„Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruință, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruință prin Domnul nostru Isus Christos! (1 Corinteni 15:55-58).
INTRODUCERE
Pentru a înțelege învierea, trebuie să începem chiar de la începutul creației. Moartea este menționată din prima carte a Bibliei, Geneza 2:17 „dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci in ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Ap. Pavel continuă aceeași idee când spune „Căci dacă moartea a venit prin om...” (1 Corinteni 15:21a), unde stabilește un contrast foarte clar între Adam și Isus Christos. Aceștia sunt oameni reali, istorici, care servesc ca întruchipare a problemei și a soluției descrise în Biblie. Adam este asociat cu moartea din cauza a ceea ce a făcut, iar Isus este asociat cu viața din cauza a ceea ce a făcut.
Dumnezeu i-a informat și totodată i-a atenționat pe primii noștri părinți, (Adam si Eva), că dacă nu vor asculta porunca Sa, și vor mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, vor muri negreșit. Să ne uităm la consecințele acestei neascultări:
1) - în ziua în care Adam și Eva au păcătuit prin neascultare de Dumnezeu, mâncând ce nu aveau voie să mănânce, trupurile lor, până atunci imune, au început să se degradeze. În trupul omului creat de Dumnezeu să fie etern, începea procesul de degradare ca la urmă să se termine cu moartea (acțiune în timp). Astfel, trupul a început să fie sensibil la boli, și la îmbătrânire (moartea fizică).
2) – păcatul lui Adam și a Evei a schimbat relația lor cu Dumnezeu. Astfel apărut moartea spirituală care a separat omul de Dumnezeu (acțiune imediată). Ca urmare au fost alungați din rai, din prezența Domnului.
Moartea (în ambele ipostaze) nu numai că are o istorie, dar are și un scop. Tragedia situației nu a fost doar pentru Adam și Eva. Moartea este o experiență umană universală. Fiecare ființă umană născută în lume este afectată de introducerea păcatului în lumea noastră. Versetul următor o spune foarte clar: „Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Christos” (1 Corinteni 15:22). Ce înseamnă că în Adam „toți mor”? Romani 5:12 ne ajută să înțelegem:
„De aceea, după cum păcatul a venit în lume printr-un singur om și moartea prin păcat, tot așa moartea s-a răspândit la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit – Romani 5:12 (ESV). Acest text face clar câteva lucruri: 1) păcatul a venit în lume prin Adam, 2) moartea a venit din cauza păcatului, 3) moartea s-a răspândit la fiecare ființă umană și 4) toți au păcătuit. Moartea și păcatul sunt legate între ele.
Biblia prezintă moartea ca fiind o separare: moartea fizică e separarea sufletului de trup, iar moartea spirituală este separarea sufletului de Dumnezeu. Moartea e rezultatul păcatului. „Fiindcă plata păcatului este moartea...” (Romani 6.23a) și în Romani 5:12: De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…
Nu există oameni perfecți. Cu toții suntem păcătoși nu doar pentru ceea ce facem, ci și pentru ceea ce suntem. Romani 3:23 spune: „. . . pentru că toți au păcătuit și au fost lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Consecințele păcatului au afectat totul. Moartea este dușmanul suprem cu care se va confrunta fiecare om la sfârșitul vieții, dar păcatul poate aduce moartea chiar și acum Omul* nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. (Eclesiastul 8:8).
Păcatul ia orice dar al lui Dumnezeu și îl strică. Experimentăm un aspect al morții cu cuvinte dureroase, conflicte relaționale, comportament imoral, motive înșelătoare, viață centrată pe sine și atâtea alte domenii.
I. INVIEREA LUI ISUS DIN MORȚI A DOVEDIT CĂ MOARTEA POATE MURI!
Mesajul central a creștinismului este Învierea, mai exact, Învierea lui Christos din morți. Fără Înviere nu avem creștinism. Dacă Isus nu a înviat din morți, cum putem crede în cineva care nu mai există? Fără Înviere, creștinismul este doar un alt sistem de etică. Dar dacă, prin propria Sa putere, El a înviat din morți, El este singurul care are – și, prin urmare, El trebuie să fie cine a pretins că este – Fiul lui Dumnezeu. Învierea este ultima dovadă incontestabilă a cine este El.
Miracolul Învierii a fost profețit în Vechiul Testament:
„Dar morții tăi se vor întoarce la viață, trupurile lor se vor ridica. Treziți-vă și cântați de bucurie,
cei ce locuiți în țărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naște pe cei ce au murit[a]! (Isaia 26:19).
„Îi voi răscumpăra de sub puterea Locuinței Morților îi voi răscumpăra de la moarte! Moarte, unde-ti sunt molimele? Locuință a Morților, unde-ti este distrugerea?”(Osea 13:14). Moartea va fi distrusă!
