Impresii din călătoria în Țara Sfântă - Pe urmele Mântuitorului (Partea aII-a)
Grădina Ghetsimani - locul unde a fost câștigată victoria
Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.
Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine”. Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” (Matei 27:36-39)
Dumnezeu mi-a dat mie și soției oportunitatea ca împreună cu un grup din biserica din care facem parte (Logos Chicago) să parcurgem porțiuni din drumul pe care Mântuitorul L-a parcurs atunci când trăia pe pământ. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre Grădina Ghetsimani.
„a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani”. Și noi, ca Domnul de odinioară, am ajuns într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și astăzi acest loc este îngrădit, și chiar mai mult, este închis pentru public ca această grădină cu o încărcătură teologică așa de mare să poată fi prezervată. Nu am putut intra în grădină doar să ne plimbăm în jurul ei. Am intrat în schimb în Biserica construită pe lângă grădină. Am privit cu nostalgie la măslinii despre care se spune că unii dintre ei ar fi de atunci, și la piatra din biserică de care se presupune că ar fi piatra pe care Domnul s-a sprijinit în timpul rugăciunii.
Dar, dincolo de nostalgia copilărească, am căzut pe gânduri adânci vis-a -vis de ceea ce s-a întâmplat aici – la aceea luptă spirituală pe care a dat-o Mântuitorul în urmă cu 2000.
Biblia indică că Grădina Ghetsimani se află pe Muntele Măslinilor, un loc istoric de mare însemnătate în întreaga Biblie. Muntele Măslinilor era la o „plimbare de Sabat de la cetate”, ni se spune în Faptele Apostolilor 1:12. Dicționarul biblic al lui Easton din 1897 ne spune că Muntele Măslinilor a fost numit așa deoarece era îmbrăcat cu măslini. Așezat la aproximativ 200 de picioare deasupra nivelului mării, era una dintre puținele creste muntoase la Est de Ierusalim și oferea o vedere bună asupra orașului. Valea Chedronului se află între munte și Ierusalim, iar întreaga regiune a fost un loc pe care Isus l-a vizitat adesea în călătoriile sale.
Ghetsimani înseamnă „presa de ulei” în aramaică. Era un loc unde se culegeau măslinele din copaci, le presau și le zdrobeau pentru a scoate uleiul. Uleiul a fost folosit pentru a unge profeții lui Dumnezeu din vechime și Isus era Hristosul - adică, Cel uns. Acest lucru este semnificativ pentru că Domnul Isus era pe cale să fie zdrobit așa cum a profețit Isaia în cap 53.
Aflăm din Biblie că Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avea locul preferat de rugăciune în această grădină, nu departe de Templu. Domnul Isus a ales această gradină ca loc unde să-și petreacă ultimele Lui clipe înainte de-a fi prins, judecat, condamnat și răstignit.
După ce Cina de Paște a fost servită, după ce Domnul Isus și-a încheiat „discursul din camera de sus”, după ce Și-a încheiat rugăciunea de Mare Preot, Isus și ucenicii au cântat un imn, au părăsit camera de sus și au a trecut Chedronul până la Muntele Măslinilor, până la Grădina Ghetsimani.
Isus s-a rugat de trei ori în grădină. De fiecare dată și-a început rugăciunea recunoscându-și Tatăl. Chiar și într-o agonie profundă, Isus știa că Tatăl său era cu el.
În timp ce Isus a simțit durerea poverii pe care trebuia să o poarte, Dumnezeu l-a întărit. În prima rugăciune a lui Isus, el i-a cerut lui Dumnezeu să ia paharul de la El, dacă este posibil. Dumnezeu a ales să nu ia paharul, dar i-a trimis ajutor lui Isus în mijlocul suferinței sale. Luca 22:43 ne spune: „Un înger din cer i s-a arătat și l-a întărit”.
