"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugeta la Legea Lui." Ps 1 :1-2
CARTEA PSALMILOR începe cu un mare contrast: dintre omul neprihănit şi cel nelegiuit. Contrastul arătat aici este- de fapt- baza de plecare a restului de psalmi şi maniera de prezentare a relaţiei dintre aceste două categorii-omul neprihănit şi cel nelegiuit. Biblia marchează diferenţele, în funcţie de poziţia adoptată de oameni în faţa lui Dumnezeu, în faţa lui Hristos Domnul! A fi în Hristos, înseamnă să ai viaţă din belsug; şi a fi fără Hristos, înseamnă să fi mort în păcatele şi greşelile tale. Psalmul 1 (întâi) descrie omul neprihănit ca fiind "binecuvântat ", acelaşi cuvânt folosit de Domnul Isus în Evanghelia după Matei la capitolul cinci, în Predica de pe Munte. Oamenii trebuie să ajungă la convingerea certă că nu există binecuvântare şi fericire în afara celei oferite de Mântuitorul.
Psalmul întâi, ne prezintă de fapt viaţa a doi oameni: unul care are viaţa centrată în Dumnezeu, şi altul care are viaţa centrată în sine însuşi. Cu alte cuvinte, în Psalmul întâi, sunt prezentate două portrete diferite a doi oameni diferiţi!
a) Unul, este omul binecuvântat, care îşi cunoaşte direcţia, calea, tovărăşiile, iubeşte Cuvântul şi meditează la el zi şi noapte.
b) Celălalt, este cel rău, şi în opoziţie cu omul binecuvântat; el umblă pe calea şi în sfatul celor răi, stă cu ei, se bucură în anturajul celor păcătoşi. De aceea în loc să fie în siguranţă, roditor şi fericit, el îşi va vedea viaţa bătută de vânt şi în nesiguranţă. În final, el este distrus din cauza relaţiei incorecte faţă de Dumnezeu.
Studiind Psalmul 1(întîi), vom putea afla despre caracterul, influenţa, comportarea şi destinul fiecăruia dintre ei. Biblia separă oamenii în două categorii: cei mântuiţi şi cei nemântuiţi (păcătoşi). şi aceştia sunt pe două căi: spre cer şi spre iad. Omul poate fi numai în una dintre aceste două ipostaze: poate avea viaţă veşnică sau poate să fie mort în păcatele sale. Poate fi, fie credincios, fie necredincios .
Omul poate să fie în Adam sau în Hristos. şi ca urmare, omul poate fi condamnat sau iertat. Psalmul 1(întîi), vorbeşte despre această divizare a oamenilor: binecuvântaţi sau blestemaţi; fericiţi sau nefericiţi. Biblia spune că toţi oamenii sunt nascuţi în păcat. Dar Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său, oferă tuturor oamenilor o cale de a scăpa din robia păcatului. Problema este că mulţi oameni preferă să stea departe de Dumnezeu, complacându-se în păcat şi în destrăbălare. În cazul acesta, ei nu au nici o speranţă de scăpare. Sună trist, dar majoritatea covărşitoare a omenirii se găseşte în această situaţie. Ei sunt fără Hristos şi fără speranţă. În acest Psalm, ei sunt numiţi "cei răi" în contrast cu "cei buni" care sunt binecuvântaţi.
Caracteristici specifice ale oameniilor răi:
Ei, sunt ca şi pleava vânturată de vânt, viaţa lor este dusă de forţe necunoscute în direcţii tot necunoscute (Ioan 8:34, 44 ; Efeseni 2:1-3). Sau altfel spus, direcţia vieţiilor este dirijată de Satan şi de păcatul care îi "târeşte". Ei sunt "robii" aceluia caruia îi slujesc, adica a lui Satan. Ca şi pleava, viaţa lor este fără valoare. (Fără mântuire, orice altceva, e "pleava", adică fără valoare: (Marcu 8:35-37 si Filipeni3: 7-9)
Raiul este un loc pregătit pentru oameni pregătiţi; pentru acei care au acceptat darul lui Dumnezeu , darul vieţii veşnice.
