Domnul a zis: “Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:31-32).
„Domnul S-a întors, și S-a uitat țintă la Petru. și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: «Înainte ca să cânte cocoșul te vei lepăda de Mine de trei ori», și a ieșit afară, și a plâns cu amar.” (Luca 22:61-62).
INTRODUCERE
Rugăciunea nu este o corvoadă sau o sarcină pe care creștinii sunt chemați să o îndeplinească – este o funcție necesară a vieții creștine. De fapt, Biblia ne încurajează să o facem continuu. De ce? Pentru că ne ține legați de Dumnezeu. Este mai mult decât un mijloc de a cere ajutor și favoare – este vorba despre menținerea unei relații.
În Evanghelia după Luca, Domnul Isus este prezentat ca fiind Mesia care se roagă. El nu numai că ne învață lucruri importante despre rugăciune, dar este văzut rugându-se în această Evanghelie mai mult decât în toate celelalte trei combinate.
Datorită Evangheliei lui Luca, putem vedea clar acest lucru în viața lui Isus. Luca are o grijă deosebită pentru a le arăta cititorilor că Domnul Isus a depins de relația Sa cu Tatăl (Dumnezeu) pe tot parcursul slujirii Sale. Luca nu ne spune doar că Isus s-a rugat mult. El leagă deseori aceste rugăciuni de momente semnificative din viața Domnului Isus. Textul de mai sus e unul dintre ele.
În textul ce-l avem de analizat găsim un model de rugăciune de mijlocire. Rugăciunea de mijlocire este o petiție făcută în numele sau folosul altora. Rolul de mediator în rugăciune a fost predominant în Vechiul Testament, în cazurile lui Avraam, Moise, David,Samuel, Ezechia, Ilie, Ieremia, Ezechiel și Daniel. Domnul Isus Hristos este descris în Noul Testament ca și Mijlocitorul Suprem și datorită mijlocirii Domnului Isus pentru noi, noi putem acum mijloci în rugăciune pentru alți creștini sau pentru cei pierduți, rugându-L pe Dumnezeu să acționeze în viața acestora potrivit voii Sale.
„Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”(1 Timotei 2.5). „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El ași înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8.34).
ANALIZA
I. CIRCUMSTANȚELE
a. Petru și Învățătorul
Această avertizare dată de Domnul Isus lui Petru a avut loc în Ierusalim, în timpul ultimei sărbători a Pastelor la care a participat Domnul nostru. El va fi luat în judecată și apoi răstignit în câteva zile. Tot în acest context, ucenicii se certau despre cine avea să fie cel mai mare. Cu toate acestea, cuvintele lui Isus sunt în mod ciudat îndreptate către Simon Petru! De fapt, acest lucru nu ar trebui să fie chiar atât de surprinzător, considerând faptul că Petru s-a considerat mai întotdeauna a fi gura sau purtătorul de cuvânt al ucenicilor.
Petru a fost, de obicei, primul care a intrat într-o situație sau discuție! El a fost cel care a primit lumina de la Dumnezeu Tatăl să răspundă atunci când Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii că sunt eu?” (de ex. în Matei 16). Unii au spus un lucru, alții altul, dar Petru a răspuns cu memorabila frază: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu”.
Cu câteva momente mai târziu, Petru a avut chiar și îndrăzneala de a-L „mustra” pe Învățătorul: „Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, spunând: Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu ți se întâmple niciodată... ”! (Matei 16:22). Petru era încrezător în sine și absorbit de sine, nu-și știa mândria propriei inimi și nu avea nici o idee despre ceea ce se tranzacționa în tărâmul ceresc referitor la el și căderea sa.
Simon Petru a fost cel mai proeminent dintre cei Doisprezece Apostoli. Noul Testament oferă o imagine mai completă a lui Petru decât a oricărui alt discipol al lui Isus, cu excepția apostolului Pavel. Petru este numit primul în toate listele celor Doisprezece. El este uneori considerat a fi un pescar „gafist”, dar realitatea este că Petru a fost un pionier al bisericii primare. Numele său dat era Simon; numele tatălui său era Iona (Ioan 1:42); fratele său Andrei a fost și el discipol al lui Isus (Marcu 1:16). Petru a fost căsătorit, deoarece Evangheliile ne spun că Isus i-a vindecat soacra (Matei 8: 4-15).
