Articolul prezent este o continuare a articolului din lunile ianuarie - februarie 2026 fiind despre instrumentul numit Inteligența Artificială ca și semn ale vremurilor din urmă, prin creșterea cunoștinței, în mod unic și fără precedent în istoria omenirii. Nu numai că vedem cum cunoștința crește fără precedent dar se potrivesc foarte bine cuvintele apostolului Pavel: va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. (2 Tim. 4:3)
Încă am proaspăt în minte multe aspecte ale concediului de 4 săptămâni din Australia. În acest timp, din mai multe interacționări cu oameni de diferite categorii, am constatat, că Inteligența Artificială (AI) este îmbrățișată mai mult de creștini decât de necreștini. Într-un tur de cinci zile prin Tasmania cu alte 22 de persoane, necunoscute până atunci, discutând cu unii din ei, care se considerau necreștini, erau foarte îngrijorați de AI pentru că transmite informații cu multe erori.
Inteligența Artificială (Artificial Intelligence (AI)) transformă rapid lumea modernă. De la afaceri și educație la finanțe și comunicare, sistemele de AI devin profund înrădăcinate în viața de zi cu zi. Ceea ce părea odinioară de domeniul științifico fantastice este acum realitate. Guvernele, corporațiile și liderii din domeniul tehnologiei investesc miliarde de dolari în dezvoltarea AI, crezând că aceasta va modela viitorul civilizației. Dar această transformare rapidă ridică o întrebare spirituală importantă pentru credincioși: Începe lumea să urmeze inteligența artificială mai mult decât Cuvântul Domnului Dumnezeu?
Pentru creștinii care iau în serios profețiile biblice, ascensiunea tehnologiilor capabile să influențeze gândirea, comunicarea și luarea deciziilor umane merită o examinare atentă.
Unul dintre cele mai izbitoare avertismente a venit de la filosoful evreu Yuval Noah Harari, la Forumul Economic Mondial, idei culese din mai multe publicații online. Harari a afirmat că AI ar putea domina în curând limbajul însuși, declarând că „tot ce este alcătuit din cuvinte va fi preluat”.
Dacă o astfel de afirmație s-ar realiza, aceasta ar include cărți, știri, documente juridice, materiale educaționale, comunicare digitală și chiar scrieri religioase.
Deși Scriptura în sine nu poate fi înlocuită sau modificată în autoritatea sa divină, interpretarea, distribuirea și prezentarea cuvintelor trec din ce în ce mai mult prin sisteme digitale alimentate de AI. Concordanțele se folosesc tot mai puțin. Timp de rugăciune și meditare la Cuvânt este tot mai scurt. Într-o lume în care algoritmii colectează informații, credincioșii trebuie să rămână vigilenți cu privire la sursele care le modelează înțelegerea.
Sfânta Scriptură menționează foarte clar că adevărul nu provine din invenția umană sau din inteligența artificială. El vine de la Domnul Dumnezeu. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16).
AI agentică
O nouă fază a inteligenței artificiale, numită AI agentică - conține sisteme concepute nu doar pentru a răspunde la întrebări, ci și pentru a acționa independent către obiective.
Un exemplu este framework-ul AutoGen de la Microsoft, care permite mai multor agenți AI să comunice între ei pentru a îndeplini sarcini complexe. În loc să fie un singur chatbot care răspunde la întrebări, aceste sisteme creează o întreagă echipă de agenți AI care colaborează. Un astfel de sistem poate include: Agent Planificator – Creează strategia; Agent Cercetare – Colectează informații; Agent Analist – Efectuează calcule și analizează logica; Agent Scriitor – Produce rapoarte sau conținut; Agent Critic – Revizuiește și corectează rezultatele.
