Antonio Gaudi, geniul catalan care continua sa fascineze si astazi la aproape un secol de la moartea sa, ramane pentru multi dintre noi un simbol, un simbol al creatiei si frumosului, un simbol al ingemanarii naturii cu arhitectura.
Gaudi, s-a nascut intr-un mic satuc catalan, Reus si provenea dintr-o familie modesta, tatal sau fiind un renumit mester local in cazane, mestesugul tatalui influentand astfel traiectoria profesionala a fiului de la o varsta foarte frageda. Gaudi insusi sustinea ca a descoperit sensul spatiului in atelierul tatalui sau, printre tevile ondulate pe care le manevra parintele sau. Inca din copilarie, Gaudi a fost diagnosticat cu reumatist, conditie medicala ce i-a ingradit mobilitatea dar l-a ajutat pe micutul Gaudi sa descopere frumusetea naturii, principala sursa de inspiratie a tuturor operelor sale, singura care nu se defineste prin simetrii impuse sau geometrii liniare. In timp ce studia arhitectura la Barcelona, Gaudi a participat la cursuri de economie, filozofie, istorie si estetica, deoarece, in opinia lui, diferitele stiluri arhitecturale nu depind doar de estetica, ci si de contextul social si politic al vremii.
Barcelona, orasul care se bucura de cele mai importante lucrari ale lui Gaudi, a fost primul oraş industrializat din Spania şi bunăstarea burgheziei locale a făcut ca partea cea mai cultivată a ei să-şi dorească etalare bogăţiei şi gustului prin noua arhitectură, să-şi afirme identitatea naţională şi specificul cultural satisfacăndu-si totodata aspiraţiile spre modernism. În aceste condiţii apare la Barcelona o efervescenţă culturală şi naţionalistă numită Renaixença – renaşterea culturii catalane, orasul se extinde masiv după planul urbanistic al lui Cerda şi apar antreprenori de tipul industriaşului Guell, patronul multora dintre creatiile lui Gaudi.
Antoni Gaudi nu a fost un student eminent, cu toate acestea la vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină diploma de arhitect, iar Elis Rogent, profesorul care i-a înmânat-o, a remarcat: „Nu ştiu dacă eşti un geniu sau un sfânt”. A studiat si adaptat arhitectura medievala ca nimeni altul, personalizand-o intr-un stil propriu neimitabil pana astazi.
Toţi cei care îl cunoşteau pe Antoni Gaudi erau uluiţi de capacitatea sa extraordinară de a construi fara schite sau planuri, realizand modele doar in imaginatie, o performanţă de neconceput când vorbim de catedrale înalte de 150 de metri. “Originalitate inseamna intoarcerea la origini.”-spunea Gaudi, si trebuie sa recunoastem ca operele sale sunt reprezentarea vie a acestui crez artistic. Barcelona, un oras ca mi-a intrat in suflet, se bucura de multe dintre creatiile geniului artistic al lui Gaudi, si daca aveti ocazia sa vizitati acest minunat oras veti descoperi cu usurinta operele lui Gaudi, se disting atat de usor si sunt atat de diferite, incat nu poti decat sa le admiri si sa te intrebi cum de un simplu muritor a putut crea atata frumusete.
Gaudi a murit calcat de un tramvai, era atat de saracacios imbracat si fara vreun act identificator la el, incat transportat de urgenta in urma acestui grav accident a fost luat drept un cersator…a doua zi, prietenii sai descoperidu-l la spitalul saracilor au dorit sa-l mute intr-un spital mai proeminent, insa Gaudi a refuzat, a vrut sa moara printre cei saraci.
La Sagrada Familia, Parc Guell, Casa Mila, Casa Batlló, sunt atractiile principale ale Barcelonei, o parte din unicitatea si geniul lui Gaudi traieste in ele; si nu cred ca exista “cuvinte potrivite” sa le descriu, va invit insa se le descoperiti in vacantele dvs.