Petru și Andrei erau pescari pe Marea Galileei, poate în parteneriat cu Iacov și Ioan (Luca 5:10). Ei au fost discipoli ai lui Ioan Botezătorul înainte ca Isus să îi cheme ca urmași ai Lui. Petru a fost prezentat lui Isus de fratele său Andrei, care a recunoscut întâiul că Isus era Mesia (Ioan 1:35-42).
Petru nu avea nicio îndoială cu privire la puterea credinței sale. El a avut o mare încredere în sine însuși, așa că imediat a vrut să calmeze temerile lui Isus asigurându-L: „Doamne, sunt gata să merg cu tine la închisoare și la moarte” (v.33). În mintea lui, era pregătit pentru martiraj pentru cauza lui Hristos, dar Isus știa mai bine ce va face. El i-a spus foarte serios: „Îți spun, Petru, înainte ca să cânte azi cocoșul, vei nega de trei ori că mă cunoști” (v.34).
Da, Domnul Isus îl cunoștea pe Petru mai bine decât se cunoștea Petru pe el însuși, tot așa cum El ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi. Iată deci un avertisment personal dat de Domnul lui Petru care ne poate cerceta și pe noi. Mântuitorul nostru manifestă o astfel de îngrijire pastorală asupra acestui om pe care îl alesese, îl iubise și pentru care se rugase, un om pentru care își va vărsa sângele. Aici îl avertizează asupra pericolului care se afla în fața lui și a tovarășilor săi.
b. Satan, Dumnezeu și Petru „Satana a cerut permisiunea să te cearnă așa cum se cerne grâul...”.
Din acest pasaj aflăm că Satana trebuie să aibă permisiunea lui Dumnezeu pentru a cerne credincioșii. El cere aici permisiunea să-l cearnă pe Petru. Același lucru a fost adevărat și cu Iov. În timp ce Satana crede că credința noastră va cădea și se va pierde, Domnul crede că o credință puternică este ceea ce va învinge și va rămâne.
Când Satana atacă, el atacă credința noastră. Știm acest lucru pentru că Isus se roagă pentru întărirea credinței lui Petru ca să nu dea greș. Credința este componenta vitală în relația noastră cu Dumnezeu. Satana vrea să ne fure credința, pentru că este dezgustătoare pentru el. Dumnezeu ne iubește credința, așa că Satana o urăște. Satana vrea ca credința noastră să eșueze. A eșuat oare credința lui Petru? Da, oarecum, dar nu de tot.
În pasajul de față, ținta principală a atacului este Simon, unul dintre liderii celor Doisprezece. Dacă Satana îl poate doborî pe Simon Petru, atunci niciunul dintre cei Doisprezece nu mai este în siguranță. Experiența lui Petru în relație cu Isus Hristos, mărturia sa despre minuni, auzirea Predicii de pe munte și participarea la Cină în camera de sus – toate acestea nu sunt nimic pentru diavolul.
Satana îi vizează pe bărbații din vârful lucrării creștine, bărbați care au avut multe privilegii și binecuvântări evanghelice. El își va îndrepta arcul și își va arunca săgețile de foc asupra lor. Este de ajuns ca o singură săgeată demonică să își atingă ținta pentru provoca distrugeri incalculabile.
Acum, faptul că Satana este distructiv cu siguranță nu ar trebui să ne surprindă! Isus s-a referit la diavol ca fiind „conducătorul acestei lumi”, un ucigaș și un mincinos. Petru se referă la el ca la un leu care răcnește, căutând pe cine să devoreze.
În cartea Apocalipsei, el este denumit acuzatorul fraților săi. Isus a spus despre el că smulge cuvântul lui Dumnezeu de la cei care îl aud, semănă neghină printre grâu, stârnește persecuții împotriva bisericii lui Hristos și încurajează dezbinări. El caută activ să facă răul maxim posibil și să aducă la apogeu distrugerile dacă s-ar putea. Prin urmare, ar trebui să ne așteptăm la atacurile sale. Nu este un lucru ciudat dacă experimentăm atacuri spirituale care vin împotriva noastră.
Satana nu are nevoie să atace oamenii din lume. El este cu adevărat interesat doar de cei care se află în împărăția lui Dumnezeu, a căror zonă vulnerabilă este credința. El vrea să ne submineze credința. El vrea să ne facă să ne îndoim de Cuvântul lui Dumnezeu și apoi să-l abandonăm. Cu cât credința noastră este mai puternică, cu atât vom avea mai multă mângâiere și bucurie în Domnul și cu atât vom fi mai puțin susceptibili la influențele sale pernicioase, lucru deplin cunoscut și temut de cel rău. De aceea este important să ne păzim credința cu orice preț. Ea vine prin auzire și auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos, așa că e important să citim și să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu zilnic.
