture apoi am urmat cursurile a ceea ce se numea ”Școală populară de artă”, de trei ani iar ulterior, am reușit să fiu admis la “Pictura monumentală religioasă” la București (1984-1988)
Mara Circiu: Ce înseamnă Blajul pentru dumneavoastră ca artist? V-a influențat spiritualitatea și istoria “Micii Rome”?
Cristian Mircea Vancea: Blajul înseamnă totul pentru mine, locul in care m-am născut, în care am fost elev,în care m-am îmbogățit spiritual, pentru că am avut ocazia să cunosc oameni minunați, demni urmași ai "Scolii Ardelene, care mi-au dăruit cu multă răbdare, lecții de viață și de moralitate! Da, după mama care mi-a dat viață, Blajul a fost și este mama mea spirituală!
Mara Circiu: Există o imagine din copilărie pe care simțiți că, într-un fel sau altul, continuați să o pictați și astăzi?
Cristian Mircea Vancea: Nu este propriu-zis o imagine…este mai degrabă o lumină a copilăriei. Totul mi se părea, copil fiind, că este scăldat într-o lumină aurie pe care nu am reușit niciodată să o redau în tablourile mele așa cum o percepeam atunci!
Mara Circiu: Cum începe o lucrare: cu o imagine, cu o emoție, cu o poveste sau pur și simplu cu nevoia de a pune culoare pe pânză?
Cristian Mircea Vancea: Mai întâi cu o imagine care o port in minte zile întregi, pe stradă, acasă sau noaptea în vis. Când este suficient de clară fac schițele și stabilesc detaliile. Niciodată nu lucrez la întâmplare,
Mara Circiu: Ce căutați, de fapt, atunci când pictați: frumusețea, adevărul, memoria, sacrul?
Cristian Mircea Vancea: Când pictez incerc să transmit o stare, o idee și vreau să fie percepută nealterată de privitor. Ideea in sine pe care o transmiți mie mi se pare mult mai importantă decât esteticul, conținutul fiind, după părerea mea mai important decât ambalajul!
Mara Circiu: Cât din omul Cristian Vancea se regăsește în fiecare tablou?
Cristian Mircea Vancea: Cred că am lăsat câte puțin din mine la fiecare lucrare
Mara Circiu: Aveți o culoare pe care o considerați aproape o semnătură personală? Dar una de care vă feriți?
Cristian Mircea Vancea: Da, cred că este o culoare care mă caracterizează, ocru-galben,pe care o folosesc foarte des! Pe cât posibil, evit negrul de care am totuș nevoie la pictura monumentală pentru contururi.
Mara Circiu: Cât de importantă este lumina în pictura dumneavoastră?
Cristian Mircea Vancea: Da, lumina este extrem de importantă! După cum și viața noastră este o alternanță între bine și rău, și personajele unui tablou sunt compuse din umbră și lumină.
Mara Circiu: În lucrările cu tematică religioasă, unde se termină meșteșugul pictorului și unde începe trăirea spirituală?
Cristian Mircea Vancea: Fără trăire spirituală nu se poate vorbi de un meșteșug al pictorului în compozițiile religioase! Dacă nu simți ceea ce pictezi nu poți să ai reușite în acest domeniu! Pictura religioasă trebuie să fie (ca) o rugăciune!!
Mara Circiu: Se poate picta sacrul fără credință?
Cristian Mircea Vancea: Categoric nu!!!!
Mara Circiu: Ce presupune responsabilitatea unui artist atunci când pictează sau restaurează într-un spațiu religios?
Cristian Mircea Vancea: Trebuie sa fi conștient că ceea ce pictezi este o predică în imagini și după cum un orator își alege cuvintel și pictorul trebuie să creeze imaginea cea mai elocventă din toate punctele de vedere!
Mara Circiu: Există o lucrare care v-a schimbat pe dumneavoastră în timp ce o realizați?