Isus a cerut de asemenea să se facă voia lui Dumnezeu. Dumnezeu L-a trimis pe Isus pe pământ pentru a muri în cele din urmă pentru păcatele noastre. Acesta a fost planul de-a lungul timpului, și Dumnezeu l-a urmat întocmai în ciuda suferinței lui Isus. Evenimentele trebuiau să se desfășoare pentru un bine mai mare, sacrificiul suprem fiind plătit pentru păcatele noastre, astfel încât să putem avea părtășie cu Hristos pentru totdeauna.
Domnul Isus a dat în grădina Ghetsimani cea mai mare luptă a vieții sale pământești. În noaptea aceea, acolo, a avut loc apogeul suferințelor Domnului Isus. Implorarea Tatălui ceresc prin cuvintele, “dacă este cu putința, depărtează de la Mine paharul acesta”, ne arată legătura Domnului Isus cu Dumnezeu Tatăl, la care toate lucrurile sunt posibile. Domnul Isus știa planul etern de mântuire al Tatălui, dar El și-a exprimat emoțiile omenești, în mod onest, fiind într-un trup uman ca și noi.
Și totuși, împotriva dorințelor naturale și umane, ascultarea și supunerea Lui au fost depline. Dacă nu e posibil să răscumperi omenirea căzuta, fără să beau acest pahar (cupa suferinței), fără să sufăr această moarte teribilă pentru ei, atunci sunt la dispoziția Ta ca întotdeauna, a fost semnificația acestei rugăciuni a Domnului Isus.
El (ca om) ar fi preferat să I se fi îndepărtat paharul, ar fi preferat să ocolească suferința și crucea. Dar singura modalitate a Tatălui de a mântui omenirea din păcat a fost aceea a unei jertfe perfecte care să poată plăti pentru toate păcatele omenirii, și numai Însuși Dumnezeu Fiul putea să fie aceasta jertfa, o jertfă de sânge inestimabilă. “Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte sa fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire..”, “căci fără vărsare de sânge, nu este iertare” ne spune apostolul Pavel în Romani 3:25a și Evrei 9:22b.
În momentele acelea deosebit de grele din gradina Ghetsimani, Isus Hristos a văzut că lucrarea de mântuire a omenirii era așa de grea, era așa de mare, înspăimântător de mare, încât L-a făcut pentru o clipă chiar pe El să dea înapoi. Noi nu vom putea înțelege pe deplin acest lucru pentru că nu ni s-a dat nouă să-l facem. Si, atunci mai puternic decât strigătul uman, “depărtează de la Mine paharul acesta”, a răsunat ca odinioară în veșnicii, un alt strigat al dumnezeiescului din El: “Iată-mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Ev.10:7).
Strigătul de a îndepărta paharul, nu era semnul unei slăbiciuni umane, ci expresia unei sincerități autentice, în fața imensului păcat pe care Isus trebuia să-L poarte pe cruce. “Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de la Mine paharul acesta, fără sa-L beau, facă-se voia Ta!” (Mat.26:42) - a fost expresia triumfului, a curajului dumnezeiesc care a învins.
Evanghelistul Matei ne spune că Domnul Isus în acele clipe era întristat și tulburat. El consemnează că Isus a spus că sufletul Meu este copleșit de întristare până la moarte (Matei 26:38). Apoi, ni se spune că Domnul Isus le-a cerut uceniciilor Săi să stea la doar o aruncătură de băț de el în timp ce se roagă în particular. Isus le cerea să vegheze cu el. (Matei 26:38)
Aici, în grădină, Domnul Isus nu se ruga să poată fi scutit cumva de ceea ce trebuia să înfrunte pe cruce. El se ruga mai degrabă să îndure asta de dragul nostru, pentru ca noi să fim mântuiți și, în cele din urmă, să fim una cu El și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Domnul Isus I-a cerut Tatălui să-L ajute să-și predea viața din dragoste, nu din datorie.
Domnul Isus a știut din totdeauna (pentru că El era din totdeauna), că va veni acest ceas al crucificării; dar ca om, El a strigat să fie eliberat de suferința umană. În același timp, Domnul Isus a fost complet conștient că dacă Dumnezeu l-ar fi ascultat și ar fi intervenit, mântuirea noastră nu mai era posibilă.