Acești agenți schimbă mesaje între ei, își rafinează munca și îndeplinesc sarcinile cu puțină implicare umană. Dezvoltatorii descriu adesea acest proces ca fiind crearea unei forțe de muncă digitale formate din angajați AI. De exemplu, un utilizator ar putea solicita pur și simplu: „Construiește-mi un site web”. „Construiește-mi o predică cu tema...” În culise, agenții AI ar putea planifica proiectul, scrie codul, testa erorile, îmbunătăți calitatea și livra produsul final. Întregul proces se întâmplă prin intermediul mașinilor care comunică cu alte mașini. Singularitatea se referă la un moment în care inteligența artificială „depășește” inteligența umană și începe să se îmbunătățească fără îndrumare umană. Unii susținători cred că acest lucru ar putea duce la descoperiri extraordinare. Alții avertizează că ar putea altera fundamental civilizația.
Această posibilitate l-a determinat pe Elon Musk să avertizeze cu privire la pericolele potențiale ale dezvoltării necontrolate ale AI. Discuțiile despre rețelele experimentale de agenți AI care comunică între ei au alimentat îngrijorările că mașinile ar putea începe să funcționeze în moduri pe care oamenii nu le mai înțeleg pe deplin. Unele sisteme experimentale au demonstrat chiar capacitatea de a purta conversații în mod privat cu alți agenți AI, ridicând semne de întrebare cu privire la transparență și supraveghere.
Autoritatea Supremă vine numai de la Domnul Dumnezeu
Trebuie să luăm în considerare o circumstanță mai profundă. Autoritatea noastră supremă vine de la Domnul Dumnezeu și numai de la El. Se poate folosi tehnologia, dar nu se poate permite ca aceasta să ocupe o poziție mai înaltă decât cea pe care este menită să fie, adică, un instrument, un instrument de folosit, nu unul de venerat. Spre exemplu, dacă ceri AI să-ți compună o predică despre har, va ridica harul mai pre sus de Domnul harului. Tehnologia poate ajuta omenirea, dar nu trebuie să înlocuiască niciodată înțelepciunea și autoritatea Cuvântului Domnului Dumnezeu.
Pericolul de astăzi nu este doar tehnologia în sine; este posibilitatea ca societatea să înceapă să aibă mai multă încredere în mașini decât în Sfintele Scripturi, care ne avertizează în repetate rânduri să ne păzim inimile și mințile. „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor” (Coloseni 2:8)
Inteligența artificială poate deveni unul dintre cele mai puternice instrumente create vreodată de mâini omenești. Totuși, chiar și cea mai avansată mașină rămâne o creație a invenției umane, limitată de înțelegerea umană. Numai Domnul Dumnezeu posedă înțelepciunea perfectă.
Inteligența artificială poate modela viitorul tehnologiei, dar nu va înlocui niciodată autoritatea eternă a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru credincioșii care navighează în această lume în rapidă schimbare, răspunsul rămâne același, acela de a avea întotdeauna încredere în Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de orice voce - în special vocea mașinilor.
AI va face ca omenirea să piardă controlul asupra limbajului, despre care consideră că este „superputerea” noastră. Potrivit lui Harari, AI va fi superioară în utilizarea limbajului, va ajunge să fie considerată „supraumană” și va dobândi o autoritate incontestabilă.
Această inteligență supraumană va prelua controlul asupra limbajului și apoi, va exclude punctele de vedere opuse, până la punctul în care omenirea nu va mai fi în contact cu realitatea. Odată ce omenirea își va pune încrederea în AI, va intra cu nerăbdare în „matricea” care duce la pedeapsa veșnică, concluziona Harari.
Potrivit lui Harari, totul este compus din cuvinte și „Dacă legile sunt făcute din cuvinte, atunci AI va prelua controlul asupra sistemului juridic”, a spus el. „Dacă cărțile sunt doar combinații de cuvinte, atunci AI va prelua controlul asupra cărților. Dacă religia este construită din cuvinte, atunci AI va prelua controlul asupra religiei.”
Folosirea AI pentru a redacta texte reprezintă, în esență, o formă de autosabotare
Publicația online libertatea.ro, pe 22 martie 2026 a publicat articolul: „Scriitorii români, întrebați despre folosirea AI în literatură”, de Denisa Tîrcavu, Contributor din care am sustras câteva idei:
„Inteligența artificială își face loc într-un domeniu considerat până nu de mult exclusiv uman: literatura. Dacă unii autori privesc AI-ul ca pe un simplu instrument tehnologic, alții avertizează că folosirea lui în scris poate ajunge să creeze victime.
