În acest tulburător 2020 avem nevoie de inspirație. Avem nevoie de amintiri prin care să călătorim în timp la acele vremuri în România, când am învățat că libertatea e o condiție a spiritului. Vremuri în care ne-am slujit semenii, în pofida restricțiilor - sau poate tocmai datorită lor... Și acum, ca pe vremea comunismului în România, avem de ales - să stăm speriați și departe de omul de lîngă noi sau să folosim iubirea ca și catalist în descoperirea de oportunități în a ajuta și răspândi lumină și pace.
Văd în jurul meu minunate acte de iubire practică în cadrul comunității românești din Sacramento. Familiile greu încercate de nemilosul Covid -19, simt compasiunea și empatia noastră prin mesaje pline de căldură, pachete lăsate la ușă, telefoane, rugăciuni. Avem mai mult ca oricând nevoie unii de alții și e emoționant să fii martor al creativității prin care rămânem împreună. Comunitatea românilor din nordul Californiei și din Sacramento a fost binecuvântată pentru mulți ani de un slujitor al lui Dumnezeu și al semenilor, plin de inițiativă și compasiune. În această vară, ne luăm rămas bun de la Preotul Gheorghe Naghi și, prin intermediul memento-ului trimis de Prof. Șipoș Ibolya, ne amintim de impactul avut de Preotul Naghi asupra comunității noastre.
Consemnează Alina Jar
In memoriam. Preot Gheorghe Naghi (1950 - 2020)
În viața unui om sunt fapte și întâmplări a căror simplă prezență își pun amprenta asupra credincioșilor și comunității, datorită activității defășurate în folosul Bisericii și slujirii lui Hristos. Părintele Gheorghe Naghi a fost o astfel de persoană, de tânăr înțelegându-și menirea de truditor în Ogorul Domnului și de ajutorare a semenilor aflați în suferință. Crucea zbuciumatei viețuiri pământești a părintelui Gheorghe Naghi a luat sfârșit în dimineața zilei de 10 iulie 2020, când ne-a părăsit după o îndelungată luptă cu o boală necruțătoare la vârsta de 70 de ani în orașul Timișoara, locul unde a trăit înainte de a fugi din România în anul 1989.
În acest moment de răscruce, dorim să creionăm crâmpeie din biografia vieții părintelui Naghi, pentru eterna aducere aminte și exemplu de lucrare misionară desfășurată atât în România, cât și după sosirea pe pământ american în anul 1992. Născut în Timișoara la 16 iunie 1950 într-o familie multietnică, școala generală și liceul le-a absolvit în orașul natal în anul 1969, urmând apoi Institutul Teologic Universitar din Sibiu până în 1973. După terminarea studiilor, ocupă diverse funcții bisericești în cadrul Mitropoliei Banatului: crâsnic la catedrala din Timișoara (1973), cântăreț la strană (1974), preot la Pișchia, județul Timiș (1975 - 1977), arhivist la Mitropolia Banatului (1977 - 1981), preot la Bălteni, județul Buzău (1981), cântăreț la parohia Elisabetin Timișoara (1983 - 1985), preot la Herneacova, județul Timiș (1986 - 1989).
Atitudinea anticomunistă manifestată încă din perioada studenției atrage atenția securității, activitatea preoțească și cercetare științifică fiind atent monitorizată de organele represive ale regimului ceaușist. Este deconspirat atunci când a dorit să întemeieze un „centru de cultură anticomunist“ alături de istoricul bănățean I. D. Suciu, preotul Ioan Negruțiu, prof. Victor Cârcu, Andrei Ujică – refugiat în Germania, viitor corespondent la radio „Europa Liberă“, Stela Radu, șefa secției de artă a Muzeului Banatului și numai faptul că întâlnirile se desfășurau la muzeul Catedralei Mitropolitane din Timișoara a făcut ca cei supravegheați să nu fie arestați.
Pe baza unei acuzări false de trecere ilegală a frontierei este ridicat, anchetat și închis la 21 septembrie 1982 timp de trei zile în arestul miliției din Timișoara. Astfel, se încerca înscenarea unui proces în care să fie condamnat și eventual obligat să părăsescă România. Ideea de a fugi din țară prinde contur în toamna anului 1989 datorită șicanelor, perchezițiilor și anchetelor tot mai dese făcute din partea securității din Timișoara.
La 7 septembrie 1989 părintele Gheorghe Naghi a trecut granița în Ungaria și la 9 octombrie 1989 era la Aachen în Germania. Scăpase cu mari eforturi de o cârmuire nedreaptă și începea drumul dureros al exilului, dorind să trăiască alături de familie într-o țară liberă și democratică. După o scurtă perioadă petrecută în Germania, se stabilește la 1992 în U.S.A. statul California. Sosirea părintelui în America a coincis cu eforturile organizațiilor românești din regiunea San Francisco Bay Area de a întemeia o parohie ortodoxă în folosul românilor stabiliți în acea zonă.