I. ATITUDINEA OMULUI NEPRIHĂNIT FAŢĂ DE LUME
Psalmul întâi ne arată că "mediul spiritual înconjurător" are efecte asupra vieţii noastre spirituale. Aşa cum mediul înconjurator (ambiant, fizic), ne influienţează sănătatea fizică, tot aşa mediul ambiant spiritual ne influenţează sănătatea spirituală. Noi putem decide sub a cui influienţă dorim să trăim..."Spune-mi cu cine te însoţeşti ca sa-ţi spun cine eşti?", spune înţelepciune populară într-un cunoscut proverb românesc!!!
Structura acestui Psalm este construită pe cele mai importante acţiuni zilnice ale omului: umblare, oprire şi şedere.
1. A "umbla" este un act de decizie. Calea omului "dorit " de Dumnezeu este o cale a deciziilor bune. În acest Psalm, e prezentat omul care este şi va fi confruntat mereu cu luări de decizii. În viaţa acestuia, ca de altfel şi în a noastră, el va trebui să spună "nu" unor lucruri ce vor veni pe cale, şi "da" altora…
A umbla înseamnă de fapt a face o serie de paşi. Pentru a lua o decizie, în general noi parcurgem o serie de faze, de paşi. Psalmistul spune "ferice va fi de acela", care nu va umbla pe calea celor răi; cu alte cuvinte, de acela care nu va lua decizii în viaţă lăsându-se influienţat de cei răi. Cine sunt de fapt oamenii răi? – criminalii, teroriştii? Sunt toţi cei ce se complac să trăiescă fără influienţa lui Dumnezeu în viaţa lor; chiar daca aparent duc o viaţă liniştită şi decentă. Cum procedează cei răi în luarea de decizii? Simplu: se pun pe ei inşişi primii, pe primul loc. În general pentru ei, "alţii" nu contează. Etica şi evaluarea oamenilor pentru ei, este foarte flexibilă şi depinde de circumstanţe. Aplicaţie: de cine e influienţată luarea de decizii în cazul tău personal? Da, e adevarat, noi trăim sau mai bine zis, ne trăim viaţa sub influienţa celor din jurul nostru. Ce spune aici Psalmistul, este un avertisment pentru noi să ne ferim de a lua decizii sub influienţa oamenilor fără Dumnezeu. şi numai dacă vom ţine cont de acesta, vom fi binecuvântaţi de Dumnezeu.
Omul binecuvântat nu merge împreună cu cei răi: El nu caută sfatul lor. Nu merge pe acelaşi drum cu ei. El îi evită. Drumul lui este separat de lume. Nu ia aminte la ce spun cei răi. Nu stă prin apropierea lor. Nu râde cu bârfitorii... El refuză să se ducă (să apeleze) la sfatul celor răi. Refuză să adopte filozofia vieţii lor, a felului lor de a fi şi de a actiona. Aşa că el va sta "departe" faţă de "consilierii lumeşti", psihiatri sau alţii de felul lor. Complăcându-te în tovaraşia lor foarte curând şi tu vei deveni ca ei.
Larry Burkett spunea, "Un om înţelept caută sfaturi cât mai multe. Dar nebunul ascultă de toate. Cea mai bună metodă de a trata orice problemă este să vorbeşti cu trei persoane în care poţi avea încrederea: Dumnezeu, tu şi un om al lui Dumnezeu."
Omul lui Dumnezeu nu umblă (nu se duce) la sfatul celor răi .
"Counsel" (Hebrew, `etsah) poate fi inţeles ca sfat.Vezi : (1 Regi 12:8, 13), sau (Ex. 18:19). Aici se referă la principiul care determina pe cinevă să facă o acţiune. În acest caz, cel duhovnicesc nu numai că refuză sfatul lor, dar şi evită orice principii filozofice aşa zise "morale" pe care ei le propagă. El nu accepta deloc principiile umaniste, lumesti. A accepta sfat de la ei înseamnă a avea acelaşi punct de vedere asupra vieţii ca şi ei.
