Vorbeşte lumea că ar fi început campania electorală pentru alegerile europene, dar eu nu văd niciun semn, nici pe panourile de afişaj, nici pe ecranele televizoarelor, în afara unor monoloage cam oloage recitate conştiincios şi tern. Ciudat comportament politic! Deşi pînă la europarlamentare mai sînt vreo doiă săptămîni, pe cînd prezidenţialele au de aşteptat pînă toamna tîrziu, toată lumea politică se comportă de parcă lucrurile ar sta exact invers ori ca şi cum alegerile pentru Parlamentul European ar fi lipsite de orice însemnătate. Şi nu doar lumea politică procedează astfel, ci şi opinia publică în frunte cu vîrful său de lance, presa care, iată, a pornit deja în căutarea „preşedintelui ideal”, dar pare complet neinteresată de „europarlamentarul acceptabil”! Dacă n-ar fi existat scandalurile legate de apariţia şi dispariţia de pe listele PD-L a d-rei Elena Băsescu şi de trecerea, direct din arest ca să spun aşa, a d-lui Gigi Becali pe lista PRM, probabil am fi trecut pe lîngă alegerile europene fără să ne dăm seama că acestea au loc! E chiar de mirare că partidele s-au deranjat acum săptămîna, pe 9 Mai mai exact, de Ziua Europei, să-şi lanseze oficial candidaturile. Dar nici acest eveniment n-a rămas neatins de febra prezidenţialelor, toate partidele folosindu-l pentru a-şi anunţa oficial sau a-şi reitera candidaturile. Aşa am aflat, de la reuninea electorală PDL, că dl. Băsescu va bîntui ţara pînă toamna tîrziu, să vadă cum utilizează guvernul cele 9 miliarde de euro pentru investiţii, că dl. Vadim Tudor îl va desemna dl. Becali premier din partea PRM – frumos cuplu de comici vestiţi ai ecranului! – şi că dl. Crin Antonescu va rămîne şi în campanie „un romantic, nu un contabil de voturi”. Ca să nu mai spun că, aflat la Iaşi ca şi cuplul evocat mai înainte, dl. Mircea Geoană deja îşi dădea aere de preşedinte! Desigur, cu incredibila lipsă de talent politic ce-l caracterizează. Bun, neafiliat vreunui partid ca să lanseze candidaţi la europarlamentare, n-am aflat nimic de la Principele Radu cu acest prilej, dar timpul nu e desigur pierdut! Nici UDMR n-a speculat momentul, dar uniunea încă n-a decis dacă va avea sau nu candidat la preşedinţie sau dacă va sprijini vreunul.
De altfel, bravele noastre partide şi-au dovedit din plin interesul faţă de alegerile europarlamentare încă din faza alcătuirii listelor, activitate ce-a oscilat între acordarea de premii de consolare şi operaţiuni de pedepsire. Nu cred că un sfert din candidaţii partidelor sînt calificaţi pentru Bruxelles, mă refer la iniţierea în afacerile europene, la cunoaşterea perfectă a cîtorva limbi străine, la capacitate de relaţionare civilizată şi de controversă elegantă. Şi, atunci, la ce să ne aşteptăm, în condiţiile în care pînă şi campania este deturnată către jocul electoral prezidenţial din toamnă? La o prezenţă la vot de sub 25% şi la o reprezentare în PE demnă mai degrabă de milă, cînd nu de silă. Argumentul că şi în celelalte ţări din UE prezenţa la vot la europarlamentare este relativ modestă nu ţine. Acolo, prezenţa medie la vot n-a scăzut sub 30 de procente, pe de o parte, iar pe de alta, pretutindeni există un corp de europarlamentari cu experienţă deja constituit, cel mai adesea cu exerciţiu parlamentar şi guvernamental intern. Unii îşi trimit acolo foştii preşedinţi de parlamente naţionale, minştri şi chiar premieri. Ciocciolona sau „fătucile” d-lui Berlusconi sînt excepţia, nu regula. Pentru că Parlamentul European nu e chiar un teren de joacă pentru imberbi şi săraci cu duhul, ci locul în care se votează bugetul UE, cel în care se monitorizează şi instanţa care poate dispune sancţiuni împotriva unui stat membru. Dar pe noi nu ne interesează fleacuri din acestea! Noi îi oferim EBA-ei coledzi, o consolăm pe juna Norică şi-l scoatem pe Jiji din puşcărie!