Am văzut dorințele distructive ale Satanei și bravada lui Petru; ce rețetă pentru dezastru! Satana vrea să-l distrugă pe Petru, iar Petru crede că este indestructibil. Petru nu este în gardă, pentru că nu se crede vulnerabil. Se pare că nimic nu-l poate opri pe Petru să meargă direct în acel ciur în care Satana îl va cerne și distruge. Aceasta este o implicație a cuvintelor lui Isus: Satana este real, are o mare putere și trebuie privit cu seriozitate și sobrietate în această epocă. Dar o a doua implicație este că acțiunile Satanei sunt permise de Dumnezeu. Nu există două puteri egale în univers. Există doar unul singur Atotputernic: Dumnezeu.
II. SOLICITANTUL
Luca evanghelistul continuă expunerea: „…dar eu m-am rugat pentru tine” (22:32). Ce cuvinte prețioase! Pronumele „Eu” din această propoziție se referă la Domnul Isus, El fiind Solicitantul. El s-a rugat pentru Petru, în ciuda faptului că știa că acesta îl va nega de trei ori și, de asemenea, știind că Satana voia să-l distrugă.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru cei care se roagă pentru noi și mijlocesc în folosul nostru. Unii dintre noi suntem încă în picioare astăzi pentru că cineva s-a rugat pentru noi când eram asaltați de îndoieli, dezamăgiri, descurajare și ne abăteam de pe calea cea bună. Dar Isus s-a rugat pentru Petru, în ciuda faptului că știa că se va lepăda de El. Lepădarea lui Petru a fost emfatică și totală, până întra-acolo că va refuza să-L recunoască pe Isus, nu o dată, ci de trei ori într-o singură noapte.
Cuvântul „rugat” din Luca 22:32, înseamnă a cere în completă umilință. Aceasta a fost o serioasă pledoarie, din partea Domnului Isus, care l-a rugat pe Tatăl împotriva voinței și dorințelor Satanei, adversarul, în numele lui Petru. A existat o fervență și o urgență cu adevărat exemplare, venite dintr-o grijă divină și dragoste autentică.
„M-am rugat pentru tine”... În greacă, pronumele „tu” este la plural, adică „voi (toți)”. Isus vorbea nu numai lui Petru, ci și tuturor ucenicilor – și astăzi și nouă. „Mă rog pentru ei; Nu mă rog pentru lume, ci pentru cele pe care mi le-ai dat; căci sunt ale tale...Părinte sfânt, păstrează prin numele tău pe cei pe care mi i-ai dat... Nu mă rog să-i scoți din lume, ci să-i ferești de cel rău” (Ioan 17:9, 11, 15).
III. MOTIVAȚIA
„Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” Domnul Isus știa că Petru era pe cale să se împiedice, dar totuși a spus: „M-am rugat pentru tine”. De ce?
a. Scopul sau motivația rugăciunii Domnului Isus pentru Petru:
i. Pentru că rugăciunea aduce rezultate. Domnul Isus știa că Petru va trece prin testare, dar s-a rugat oricum, pentru că știa că rugăciunea va fi ascultată! Știa că Petru avea câteva alegeri grele în față. Pentru Domnul Isus, rugăciunea a funcționat până acum. El se rugase și Dumnezeu îi răspunsese rugăciunilor de mai multe ori. Acum a căutat tronul lui Dumnezeu în numele lui Petru. Uneori, acesta poate fi singurul mod în care putem ajuta pe cineva, de aceea să nu subestimăm importanța acestui mijloc de ajutor.
ii. Pentru că Domnului Isus i-a păsat de Petru. În al doilea rând, Domnul s-a rugat pentru Petru pentru că îi păsa de el și prin ce urma să treacă! Atât de des avem tendința să ne gândim la Dumnezeu ca fiind nepăsător, așteptând ca noi să facem o greșeală, astfel încât să ne poată „împinge în iad”. Dumnezeu nu dorește ca cineva să piară (2 Petru 3:9), ci ca toți oamenii să fie mântuiți. Biblia ne oferă o imagine a unui Dumnezeu căruia îi pasă: El și-a trimis Fiul ca dovadă a acestei iubiri (Ioan 3:16). Biblia ne spune că a avut „compasiune” (Matei 9:36) și, cel puțin într-o ocazie, a „plâns” (Ioan 11:35). Petru făcuse deja greșeli și, fiind impetuos, mai avea câteva înainte.