Este imposibil să "ţi compania" cu cei nelegiuiţi fără să nu te contaminezi de la ei. Charles Swindol spunea"fără să te compromiţi". Ideile, practicile şi obiceiurile lor pot fi uşor copiate. Dar să nu uităm că: Oamenii care au un mod incorect de gândire, mai mult ca sigur că vor acţiona în acelaşi fel. O gândire rea vine din "standarde" rele, retrograde. Citeste :Mal.3:17; Tit 2:13, 1 Ioan 3:3, Ef. 5:16; Col. 4:5
2. A te "opri" în calea celor răi. Dacă umblarea este o imagine a deciziilor ce le facem, atunci, "a te opri" sau nu, este o imagine a "dedicării" ce o facem diferitelor cauze. O imagine a luării de poziţii în anumite circumstanţe. Nouă, ca şi credincioşi, ni se cere să stăm fermi în faţa deciziilor şi dedicărilor noastre. Cum ne influienţeaza alţii în astfel de dedicări? Cum stăm noi pentru credinţa noastră? Cât de fermi? Omul credincios nu se opreşte în cale celor păcătoţi, pentru că a te opri cu păcătoşii înseamnă a face parte din mulţimea lor. "Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune." 1Cor 15:33. Apoi, vocabularul păcătoşilor este murdar, vulgar, dezgustător...total opus omului ce îl urmează pe Domnul.
Psalmistul spune că persoana binecuvântată de Domnul este aceea care nu "se opreşte" pe calea păcătoşilor, ci are un "drum" clar pe care merge, neoprindu-se, neabatându-se nici la stânga şi nici la dreapta. El, niciodată nu-şi "dedică" efortul său vre-unei acţiuni influienţat fiind de cei fără Dumnezeu. El nu va găsi placere în ceea ce cei răi găsesc. El, pur şi simplu refuză să se oprească pe drumul celor păcătoşi. El nu alege să umble pe drumul lor şi nici nu îi doreşte ca prieteni. El nu-şi face „de lucru" în a se asocia(business) cu oamenii rebelioşi şi împotriva lui Dumnezeu, oricât de profitabilă ar fi afacerea respectivă. Pentru că el este constient de efectele distrugătoare ale acestor relaţii. Nu este înţelept să îl alegem drept cel mai bun prieten al nostru un necredincios.
Cel neprihănit nu " se opreşte pe calea celor păcătoşi". Dacă a primi "sfat" de la cei răi este un punct de vedere umanistic asupra vieţii, atunci "calea păcătoşilor " este un mod de viaţă.
În primul rând ,atenţia noastră trebuie să fie indreptată spre principiile pe baza cărora ei traiesc; în al doilea rând, suntem introduşi în practicile pe care ei le săvârşesc. Dacă noi nu gândim ca ei, atunci ar trebui şi să nu trăim ca ei. Cuvântul "calea" este un termen frecvent folosit în Psalmi şi Proverbe şi se referă la caracteristica felului de viaţă, de principii, de obiceiuri şi a comportării în viaţă.
"Felul nostru de trai ar trebuie să anunţe că noi "călătorim" într-o altă direcţie." - George Sweeting
3. A "şedea" pe scaunul celor păcătoşi (ver.2). Dacă umblarea este o imagine a "luărilor de decizii’, dacă "oprirea" este o imagine a dedicării, atunci "şederea pe scaun", poate să însemne "aşezarea corectă a atitudinilor noastre" Este usor să stai pe scaunul celor batjocoritori; dacă ceva nu merge bine, altcineva e vinovat pentru aceasta. Aceasta este filozofia lumii: a blama pe altul pentru greşeala ta. şezând cu batjocoritorii. Cine sunt ei? Sunt cei în stare de rebeliune faţă de Dumnezeu. Sunt cei din serviciul lui Satan.
