"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Pe la începutul săptămînii trecute, preşedintele a declanşat un nou atac la adresa instituţiilor de presă şi a jurnaliştilor. Am scris deja, pentru „Cotidianul”, un scurt articol despre tema aceasta, dar nu cred că este destul. Sînt sensibil la orice atac la adresa presei care vine dinspre oficialităţi, pentru că văd imediat colţii lungi ai cenzurii. Or, preşedintele tot recidivează cu aceste atacuri. Cum nu-i convine ceva, cum este criticat D-Sa ori comilitonii dumisale, cum sare cu vorbe grele pe presă, la grupuri de presă ori la jurnalişti. Or, dată fiind poziţia din care se pronunţă D-Sa, această alergie la libertatea presei, o presă cam tembelă uneori e drept, dar mai bine liberă şi tembelă decît „înţeleaptă” şi sub juvăţ, este toxică, pentru că emană alergia la libertatea presei în tot corpul social.

Am tot mai mult senzaţia că asist la un fel de sinucideri în grup ale principalelor noastre partide politice. Cel puţin, de pe la jumătate verii încoace, parcă aş citi un roman, un fel de cronică a unor sinucideri anunţate. De parcă partidele, în loc să se gîndească la cîştigarea alegerilor sau la obţinerea unui scor cît mai bun, care să le aducă într-o coaliţie de guvernare, un guvern monocolor fiind improbabil, fug ca dracul de tămîie de aşa ceva. Cum eu nu cred în indiferenţa la exercitarea puterii a partidelor noastre, rămîne de înregistrat inconsistenţa lor doctrinară, inabilitatea lor politică, debilitatea lor tactică şi anemia lor strategică.

Toţi politicienii noştri cît de cît importanţi ajung la un moment dat să primească porecle de la „popor, prostime”, de la presă sau chiar de la confraţii lor– Săniuţa, Bunicuţa, Popeye, Moliceanu, Tribunul, Bombonel, Adelu, Manivelu, Prostănacul etc, şi aş putea continua lista pînă la sfîrşitul articolului.

 

Iată, ceea ce se putea bănui încă de pe la începutul primăverii riscă să se confirme cu vîrf şi îndesat! Raportul asupra Justiţiei din România, ce va fi făcut public de Comisia Europeană în circa o săptămînă, este redactat în termeni atît de duri încît, dacă un raport similar ar fi apărut cu puţină vreme înaintea momentului aderării, i-am fi putut spune acesteia „good bye”, „au revoir”, „ciao”, „la revedere” etc. Raportul identifică în Direcţia Nanţională Anticorupţie şi în Parchetul General un fel de campioni ai luptei împotriva corupţiei şi în Parlament şi Consiliul Suprem al Magistraturii principalele obstacole. Nici nu e de mirare.