El era pe punctul de a se lepăda de Isus în trei ocazii distincte. Cu toate acestea, Isus nu l-a scos din inimă și nu l-a alungat. S-a rugat pentru el, pentru că îl iubea. El ne iubește și pe noi și este de partea noastră, servind ca avocat (un avocat chemat să ne apere – 1Ioan 2:1). Când ne pasă cu adevărat, vom dori să ne rugăm alții, știind că acesta este un mod esențial în care îi putem ajuta!
iii. Pentru că în acest fel l-ar mângâia. De asemenea, ia comunicat lui Petru că se roagă pentru el – devenind o sursă
de mângâiere și putere mai târziu. Dacă ai ști că lui Isus îi pasă atât de mult, oare lucrul acesta nu te-ar ajuta în vremea ta de durere și ispită? Isus l-a anunțat pe Petru, pentru ca mai târziu, în durerea sa profundă, el să-și amintească că Isus îl iubea și că i-a oferit aceste cuvinte de mângâiere mai devreme (și Petru într-adevăr și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori”, și a ieșit afară și a plâns cu amar– Matei 26:75).
iv. De asemenea, a servit drept provocare care i-a fost dată acum lui Petru. „Când te întorci din nou...” – Isus și-a
exprimat încrederea, iar lui Petru i s-a putut aminti acest lucru. Acum avea un simț al direcției, un scop: să-L facă din nou pe Isus pricina laudelor sale! Și prima sa sarcină a fost dată chiar de Domnul: „întărește-ți frații”! „Ai fost acolo și te-ai întors, ajută-i acum (cf. 2 Cor.1:4), ca și ei să poată să facă față acelorași probleme cu care te-ai luptat tu și din care ai fost scos prin providență divină”.
b. Modul de adresare-familiar-prietenesc: Domnul Isus pare a fi părintele desăvârșit – El folosește numele inițial al lui Petru de două ori: „Simone, Simone, Satana a cerut permisiunea ... să te cearnă ca grâul...”. Pare semnificativ faptul că Isus nu îl numește aici pe Petru cu noul său nume de „Petru”. În schimb, El i se adresează cu vechiul său nume, „Simon” – o amintire, poate, a fragilității sale.
De fapt, Isus spunea (parafrazat): „Simone, tu mă vei dezamăgi – nu vei rămâne fidel mărturisirii tale despre mine ca Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar Eu nu renunț la tine ci M-am rugat pentru tine”. Domnul Isus a spus: „M-am rugat pentru tine!” nu „Mă voi ruga!”. Omul Isus a petrecut timp cu Tatăl Său, vorbind despre Petru – cum L-a iubit, cât de necesar era în Împărăție, cât de mult l-a apreciat ca prieten.
Doamne, dă-ne tuturor acest gen de dragoste! În acest fel, când vom vedea pe cineva compromis sau îndreptându-se către necazuri sau dezastre, îl vom iubi suficient pentru a-l avertiza la fel de ferm ca Isus pe Petru.
Atunci vom putea spune: „Mă rog pentru tine!” Trebuie să o spunem în dragoste, nu într-un mod acuzator. Pentru mine, acesta este un mod ciudat al Domnului de a se adresa lui Simon Petru – în definitiv, el nu era decât un pescar de profesie și poate că nu știa prea multe despre agricultură – „să te cearnă ca grâul...” Are Petru în sine puterea de a învinge această cernere violentă a Satanei? Nu, ci Petru va avea nevoie de ceva (sau Cineva) în afara lui, ca să își păstreze credința intactă după
această noapte cumplită.
Observați răspunsul Domnului Isus, „dar m-am rugat pentru tine, ca credința ta să nu piară; iar tu, când te vei întoarce din nou, întărește-ți frații ”. Să ne uităm la această afirmație a lui Hristos: este o mare mângâiere pentru mine că am un mare Preot în cer astăzi, care se roagă personal pentru fiecare dintre aleșii Săi. Acest Mare Preot este, de asemenea, Păstorul cel Bun, și El Își cunoaște oile pe nume.
Acum, Domnul Isus nu numai că a spus clar că Satana a vrut să-l cearnă pe Petru, ci a mai spus: „Dar m-am rugat pentru tine ...” Acest lucru este uimitor: Isus s-a rugat pentru Petru și El se roagă și pentru noi! Cartea Evrei conține un verset care vorbește despre Isus ca Mare Preot: „El trăiește veșnic și poate deci mijloci mereu pentru noi” (Evrei 7:25, parafrazat). De câte ori am fost răniți, în accidente, poate aproape de moarte, dar pentru că Domnul nostru Isus Hristos se roagă pentru noi, am fost păziți în siguranță și în viață! Ce Mântuitor Măreț!
