Sunt cel puţin cinci direcţii ale semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor de direcţionare spre vremurile şi soroacele din urmă, spre ziua şi ceasul pe care-L ştie numai Tatăl, direcţii captate în acrostihul SEMNE: Seminţiile lui Israel + Erezii + Muntele Templului + Nenorociri + Esticii (Împăraţii Răsăritului).
Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei că va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. (2 Timotei 4:3). Scriind apoi galatenilor, apostolul Pavel ne avertizează scriind: chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! (Galateni 1:8,9).
În fiecare an în perioada Sărbătorilor Învierii Domnului Christos, sunt publicate erezii care să distragă creştinul de la meditaţiile consacrate acestor sărbători, şi pe cei slabi în credinţă, uneori să-i clatine de pe cale. Realitatea este că Christosul Înviat, nu are nevoie de dovezi pentru că El trăieşte, şi o persoană vie, nu are nevoie de dovada existenţei. Christosul Înviat trăieşte prin Duhul Sfânt în orice persoană care are o relaţie personală directă cu El. Pentru mine orice dovezi ale îndoielii ar veni, nu au nici o valoare pentru că eu vorbesc cu El zilnic şi asta nu mă poate clinti de pe cale.
În anul 2012 face o mare vâlvă o teorie senzaţională despre giulgiul de la Torino, studiat timp de 8 ani de un cercetător, care a ajuns la concluzia că trupul lui Isus Christos a fost într-adevăr înfăşurat în acea pânză, după crucificare, dar că Domnul nu ar fi înviat, ci ucenicii au avut halucinaţii.
Interesant este că de data asta erezia care o voi prezenta este numită un semn.
Într-o carte, controversată, „Semnul: Giulgiul din Torino şi Secretul Învierii” (”The Sign: The Shroud of Turin and the Secret of the Resurrection”), istoricul de artă Thomas de Wesselow de la Universitatea Cambridge, dă credit giulgiului din Torino ca fiind real, dar apostolii au ajuns să creadă că Isus ar fi înviat în urma unei iluzii optice.
În urma numeroaselor studii şi teste de pe pânză, formarea imaginii este considerată în continuare un mister, unii considerându-l un fals şi alţii sigur ca fiind real. De Wesselow afirmă că imaginea de pe giulgiul din Torino este reală, şi aceasta convinge credincioşii de învierea lui Isus, dar de fapt Isus n-ar fi înviat.
Giulgiul din Torino este o pânză mare impregnată cu o imagine misterioasă a unui om torturat, crucificat. Potrivit tradiţiei, el a fost utilizat, împreună cu alte haine, pentru a reproduce forma trupului mort al lui Isus, şi a imaginii sale, astfel încât credincioşii spun, este o amprentă miraculoasă a Domnului răstignit. Preţuită de mulţi catolici ca fiind unul dintre cele mai sfinte relicve ale creştinismului, giulgiul este considerat de unii ca un fals medieval, dovedind aceasta pe baza unui test din 1998 cu izotopul de carbon 14, şi constatând că pânza are o vârstă între 1260 şi 1390 de ani. Sacru şi contencios, în egală măsură, relicva este expusă foarte rar şi este, în general, păstrată şi încuiată într-un altar în Capela Regală din catedrala Torino, unde a fost găzduit din secolul al 17-lea.
Majoritatea oamenilor au auzit cel puţin de pe giulgiu şi sunt vag conştienţi de faptul că poartă ceea ce pare a fi o amprentă de faţă a unui om, o imagine reprodusă şi fiind considerată ca adevărata faţă a lui Christos. Este o pânză de aproape 4,5 metri lungime şi este marcată nu numai partea din faţă, dar prin două imagini complete, faţă şi spate, se distinge urmele unui om biciuit pe corp şi crucificat. Partea frontală, în mod inevitabil, solicită atenţie deosebită. Aici se poate vedea o faţă bine-cunoscută, cu barbă, o pereche de ochi strălucitori, păr şi pe frunte urme de sânge. Organismul apare a fi un trup fizic robust. O rană majoră este vizibilă sub piept pe partea dreaptă, care pare să se potrivească cu ce scriu evangheliştii, cu Isus atârnat pe cruce, şi urma suliţei soldatului ce i-a străpuns coasta (Ioan 19.34). Mai jos, se recunosc râuleţe de sânge care traversează antebraţele, provenind aparent de la rănile din încheieturi. Braţele sunt încrucişate.
Partea dorsală este poate chiar mai expresivă prezentând chinuri fizice. Urmele de bici sunt văzute mai clar aici, care acoperă fiecare parte a corpului, de la umeri până la mijloc. Capul este înconjurat de urme de sânge, amintind de coroana de spini. Picioarele, care par că se suprapun, poartă urme sângeroase ale rănilor. Cele mai specifice sunt două urme de sânge apos, care aduc în minte raportul lui Ioan ciudat că, atunci când soldatul a aruncat suliţa în coasta lui Isus, "a ieşit sânge şi apă" (Ioan 19.34).
Nimic rău în această prezentare. Problema este că istoricul Thomas de Wesselow, se bazează pe faptul că, în urmă cu 2.000 de ani, apariţia unei imagini pe un giulgiu ar fi fost cu adevărat ceva extraordinar. "Pe atunci, imaginile aveau o prezenţă psihologică, erau văzute ca făcând parte dintr-un plan separat al existenţei, ca având o viaţă a lor. Trebuie să ne punem în pielea apostolilor. Au intrat în mormânt la trei zile după crucificare şi au văzut, într-o lumină obscură, imaginea de pe giulgiu", spune Thomas de Wesselow. Ucenicii nu L-au recunoscut pe Domnul înviat, şi asta concluzionează istoricul fiind dovada că Isus nu ar fi înviat.
Învierea lui Christos nu are nevoie de dovezi. Nici măcar Evanghelia nu explică Învierea; ci Învierea explică Evanghelia!
Creştinismul nu este o religie, ci o relaţie cu o persoană de dincolo de Înviere. Realitatea Învierii lui Christos nu trebuie demonstrată, ea trebuie experimentată, avându-L efectiv pe Christos în inimă şi trăind într-o relaţie personală continuă cu El.
OBAMA FORŢEAZĂ (IMPOSES) INTRODUCEREA LEGII MARŢIALE ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
Personal am fost şocat de vestea aflată, la începutul lunii aprilie 2012, veste care nu este propagată de media americană. Nu se aude la televizor sau radio. De curiozitate, însă, mergeţi pe google, şi găsiţi informaţii despre subiect punând la” Search” cuvinte ca” Obama Martial Law 2012”, şi veţi citi informaţii şocante.
Revista virtual, NewsWithViews.com, din Aprilie 2, 2012, lansează un articole scris de avocatul Jonathan Emord Author of "The Rise of Tyranny" and "Global Censorship of Health Information" and "Restore The Republic"
Pe data de 16 martie 2012, preşedintele Obama fără o notificare publică şi-a asumat în mod unilateral puterea dictatorială peste întreaga ţară, emiţând un ordin executiv (“Executive Order—National Defense Resources Preparedness”), care permite, în timp de pace sau de război, la discreţia sa exclusivă şi a guvernului ce-l conduce, să controleze toată industria şi resursele naţiunii pentru "scopuri de apărare naţională."
Prin acest ordin executiv, preşedintele Obama îşi asumă puterea extraordinară dincolo de limitele Constituţiei. În conformitate cu Ordinul executiv din 16 martie 2012, preşedintele invocă Actul 1950 al Congresului, Actul de Apărare, ca o bază de afirmarea unui control extraordinar asupra întregii economii puse, la nevoie, în serviciile de apărare naţională ale Statelor Unite. Preşedintele Obama şi-a extins în mod unilateral autoritatea de comandant-şef nu numai în domeniu militar, dar, de asemenea, în toate părţile private şi naţionale care sunt considerate resurse în sprijinul militar şi a obiectivelor sale de administrare guvernamentală.
Competenţelor asumate sunt vaste, comparabile cu cele exercitate de către dictatori. Partea a II-a a Ordinului include o secţiune, care deleagă secretarii domeniilor de administraţie cu puterea de a înlocui contractele private cu un control federal în fiecare domeniu al economiei. Secretariatele incluse în ordin sunt următoarele:
(1) Secretarul Agriculturii cu privire la resurse alimentare, facilităţi de resurse alimentare, resurse animale, resurse veterinare, fitosanitare, resursele şi distribuţia internă a echipamentelor agricole şi a îngrăşămintelor comerciale;
(2) Secretarul de energie cu privire la toate formele de energie;
(3) Secretarul de Sănătate şi Servicii Umane cu privire la resursele de sănătate;
(4) Secretarul de Transport cu privire la toate formele de transport public;
(5) Secretarul Apărării cu privire la resursele de apă; şi
(6) Secretarul de Comerţ cu privire la toate celelalte materiale, servicii, şi facilităţi, inclusiv materiale de construcţii.
Ordinul executiv în mod expres, nu se limitează la utilizarea acestor puteri extraordinare pentru vremuri de război direct sau în coaliţie, ci ele pot fi folosite pentru "scopuri de apărare naţională, " în întregime la discreţia preşedintelui. Competenţele sunt delegate secretarilor de cabinet. Nu există nici o prevedere pentru autorizare prealabilă de la Congres, astfel încât preşedintele presupune că el poate să acţioneze în mod unilateral.
În istoria Statelor Unite, nu a existat niciodată un moment mult mai profund şi grav de exercitare a puterii executive imperiale decât aceasta.
WND – America’s Independent News Network, a trimis un email al toţi abonaţii, printre care sunt şi eu, cu următoarea informaţie: Guvernul SUA a luat măsuri pentru a pregăti ceea ce pare a fi un atac asupra propriului popor. Ordinul executiv semnat 16 martie 2012 a pus Statele Unite ale Americii sub jurisdicţia Legii marţiale. Fără nici o aprobare a Congresului, ori recurs judiciar, această lege permite guvernului să fie un instrument cu permisiuni inerente de a confisca alimente, apă, şi provizii la discreţie.
În situaţii disperate de criză, guvernul ales de popor şi pentru popor are prin acest ordin autoritatea de a veni şi a confisca bunuri existenţe pe piaţă.
"Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?"