Românii ortodocși au cumpărat în 1995 un teren la Hayward, un fost McDonalds distrus de un incendiu. Deja în martie 1997 planurile noii construcții erau aprobate, tot edificiul fiind ridicat până în aprilie 1998, părintele Naghi conducând parohia în perioada 1996 - 1998. Despre acest moment „istoric“ părintele spunea mai târziu într-un interviu, că ridicarea Parohiei și Casei Române s-a datorat întregii comunități românești în frunte cu Judith C. Smultea, Constantin Iordache, Alexander Mihai Popovici, Sorin și Mariana Cișmaș, Marius și Mihaela Lupan, Dumitru Cioacă, Dan Frusescu, Ecaterina Lăzărescu, Andrei Popovici, Felicia Radu-Rădulescu, Lucian Rădulescu, Alin Badea Mic, Simion și Doina Sperioru, Sandru Dumitrescu, Traian Bălan și altor conaționali merituoși, căci „aceasta Casă a românilor, alături de Biserica din Hayward, Dumnezeu ne-a învrednicit să o avem spre Gloria lui Dumnezeu și a poporului său românesc”.
A mai slujit ocazional și la alte biserici românești din Sacramento și San José până în anul 2005, când părintele Gheorghe Naghi a suferit un grav accident vascular. În 2017 se hotărește să se reîntoarcă în România și locuiește în satul Tilișca (județul Sibiu) și Lugoj (județul Timiș).
Lucrările sale științifice în domeniul istoric, pastoral misionar şi duhovnicesc au apărut în prestigioase periodice ale timpului: „Altarul Banatului” (Timișoara), „Apulum” (Alba-Iulia), „Anuar de etnologie, artă, istorie, lingvistică” (Timişoara), „Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj – Napoca” (Cluj – Napoca), „Banatica” (Reșița), „Buletinul Vicariatului Ortodox Sârb” (Timişoara), „Buletinul Casa Română California” (Oakland – Hayward), „Cuvântul Românesc” (Canada), „Flacăra” (Bucureşti), „Flamura” (Reşiţa) „Information Bulletin, Romanian American Heritage Center” (Jackson, Michigan, U. S. A.), „Îndrumător bisericesc” (Timişoara), „Lumină Lină” (New York), Meridianul Românesc (Anaheim, California), „Mitropolia Banatului” (Timișoara), „Origini. Romanian Roots” (Norcross/Georgia (SUA), „Orizont” (Timișoara), „Revista de istorie” (București), „Sargetia” (Deva), „Studii şi cercetări de istoria artei” (București), „Studii de istorie a Banatului” (Timișoara), „Transilvania” (Sibiu), „Telegraful Român” (Sibiu), „Vatra” (Târgu Mureş), și „Ziridava” (Arad). Două sunt scrierile sale de referință: Studii de istoria bisericii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, Bucureşti, Editura Criterion Publishing, 2006, și Ioan Boroș, Scrieri Istorice, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Cluj, 2019.
Merită amintit sprijinul constant acordat românilor sărmani lipsiți de posiblități materiale. Revista Formula As a menționat în repetate rânduri ajutorul părintelui Gheorghe Naghi pentru tinerii din România lipsiți de posibilitatea terminării studiilor, pentru bătrânii cu mici pensii, fără bani de medicamente și ajutorul altor zeci de cazuri în situații de urgență. În numărul 389 din anul 1999 al Formulei As, redactorul Sânziana Pop mulțumea părintelui Gheorghe Naghi, stabilit atunci la Holly Cross Monastery, Castro Valley, U.S.A. pentru ajutoarele direcționate către cei sărmani și nevoiași: „Mulțumim cu recunoștință Sfinției Voastre pentru ajutorul pe care ni-l dați, în strădania de a activa sentimentele cititorilor noștri în favoarea celor săraci și bolnavi. Aici, în România, alături de noi avem o adevărată armată de oameni care și-au făcut din Bine un telefon.
Modești și săraci, în majoritate, n-au ezitat, totuși, să îmblânzească deznădejdea și suferința, fie și cu o vorbă de alinare, dacă nu măcar cu-un bănuț. Suntem fericiți și norocoși că-i avem. Cu atât mai mare ne este bucuria acum, când vedem că forțe noi, de data asta din îndepărtata Americă, ni se alătură pe drumul acesta al solidarității umane.
Vă mulțumim, stimate și iubite părinte, și vă rugăm ca acum, să vă rugați pentru ca Dumnezeu să ne ajute și să ne întărească pe drumul acesta al Milei, în care ni L-am luat călăuză și îndemn pe Iisus“.
Duminică, 12 iulie 2020, rămășițele pământești ale părintelui Gheorghe Naghi au fost depuse spre odihnă eternă la Cimitirul de pe Calea Șagului din Timișoara, în prezența familiei, copiilor Diana Encea și Cristian Naghi, prietenilor și colegilor din perioada studiilor liceale și universitare, alături de bunicii și părinții cu care acum se reîntâlnește întru veșnicie.
Dincolo de cele câteva rânduri cuprinse în acest scurt necrolog, cel mai apăsător moment este cel de rămas bun, al despărțirii de viața lumească, plecarea Sfinției Sale la Tatăl Ceresc reprezentând nădejdea odihnei în lumina feței lui Hristos. Dar amintirea lui va dăinui mereu prin binefacerile săvârșite și studiile aduse la istoria bisericii românești. Sit tibi terra levis ! Veşnica lui pomenire, să fie vrednică de amintire!