Când Isus se adresează în mod specific lui Simon, pronumele devine singular în greacă. Într-adevăr, Petru s-a lăudat că nu-l va abandona niciodată pe Domnul și Isus a trebuit să-i spună că de fapt îl va nega de trei ori. Dar Isus l-a avut în minte pe Petru tot timpul pentru un rol de conducere în comunitatea adepților săi după moartea sa, iar „întărește-ți frații” este o chemare a lui Petru la „îmbrăcarea” sa cu acel rol, chiar și după lepădare (este ca și cu acel „hrănește-mi oile” de la sfârșitul Evangheliei lui Ioan).
În ceea ce privește motivul pentru care Isus nu a fost consemnat cu o rugăciune similară pentru credința celorlalți ucenici, ca nici ei să nu dea greș, poate că Petru era cel mai riscant, pentru că era cel mai insistent în bravada sa că el nu va aluneca, sau poate exemplul lui Petru a fost suficient, din același motiv.
Nu uitați niciodată că Satana poate face doar ceea ce Dumnezeu îi permite să facă. Timpul verbului „cerut” sugerează că acest lucru s-a întâmplat la un anumit moment fix în timp. Satana a vrut să-l cearnă pe Petru ca grâul. Modul vechi de a face acest lucru este de a arunca cerealele în aer, unde pleava mai ușoară este suflată chiar de o adiere ușoară.
Cerealele, fiind mai grele, cad înapoi la pământ. Satana a vrut să-l distrugă pe Petru. Care a fost răspunsul lui Isus?
IV. CONȚINUTUL
a. Domnul Isus s-a rugat specific: Să nu i se piardă credința și influența... „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi...” sau „Simone, stai în picioare. Satana a încercat din răsputeri să vă separe pe toți de mine, ca pleava de grâu. Simone, m-am rugat în special pentru tine să nu cedezi. Când a trecut testarea, întoarce-te la tovarășii tăi și ajută-i să aibă un nou început”. (The Message, MSG)
b. Domnul Isus s-a rugat cu scop anume „Domnul a zis: “Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta...” Este interesant că, din toate motivele pentru care Domnul Isus s-ar fi putut ruga, nu s-a rugat niciodată să-l țină pe Petru departe de cernere. Isus știe că cernerea este inevitabilă ... chiar esențială. La fel ca grâul, nu putem fi folosiți până nu am trecut prin cernerea Satanei.
c. Domnul Isus s-a rugat eficient „...și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi...”. Ce vreau să spun prin „eficient”? Adică a primit răspunsul la rugăciunea Sa. Deoarece Isus se roagă întotdeauna în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu este întotdeauna încântat să răspundă rugăciunilor Lui, și, prin urmare, și rugăciunilor noastre, dacă le adresăm lui în Numele Fiului și prin inspirația deplină a Duhului Sfânt. Observați cuvântul exact al versetului 32, „dar m-am rugat pentru voi, ca credința voastră să nu dea greș; iar tu, CÂND te vei fi întors, întărește-ți frații”.
Observați că Domnul Isus a spus când te vei fi întors din nou, nu dacă te întorci din nou. A fost o concluzie în avans că Petru avea să se întoarcă din nou. El urma să se pocăiască pentru că l-a negat pe Hristos. El urma să fie readus la părtășie deplină cu Tatăl. De ce? Din cauza rugăciunilor lui Isus. Rugăciunile lui Hristos sunt întotdeauna eficiente. „M-am rugat pentru tine”...Isus s-a rugat pentru Petru... „Ca credința ta să nu dea greș. Petru, m-am rugat să crezi în continuare că sunt cine sunt după ce mă vezi bătut fără milă de romani. M-am rugat pentru tine ca credința ta să nu cedeze după ce vei vedea crucea pe umerii mei”.
Vestea bună (în versetul 32) este că Domnul Isus l-a asigurat pe Petru că, deși credința sa va șovăi, nu va fi distrusă complet, deoarece Domnul nostru a promis să se roage ca credința sa să nu cedeze (v.32a). Și ceea ce a făcut Isus pentru Petru, El face zilnic pentru toți cei care cred în numele Său. Isus a mai spus (v.32b): „Și când te vei întoarce, să întărești pe frații tăi”. Domnul Isus de fapt spunea: „Când te-ai întors din nou la Mine, întărește-ți frații”. Adică, Petru va fi mai înțelept după experiența sa și va trebui să folosească acea înțelepciune pentru a-i ajuta pe frații săi să nu cedeze acelorași capcane.