Cristian Mircea Vancea: Nu pot să spun că m-a schimbat, poate doar m-a covârșit…Am pictat un Pantocrator de mari dimensiuni in care capul lui Iisus era de mărimea mea (1,80 m). Privind in sus, de aproape, m-am simțit intimidat; era covârșitor și măreț în același timp!
Mara Circiu: Care a fost cea mai dificilă lucrare a carierei și de ce?
Cristian Mircea Vancea: Fiecare lucrare a avut gradul ei de dificultate, fie că am lucrat la înălțime, fie în poziții incomode, fie în frig, suflând in palme să-mi încălzesc mâinile.
Mara Circiu: Ce simțiți când, după luni de muncă, puneți ultima tușă și știți că lucrarea este terminată?
Cristian Mircea Vancea: Pe moment sunt fericit, apoi, după un timp am senzația că mai trebuie ceva…
Mara Circiu: Cum știe un pictor că un tablou este cu adevărat terminat?
Cristian Mircea Vancea: Grea întrebare! Toate lucrările mele le-as relua pentru că după un timp le observ defectele!
Mara Circiu: Într-o lume dominată de telefoane, imagini instantanee și inteligență artificială, ce mai poate oferi pictura făcută de mâna omului?
Cristian Mircea Vancea: Sufletul uman, trăirile unice ale omului transpuse în imagini!!
Mara Circiu: Credeți că publicul de astăzi mai are răbdarea necesară pentru a privi cu adevărat un tablou?
Cristian Mircea Vancea: Da, cred că încă mai este nevoie de artă!
Mara Circiu: Ce îi lipsește artei contemporane românești și ce are ea extraordinar?
Cristian Mircea Vancea: Mediatizarea! Există mulți pictori români buni care sunt necunoscuți! Este foarte greu,aproape imposibil,să trăiești din artă dacă ești un anonim,
Mara Circiu: Ce pictori v-au influențat cel mai mult și de cine ați încercat, paradoxal, să vă desprindeți pentru a vă găsi propria voce?
Cristian Mircea Vancea: Mi-au plăcut întotdeauna El Greco și Goya! M-a influențat, în mare măsură și Broeghel, mi-a plăcut și Fra Angelico! Exceptând cărările bătătorite și unanim acceptate ale pictorilor renascentiști!!
Mara Circiu: Dacă ar trebui să vă descrieți întreaga operă prin trei cuvinte, care ar fi acestea?
Cristian Mircea Vancea: Inspirație, speranța, transpiratie!
Mara Circiu: Dacă Blajul ar fi un tablou pictat de Cristian Vancea, ce culori ar avea?
Cristian Mircea Vancea: Culorile copilăriei, albastru și auriu.
Mara Circiu: Ce lucrare încă nu ați pictat, dar simțiți că vă așteaptă?
Cristian Mircea Vancea: O lucrare de sculptură pe care o doresc și o visez,o copie la scară redusă (doar 24 de scene) a Columnei lui Traian. Pentru Blaj, desigur!
Mara Circiu: Cum ați dori să fie privite tablourile dumneavoastră peste 50 sau 100 de ani?
Cristian Mircea Vancea: In tablourile mele folosesc mult simbolism deci și acuma și peste 100 de ani doresc sa fie înțelese iar mesajul lor sa fie apreciat!
Mara Circiu: Ce ați vrea să rămână după Cristian Vancea: tablourile, bisericile pictate, o anumită viziune artistică sau emoția pe care ați lăsat-o oamenilor?
Cristian Mircea Vancea: Emoția este cea mai importantă!
Mara Circiu: Pentru finalul interviului, aș păstra o întrebare mai poetică: “Dacă ați avea la dispoziție o singură pânză și ați ști că este ultimul tablou pe care îl veți picta, ce ați alege să puneți pe ea?”
Cristian Mircea Vancea: Emoția “Oda bucuriei”, pe care să o pictez cu lacrimi de fericire in ochi!!