Profetul Isaia de asemenea a spus „El va înghiți moartea pentru totdeauna și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele și va îndepărta ocara poporului Său de pe tot pământul; căci Domnul a vorbit. ”(Isaia 25:8). Moartea va fi înghițită de biruință!
El va înghiți - ceea ce înseamnă că cineva va bea moartea, astfel încât să nu mai existe. De moarte, de cel mai mare dușman al nostru, vom fi scăpați definitiv și cu succes pentru totdeauna. Toată puterea, toată oroarea, toată frica ei vor dispărea. De ce? Pentru că Christos este cel care a băut moartea pentru noi. El este cel care a fost învins pentru noi pe cruce moartea.
Scrisoarea către Evrei, în capitolul 2, versetele 14 și 15, declară: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.” Domnul Isus ,prin moarte, a nimicit puterea morții.
Pe cruce Domnul Isus a experimentat moartea fizică (Iar Isus, după ce a strigat din nou cu voce tare și-a dat duhul (Matei 27: 50). Spre deosebire de Adam care a murit pentru că era păcătos, Isus, care nu a păcătuit niciodată, a ales să moară ca un înlocuitor pentru păcătoși, pentru noi (Evrei 2.9).
Într-o traducere a Bibliei în limba engleză expresia Unde îți este boldul, moarte? apare sub forma „O, moarte, unde este înțepătura ta?” Învierea lui Isus Christos este despre cum a murit moartea, cum Iisus Christos a luat înțepătura de moarte, ca apoi moartea să nu mai aibă putere.
Înțepătura morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea: Principiul învierii dovedește, de asemenea, că nu mai suntem sub lege. Nu mai suntem supuși pedepsei legii (morți). Păcatul este cauza finală a morții (Romani 6:23, Geneza 2:17), iar rezultatul nu poate fi învins decât dacă cauza este învinsă.
Moartea este reală, este un dușman; dar moartea este un dușman învins. Isus Christos a învins-o prin învierea Sa (1 Corinteni 15:20-26). Paștele sau Învierea lui Isus Christos relatează despre ziua în care moartea a murit. El a biruit puterea morții, iar pentru cei care cred în Isus Christos, El i-a eliberat de strânsoarea (frica) morții.
Pavel a scris bisericii din Roma: „Căci știm că, din moment ce Christos a înviat din morți, nu mai poate muri; moartea nu mai are stăpânire asupra lui” (Romani 6:9 NIV). Acesta este motivul pentru care Pavel a putut spune că este un fapt clar și inconfundabil că „Christos a înviat din morți. El este primul dintr-o mare recoltă dintre toți cei care au murit.” (1 Corinteni 15:20 NLT).
Prin urmare, cei care sunt în Christos, adică cei care L-au acceptat ca Mântuitor și Domn al lor, nu mai trebuie să se teamă de moarte, pentru că fac parte din acea mare recoltă. Și de aceea, ca regele David, poate spune: „Da, deși aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de niciun rău; căci Tu ești cu mine.” (Psalmul 23:4 NKJV).
De când eram copil și auzeam cântându-se la Paști cântarea Christos a înviat din morți mă treceau fiori. Nu puteam înțelege cum vine asta cu moartea pe moarte calcând... Și celor din morminte, viață dăruindu-le... Acum, am înțeles că Dumnezeu Fiul ca să învingă moartea a acceptat să fie înțepat de ea. Prin acest act, moartea și-a lăsat boldul (acul) și apoi a murit-similar cu o albină care după ce înțeapă (și lasă veninul) pe cineva, moare... Moartea unuia (Christos) a pricinuit moartea morții!
Aceeași idee o prinde și poetul contemporan, Alexandrul Lazăr în poezia sa Decenii scurse:
El, Moartea morții, „pârga Învierii,”
Din moarte veșnică ne-a scos,
El, Dumnezeul viu, Isus Christos,
A pus zăgaz păcatului, căderii
El, Moartea morții - ce o expresie extraordinară. Dumnezeu nu a creat moartea (a apărut ea ca o consecință a păcatului), dar Dumnezeu Fiul a determinat-o să moară!
Christos a înviat din morți pentru că moartea nu L-a mai putut ține, iar noi nu trebuie să ne mai temem de moarte pentru că Christos a triumfat asupra ei. Moartea nu mai este un dușman pentru că în Christos, nu mai trebuie să ne temem de pedeapsa care vine după moarte.
Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că moartea nu face parte din creația originală, ci există doar din cauza păcatului. Faptele Ap. 17:1-4, ne prezintă marele adevăr al victoriei Domnului Christos asupra păcatului și morții. Profetul Isaia a vorbit despre Mesia care va veni și despre cum era „un om al durerilor și obișnuit cu suferința” (Isaia 53:3-4).
VA URMA
Ioan Sinitean, Prezbiter in Logos Church Chicago