Reporterul de la Libertatea a întrebat câțiva autori români cum privesc scrisul cu intermediere tehnologică, este doar un instrument util sau un pericol pentru autenticitatea creației literare? Cuprins: Alexandru Voicescu: „Scrierea cu AI creează victime” Radu Găvan: „AI-ul poate fi un excelent partener de discuții” Cristina Nemerovschi: „Ar fi ca și cum ai trimite pe altcineva la întâlnire” Valentina Negoiță: „Nu ne putem opune acestei realități”
Alexandru Voicescu: „Scrierea cu AI creează victime”
Scriitorul, editorul și filozoful Alexandru Voicescu consideră că folosirea inteligenței artificiale pentru a concepe idei sau pentru a redacta texte reprezintă, în esență, o formă de autosabotare. „Să te bazezi pe AI pentru conceperea unei idei, pentru redactarea unui text sau chiar pentru schițarea planului unei lucrări academice ori a unei cărți întregi înseamnă o formă de autosabotare. Scrierea cu AI creează victime”, spune acesta.
În opinia lui Voicescu, principala victimă nu este publicul care citește textul, ci chiar autorul. Scriitorul consideră că mimarea gândirii libere nu este un act autentic și anihilează acea parte a ființei care evoluează prin imaginație, reflecție și creație. „Victima principală nu este publicul căruia îi este adresat eventualul text scris cu ajutorul sau chiar integral de către AI, pe care ai putea spune, mulțumit, că l-ai «păcălit» prezentându-i ceva la care nu ai muncit decât vag, cu un ochi la feed-ul de Insta și cu altul la livratorul care ți-a preluat comanda, ci victima ești chiar tu, utilizatorul de AI, care devii o victimă a propriilor tale acțiuni”, explică el.
Voicescu opinează că de aici vine autosabotarea, de la felul în care crezi că ai un câștig imediat, cuantificabil, că doar folosești un „instrument“, că e ceva ce toată lumea face, deci inocent și neimputabil: „Îți pierzi în cele din urmă legătura cu sinele propriu, cu ceea ce reprezinți tu față de tine. Îți tai legătura cu tine și te alienezi și vei ajunge să nu mai știi cine ești, ce poți, ce îți dorești cu adevărat, încotro te îndrepți și nu vei mai ști nici să faci pașii către locul acela ușor utopic, dar atât de atractiv al împlinirii unei vieți care a meritat, pe care nu o regreți”.
Autorul mai argumentează, spunând că atunci când lasă o mașinărie să vorbească pentru sine, omul se îndepărtează de sensul fundamental al situării sale în lume: pregătirea pentru momentul ultim, în care nu vom mai fi, în care vom muri inevitabil și în care ne vom judeca trecutul în ultima secundă infinită a vieții. „Am fost eu cel care am vorbit prin mine sau doar am falsat, am mimat, am preluat gânduri, idei, fapte născute din afara mea? M-am exprimat pe mine, cu fisurile din mine și cu propria mea apăsare care mă face unic, sau am poleit un corp comun cu fardul filtrului aflat la modă? Sunt eu cel care vorbește, scrie și discută sau sunt un simplu vehicul pentru cuvinte pe care doar le reproduc?”, completează filozoful.
Voicescu consideră că răspunsul unui scriitor veritabil trebuie să fie unul singur, și anume acela că scrii pentru a-ți vorbi ție, în primul rând, pentru a avea un dialog continuu cu ceea ce ești tu și numai tu și sperând la un rezultat care să te ademenească, să te provoace și să te zguduie, iar abia apoi comunici cu cititorii prin intermediul unei cărți. „Sărind peste pasul creației și uitându-te doar la câștig, te pierzi pe tine și vei ajunge foarte curând, fără să îți dai seama, un obiect impersonal rătăcit printre alte și alte voci identice”, explică el.
”Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).