Omul credincios nu "şade" cu bat-jocoritorii la masa, la „taifas". El nu se asociază cu acei ce sprijină înaintarea împărăţiei întunericului,
„Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că işi zice "frate", totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimator, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. 1Cor 5: 11
El nu stă de vorbă cu aceia ce condamnă pe credincioşi, cu acei ce nu fac(rele) ca ei. El refuză să stea pe scaunul celor batjocoritori. El nu „stă" să asculte acei „experţi" pentru că aşa ei îl insultă pe Dumnezeu în a face glume pe seama lucrurilor sfinte. Atitudinea corectă a creştinului trebuie să fie nu numai aceea de a nu se asocia cu ei, ci si aceea de a le arăta că ei nu fac bine ceea ce fac.
Psalmul întîi, afirmă că noi trăim viaţa aceasta sub influenţa altora. Psalmistul ne îndeamnă să nu ne trăim viaţa sub înfluenţe negative. În schimb, ne încurajează să ne traim viaţa sub influenţe positive. Psalmul descrie că viaţa aceluia va fi binecuvântată şi fericită, acela fiind cel ce se delectează în Cuvântul Domnului, care meditează la El zi şi noapte. Se spune că eşti de fapt ceea ce gândeşti. Există o conecţie directă între gândurile noastre şi atitudinile noastre. Norman Vincent Peale spunea "Schimbă-ţi gândurile tale şi-ţi vei schimba lumea ta". Fie ca felul în care luăm deciziile sau facem dedicaţii felul în care ne direcţionam atitudinea noastra să fie numai sub influienţa lui Dumnezeu şi a Duhului Său Sfânt.
Psalmul 1:1 prezintă efectul unei rele companii. Orice om care e înconjurat de "companioni răi", va ajunge pâna la urmă ca şi ei. La început doar "umblă" pe aceiaşi cale cu ei, apoi se va opri doar să "comunice" cu ei (fiind tovarasi de drum), apoi le va cere şi sfatul lor , ca până la urmă să stea în "compania" lor, să devină ca unul din ei.
Omul neprihănit "nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori". Termenul "scaunul" se referă la avea "legături", "părtaşie" cu cei ce resping pe Dumnezeu.
Cuvântul "scaun", de asemenea aduce imaginea mulţimii, a adunarii de oameni. Cei credincioşi refuză (ori ar trebui) să aibă părtaşie cu cei cu inima tare şi care nu vor să primească Cuvântul Domnului.
Kidner, concentrează versetul unu în felulul următor: "Sfat, cale şi scaun (sau ‘adunare’ ori ‘locuinţă’), ca referinţe directe la: sfera de gândire, comportare şi apartanenţă.."
II. ATITUDINEA OMULUI NEPRIHĂNIT FAŢĂ DE DUMNEZEU ·
l Plăcerea lui – este de a se bucura în Cuvântul Domnului. [v.2] Cuvântul i-a capturat întreaga atenţie. Standardul pentru o gândire corectă vine numai din Cuvântul Domnului. (Psalm 1:2). Omul binecuvântat va folosi Cuvântul ca standard de viaţă, şi nicidecum nu se va "lua" după felul de "vieţuirea" a celor răi.
l El trăieşte viaţa spre Gloria lui Dumnezeu - Omul binecuvântat face toate spre Gloria lui Dumnezeu.Versetul 1, cuprinde in el principalele mişcări pe care omul le face zilnic: umblarea, oprirea şi şederea (1 Cor.10:31). Surprinzător, aici apar mai multe aspecte a ceea ce credinciosul nu săvârşeşte, decât aceea ce săvârşeşte: nu umblă pe calea celor pacatoşi, nu se opreşte pe calea păcătoşilor şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori.
