Am semnalat în articolul trecut doar o mică o parte din dificultăţile legale şi tehnice pe care le întîmpină cetăţenii români care locuiesc în străinătate dacă doresc să-şi ia în serios dreptul de a participa la viaţa politico-electorală din ţara de obîrşie. Practic, prin dispoziţiile legale în vigoare şi prin modul de aplicare al acestora stabilit prin Ordonanţa de urgenţă de modificare a Legii 35/2008, participarea ca simpli votanţi este extrem de dificilă, iar în calitate de candidaţi practic imposibilă. Totul pare să fi fost gîndit pe principiul „voi munciţi acolo, adunaţi bani, trimiteţi-i acasă, investitiţi-i aici, că de politică ne ocupăm noi! Noi ne pricepem la asta, noi votăm şi, mai ales, noi vă reprezentăm!”. Mai întîi ne lovim de-o dificultate constituţională, „curat constituţională, coane Fănică”! Articolul 16, aliniatul 3, din legea fundamentală scrie negru pe alb: „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenie română şi domiciliul în ţară”. Prin urmare poţi fi cel mai respectat membru al comunităţii româneşti din Detroit, Roma sau Madrid, dar nu-ţi poţi reprezenta comunitatea pentru că nu locuieşti la Bucureşti sau Cucuieţii din Vale! Dar ţi-l trimitem noi pe dl Petre Roman să te reprezinte, că e mai aproape de durerile tale decît tine însuţi! Sau îţi trimitem oricare alt politruc care nu mai e bun pentru uz intern şi vrem să-l reciclăm în exterior.
Nimănui nu i-a trecut prin cap să modifice acest articol la revizuirea Constituţiei din 2003, deşi era limpede că România devenea iminent membră a Uniunii Europene şi trebuia să capete obiceiuri mai puţin peştericole decît cele de funestă moştenire comunistă.
Această prevedere îi loveşte practic pe toţi potenţialii candidaţi români cu domiciliul în străinătate. Dar, probabil, nu era destul! S-a adăugat alta, de natură tehnică, în modificarea Legii 35, care loveşte special în posibilii candidaţi independenţi ce-şi vor fi făcut o mutaţie, fie şi fictivă, formală, de domiciliu în ţară. Dacă listele cu candidaţii partidelor politice sînt depuse de conducerile acestora la Tribunalul Municipiului Bucureşti, procedura pentru candidaţii independenţi, aşa cum este aceasta descrisă în articolele 42 şi 43 din Ordonanţă, este pur şi simplu halucinantă. Candidatul îşi face patru dosare, fuge cu ele la Biroul de circumscripţie din Detroit, de pildă, i se înregistrează acolo candidatura la minut, primeşte două dosare înapoi, vizate şi înregistrate, lasă unul acasă, apoi urcă în avion şi dă fuguţa la Tribunalul Municipiului Bucureşti să-l depună cu mînuţa lui! Vă place? Mie nu. şi cred că românilor din străinătate nu le place chiar deloc!
Liviu Antonesei
O bataie de joc cat Constitutia Romaniei
- Scris de Liviu Antonesei
- Categorie: Liviu Antonesei