V. REZULTATUL „Și Petru a ieșit și a plâns cu amărăciune...” Luca 22:62.
A eșuat oare credința lui Petru? Da și nu; a eșuat într-o măsură, dar nu a eșuat cu totul. A eșuat într-o măsură, pentru că el era uman și păcătos; dar nu a eșuat cu totul, pentru că, în spatele ei, exista puterea supraomenească care vine din pledoaria lui Hristos. Petru l-a negat pe Stăpânul său, totuși credința lui nu a eșuat cu totul!
„Eșecul este un ocol, nu o stradă înfundată”(Zig Ziglar). Sau „Eșecul este o zi, nu un destin” (Jon Acuff).
Vedeți că cernerea nu a distrus credința lui Petru complet, dar a făcut ca pleava vieții sale să fie expusă și separată de valoroasa credință. Devotamentul lui Petru trebuia curățat de pleava mândriei lui Simon. Eul său, personalitatea sa, curajul său de a fi primul în toate a fost frânt. Rezultatul rugăciunii Domnului Isus „...și când te vei converti, întărește-ți frații”... a fost pozitiv și deplin. Domnul Isus a spus „Când” nu „dacă”.
Răspunsul nu a venit imediat, ci în viitor. Așa este rugăciunea cu credință – știind că răspunsul va veni cu siguranță. Va fi lepădare și dezertare din partea lui Petru, dar el se va întoarce și după aceea îi va întări pe frații săi, pentru că Isus s-a rugat pentru el. El va îndeplini scopul pe care Dumnezeu l-a avut pentru el. Isus s-a rugat pentru Petru și aceasta a fost esențial în restaurarea lui. O! Cât de mare este dragostea Mântuitorului! „M-am rugat pentru tine”. Ce triumf glorios în rugăciune! Martin Luther a spus: „Rugăciunea este un zid puternic și o fortăreață a bisericii; este arma creștinului evlavios”.
Când Petru a fost pus în închisoare de Irod, după cum citim în Fapte 12, Biserica s-a rugat neîncetat către Dumnezeu pentru Petru. Fapte 12:5 spune: „Prin urmare, Petru a fost ținut în închisoare; dar rugăciunea Bisericii lui Dumnezeu pentru el a continuat fără încetare”. „Fără încetare” înseamnă cu intensitate, cu încordare, cu seriozitate, cu zel.
Cernerea a purificat spiritul său independent, astfel încât să poată învăța puterea de a depinde de Domnul. Dumnezeu va scoate gunoiul din viața noastră, astfel încât să îl poată înlocui cu adevărata comoară ce vine de la El. Domnul Isus s-a rugat pentru Petru. Petru nu a înțeles acest fapt atunci, dar și l-a însușit pe deplin ulterior. Mai târziu, Apostolul Pavel va scrie în 1 Corinteni 10:12 „Prin urmare, oricine crede că stă în picioare să fie atent să nu cadă”. Petru a crezut că se poate descurca
singur cu atacurile Satanei, dar Isus știa că nu poate, și de aceea Domnul s-a rugat intens
pentru Simon Petru. Isus se roagă și pentru tine.
CONCLUZIA
În lecțiunea de față am învățat despre importanța mijlocirii pentru alții, în special pentru cei căzuți. De asemenea am înțeles din context că ni se cere și nouă să-L imităm pe marele nostru Mare Preot Isus, care trăiește pentru a mijloci pentru noi.
Apoi, am înțeles cât de mult datorăm mijlocirii Domnului Isus Hristos în folosul nostru. Cu toții înțelegem că Domnul Hristos a murit pentru noi și pentru asta suntem cu adevărat recunoscători. De asemenea, am înțeles că El încă mijlocește în folosul nostru nu pe pământ, ci în ceruri. Da, lucrarea Lui de a ne împlini răscumpărarea s-a încheiat când El a murit și a înviat din nou. Dar lucrarea Lui de a ne aduce în siguranță în cer este încă în desfășurare, la dreapta lui Dumnezeu.
Mă rog ca Dumnezeu să ne dea și nouă dorința și zelul de a ne ruga pentru frații noștri care trec sau vor trece prin situații similare de cădere ca Petru.
Ioan Sinitean