OMENIREA ÎNTREAGĂ AR FI RĂMAS FĂRĂ SPERANȚĂ ȘI ABANDONATĂ ÎN ÎNTUNERECUL PĂCATULUI. Dar, aici, în această grădină la care priveam cu deosebită nostalgie, Domnul Isus a câștigat deja lupta.
Să privim pe scurt la câteva din caracteristicile rugăciunii Domnului din Grădina Ghetsimani:
Rugăciunea despărțirii – El a mers puțin mai departe.
Rugăciunea de parteneriat – El i-a luat cu el pe Petru, Iacov și Ioan.
Rugăciunea de agonie - El a mers de pe muntele Schimbării la Față în grădina desfigurării.
Rugăciunea de prosternare – El a căzut cu fața la pământ.
Rugăciunea de paternitate - Tată, Părinte... A făcut contactul potrivit. În mijlocul greutății Sale cele mai grave, Dumnezeu a fost chemat liniștit - Tată. Dumnezeu este Tată, pe Muntele Schimbării la Față și în Grădina Ghetsimani.
Rugăciunea cu o condiție – Dacă voiești. Toată rugăciunea trebuie să se alinieze cu voința lui Dumnezeu.
Rugăciunea cererii - ia acest pahar de la Mine. Dacă există o altă cale. Dă-mi voie să o iau. Dar dacă este singura cale, mă supun voinței Tale.
Rugăciunea de persistență – El s-a rugat de trei ori aceleași cuvinte.
Rugăciunea de supunere – să se facă nu voia mea, ci a Ta. Un înger a venit să-L întărească (Luca 22:43). Picături mari de sânge au căzut pe pământ în timpul rugăciunii Sale intense.
Concluzia
Grădina Ghetsimani a fost un loc de mari decizii și de nespusă tristețe. Paharul acesta a fost păcatul întregii omeniri (vs 39). Păcatul acumulat din toate veacurile care urmează să fie pus asupra Fiului lui Dumnezeu, cu toate că El a fost fără păcat și perfect.
Domnul Isus s-a întors de la rugăciune și i-a văzut pe ucenici dormind, și i-a certat că n-au putut veghea nici măcar o oră. (Dezamăgire) Galateni 5: 17. Isus și-a predat voința Sa de a face voia Tatălui. vs 42 (ultima frază) „Facă-se voia Ta”.
Vedem trădare în grădină, Iuda vânzându-l pe Isus pentru câteva monede de argint. Ucenicii au fugit după ce l-au prins pe Isus. Grădina Ghetsimani a fost un loc de supunere, ascultare și miracole.
Isus nu a alergat și nu a rezistat, ci S-a supus liber. Isus se predase mai întâi lui Dumnezeu, apoi S-a supus aprozilor Templului ce au venit cu Iuda! Chiar și în aceste dificile circumstanțe, El a vindecat urechea slujitorului Marelui preot (Luca 22: 50).
Grădina este locul unde a fost câștigată victoria! · Isus a spus... „O, Tată, dacă este cu putință, să treacă de la Mine acest pahar; cu toate acestea, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” ·
Am găsit acest loc deosebit de emoționant... Dincolo de grădina în sine, m-a sensibilizat mai mult ceea ce s-a întâmplat aici cu 2000 de ani în urmă. Mi-am amintit că a fost un loc al unor mari decizii, al tristeții de nespus, al dezamăgirii, al trădării, al predării, al supunerii, și al miracolelor. La grădină, ne putem părăsi durerile, putem să ne predăm lui Dumnezeu și să ne supunem planului pe care îl are Isus pentru viața noastră.
Am plecat de la Grădina Ghetsimani cu sentimentul recunoștinței pentru marele sacrificiu ce L-a făcut Mântuitorul pentru mine și pentru tine. Ni s-a permis să luăm o crenguță de măslin ca o amintire din această grădină unică în lume.
Apreciezi tu îndeajuns agonia spirituală prin care a trebuit să treacă aici și atunci Domnul nostru pentru tine? Fie ca această agonie să nu fie zadarnică în cazul tău, ci să Îl accepți ca Domn și Mântuitor personal.
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago