Luna trecută, pe data de 21 februarie, s-a stins din viață cel care a fost Billy Graham sau William Franklin Graham Jr. (7 noiembrie 1918 - 21 februarie 2018) care a fost probabil cel mai cunoscut evanghelist american al secolului 20 sau cum spunea unul dintre autorii biografiei lui Billy, “printre cei mai influenți conducători creștini” ai secolului XX. Acesta a fost o figură creștină evanghelică proeminentă și pastor baptist din așa zisa “Centrura Biblică” din partea de sud a Statelor Unite.
Centura Biblică (Bible Belt) este un termen care se referă la o regiune social-conservatoare a Statelor Unite, centrată în secțiunile sud-estice și sudice. Cea mai populară religie practicată în aceste domenii este protestantismul evanghelic. Această practică religioasă influențează puternic credințele politice și practicile sociale ale culturii americane. De exemplu, oamenii care trăiesc în acestă regiune, se mândresc cu o pondere mai mare a frecventării bisericii și un procent mai scăzut de afiliere non-religioasă decât restul Statelor Unite.
Această regiune se află în sud-estul și sud-centrul Statelor Unite. Această regiune include cea mai mare parte din Texas, Alabama, Tennessee, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Missouri, Kansas, Mississippi, Oklahoma și Kentucky, precum și zonele de sud din Ohio, Illinois și Indiana și zonele centrale din Virginia de Vest și Virginia. În aceste state, cea mai practicată religie poate fi împărțită în aproximativ 24 de denominațiuni protestante fundamentale, inclusiv metodiști, baptiști sudici și evanghelici. În timp ce zonele urbane au o probabilitate mai mare de a raporta o afiliere mai puțin religioasă decât zonele rurale, mai multe studii au arătat că acest lucru nu poate fi cazul în Centura Biblică. Cele mai religioase orașe din Centura Biblică includ: Chattanooga și Knoxville (Tennessee), Charleston (Virginia de Vest), Charlotte (Carolina de Nord), Jackson (Mississippi), Lynchburg, Birmingham și Huntsville, Shreveport, și Springfield (Missouri). Aceste orașe sunt uneori denumite “cataramele” Bibliei.
Nu l-am cunoscut personal, dar l-am admirat “din umbră” pentru calitățile lui și pentru ușurința și simplitatea cu care propovăduia dragostea Lui Dumnezeu pentru omenire prin jertfa Lui Isus Hristos. De fapt, mântuirea prin jertfa Lui Hristos este simplă, foarte simplă. Apostolul Pavel ne dă exact răspunsul pe care îl caută o omenire întreagă de cele mai multe ori, însă oamenii caută în zadar, numai unde trebuie nu vor să caute: CE ESTE MÂNTUIREA? Multe religii în lume încearcă să dea un răspuns acestei întrebări, însă Apostolul Pavel ne dă un răspuns foarte clar.
La Faptele Apostolilor 16 din Sfânta Scriptură citim că “Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor (împotriva lui Pavel și Sila) şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” iar la Fapte 4:12 citim că În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume (Numele Isus Hristos) dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”
Mântuirea este foarte simplă, noi oamenii am făcut-o complicată. Există în lume mii de denominațiuni creștine (să nu mai vorbim de celelalte care sunt la fel în domeniul miilor), care pretind fiecare că dețin “cheile mântuirii”, însă mântuirea este una simplă.
O astfel de mântuire simplă a promovat și Billy Graham, care a devenit cunoscut pe plan internațional pe la sfârșitul anilor ‘40. În calitate de predicator, el a organizat adunări mari și în aer liber cu predici transmise la radio și televiziune, unele fiind încă re-difuzate chiar și în secolul 21. În cele șase decenii de televiziune, Graham a găzduit anual Billy Graham Crusades (Cruciadele Lui Billy Graham), care au durat de la 1947 până la pensionarea sa în 2005. El a găzduit, de asemenea, emisiunea Radio Hour of Decision (Radio Ora Deciziei) din 1950 până în 1954. El a respins segregarea rasială. Potrivit website-ul său, Graham a predicat la audiențe de în jur de 210 de milioane de oameni în mai mult de 185 de țări și teritorii prin diverse întâlniri, inclusiv misiunea BMS World Mission și misiunea globală.
Graham a fost un consilier spiritual al președinților din S.U.A. și a oferit un sfat spiritual pentru fiecare președinte de la cel de al 33-lea președinte al Statelor Unite, Harry S. Truman, până la cel de al 44-lea, Barack Obama. El a fost deosebit de aproape de Dwight D. Eisenhower, Lyndon B. Johnson (unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Graham), și Richard Nixon. El a insistat asupra integrării rasiale pentru revigorările și cruciadele sale, începând cu anul 1953, și l-a invitat pe Martin Luther King Jr. să predice la o evanghelizare din New York în 1957. Graham l-a salvat pe King din închisoare în anii 1960 când acesta a fost arestat din cauza demonstraților pentru drepturile minorităților.
Graham a operat o varietate de mijloace de informare și de publicare. Potrivit celor implicați în lucrarea misionară a acestuia, mai mult de 3,2 milioane de persoane au răspuns la invitațiile lui Billy Graham de la Crusadele lui pentru a “accepta pe Isus Hristos ca salvator personal”. Evanghelizarea lui Graham a fost apreciată de principalele denominațiuni protestante, deoarece i-a încurajat pe noii convertiți să devină membri ai acestor Biserici. Începând cu anul 2008, audiența estimată a lui Graham, inclusiv emisiunile de radio și televiziune, a depășit 2,2 miliarde. O singură emisiune televiziată specială în 1996 ar fi putut ajunge la o audiență de televiziune de până la 2,5 miliarde de oameni din întreaga lume.
Din cauza cruciadelor sale, Graham a predicat Evanghelia mai multor oameni în persoană decât oricine din istoria creștinismului. Din momentul în care a început lucrarea sa în 1947, Graham a organizat mai mult de 400 de cruciade în 185 de țări și teritorii pe șase continente. Prima Crusadă a lui Billy Graham, desfășurată în perioada 13-21 septembrie 1947, la Auditoriul Civic din Grand Rapids, Michigan, a participat la 6 000 de persoane. Graham avea 28 de ani. El le-a numit cruciade, după forțele creștine medievale care au cucerit Ierusalimul. Acesta închiria un loc mare, cum ar fi un stadion, un parc sau o stradă. Pe măsură ce sesiunile au devenit mai mari, a aranjat un grup de până la 5.000 de oameni care să cânte în cor. El va propovădui Evanghelia și va invita oamenii să vină la Hristos (o practică începută de Dwight L. Moody). Astfel de oameni au fost numiți anchetatori și li sa oferit șansa de a vorbi de la persoană la persoană cu un consilier, de a clarifica întrebările și de a se ruga împreună. Celor care aveau întrebăro, li s-a dat adesea o copie a Evangheliei lui Ioan sau o broșură de studiu biblic. În Moscova, în 1992, un sfert din cei 155.000 de oameni din audiența lui Graham au ieșit în față la chemarea lui. În timpul cruciadelor sale, el a folosit frecvent cântecul de apel al altarului, “Așa cum sunt la tine vin” (“Just Like I Am”)
Graham avea cruciade în Londra, care a durat 12 săptămâni, și o cruciadă din New York City în Madison Square Garden în 1957, care a avut loc pe timp de noapte timp de 16 săptămâni.
Billy Graham a vizitat România în 1985 și a vizitat șapte orașe (Arad, București, Sibiu, Suceava, Oradea, Timișoara și Cluj-Napoca), în timp ce țara era încă sub conducerea comunistă. A predicat în catedrale ortodoxe și reformate, biserici romano-catolice, baptiste și penticostale, într-o sinagogă evreiască și în aer liber la o mănăstire ortodoxă. În Timișoara, 5.000 de oameni au împânzit Catedrala ortodoxă, iar peste 150.000 au fost în piața publică din jurul Catedralei.
Evanghelistul Billy Graham a abordat deseori tema morții cu o sinceritate surprinzătoare pentru un om care și-a petrecut viața spunând oamenilor Vestea Bună a mântuirii prin Hristos. Graham a murit miercuri la vârsta de 99 de ani în casa sa din Montreal, N.C.
În multe din predicile dânsului, Graham a spus că moartea era, desigur, inevitabilă. Cum nimeni nu știe când se va întoarce Hristos, toți oamenii ar trebui să se gândească în schimb la un lucru sigur pe care îl cunosc: siguranța morții. În timp ce unii fundamentaliști au prezis că unii credincioși ar scăpa de moarte la Răpire, evanghelistul a insistat în mod repetat că moartea a căzut asupra tuturor.
În remarcile sale la înmormântarea fostului președinte Richard Nixon, Graham a reamintit familiei și audienței că, într-o zi, fiecare dintre ei vor muri: “John Donne a spus că există o cale democratică a morții. “Aceasta vine în mod egal pentru noi toți și ne face pe toți egali”.
Graham a cu o altă ocazie că mulți oameni au încercat să evite această realitate inevitabilă prin jocurile de cuvinte, schimbând, de exemplu, titlul de cimitir într-un parc memorial. Mai întâi, a spus el, “acceptați faptul că veți muri”. În al doilea rând, “pregătiți-vă”. În al treilea rând, “luați măsuri pentru cei pe care îi lăsați în urmă.” iar în cele din urmă, “faceți-vă o întâlnire cu Dumnezeu”.
Billy nu era un gânditor sau predicator profund, dar el se ocupa de lucruri serioase în moduri grave. Și milioane de oameni l-au ascultat. Odată un adolescent la întrebat ce-l surprinde cel mai mult la “vârsta înaintată”. El a răspuns fără ezitare: “scurta durată a vieții”.
Viața fiecăruia dintre noi se scurge în fiecare zi ca “printre degete”. Ne trezim că trecem mai mult decât am dori noi. Oricine am fi, oriunde ne-am afla, sunt două lucruri de care nici chiar Billy Graham nu a scăpat: moartea și impozitele. De murit, murim toți, dar întrebarea rămâne: cum murim/pe cine îl slujim?
Marcel Urs