l El îşi întăreşte viaţa în prezenţa lui Dumnezeu - Toată "tăria", un credincios şi-o "trage" din Dumnezeu. Un asemenea om iubeşte "legea " şi meditează la ea (Gal. 5:16).
l El vede viaţa prin perspectiva lui Dumnezeu - Omul binecuvîntat este acela care îşi vede viaţa prin perspectiva lui Dumnezeu şi nu prin a lui proprie sau prin a altora (ver.6 şi Mal. 3:17). Cunoscând aceste lucruri, (Tit 2:13), omul binecuvântat se curăţeşte şi se sfinţeşte (1 Ioan 3:3). ne vedea pe noi cum ne vede Dumnezeu, înseamnă a ne vedea în perspectiva eternităţii.
l El se delectează în a cunoaşte şi a face voia Domnului El se bucură de promisiunile lui Dumnezeu şi răspunde cu profundă mulţumire Domnului pentru tot harul şi binecuvântările arătate pentru sine. Citirea Scripturii este vitală pentru fiecare credincios. Noi vom putea cunoaşte voia Domnului şi vom creşte spiritual dacă vom rezerva timp pentru studiul ei. O viaţă întreagă nu va fi suficientă pentru a cunoaşte şi a înţelege profunzimea şi frumuseţea Cuvântului. De aceea e bine să fim înţelepţi cu repartizarea priorităţilor din singura viaţă pe care Domnul ne-a dat-o.
l El iubeşte Cuvântul şi meditează asupra lui zi şi noapte - Dragostea pentru Cuvânt te va determina să studiezi tot mai mult şi să traieşti prin Cuvânt. Gipsy Smith, un mare om al lui Dumnezeu spunea: "Ceea ce face diferenţa nu este de câte ori ai trecut prin Biblie (citind-o), ci de câte ori şi cum Biblia a trecut prin tine"
George Mueller spunea despre Cuvântul lui Dumnezeu: "Vigoarea vieţii noastre spirituale este direct proportională cu locul pe care îl are Biblia în viaţa şi gândirea ta".
Caracteristicile omului neprihănit-binecuvântat:
Personalitatea lui, "drept" ca un "pom", „sădit "(inclus în ceva ce are o fundaţie trainică), poziţia lui, „ lânga râu," (totdeauna "adăpat’ din plin ),
Productivitatea lui," aduce roadă" (permanentă şi de cea mai bună calitate), Eficienta lui, „în orice vreme;" (indiferent de circumstanţele atenuante), continuitatea lui, "a carei frunze nu se vestejesc;", tenacitate lui, „ orice începe duce la bun sfârşit."
III. CONCLUZIA:
Psalmul întâi, se încheie prevăzând destinul celor două feluri de oameni. Versetele 1-5 descriu diferenţele dintre cei doi, iar versetul 6 explică de ce sunt aşa de diferiţi.
"Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire. "
"Iar cerurile ţi pământul de acum sunt păzite şi păstrate prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi."
Psalmul, marchează foarte clar contrastul dintre omul neprihănit şi cel nelegiuit:
Omul neprihanit, este cel fericit, cel binecuvântat, având o curăţie necompromisă, având ghid în viaţă Cuvântul Domnului, fiind înrădăcinat bine ca un pom, profitând de o protecţie specială, având o poziţie demnă inaintea Domnului şi un destin sigur.
Omul nelegiuit, este prezentat ca fiind cel nefericit, cel blestemat, cel bătut de vânt ca şi pleava, fără nici un fel de protecţie, fără viitor (va pieri).
De ce se opreşte Psalmistul mai mult asupra căilor lor decât asupra lor ca prototip de oameni?
Răspunsul este simplu. Oamenii sunt binecuvântaţi sau blestemaţi doar pe baza unei singure decizii: a felului de alegere "să umble" cu Dumnezeu. Sunt doar două variante, două căi din care se poate aleage şi fiecare persoană, este vrând nevrând, pe una din acestea. Judecata pe care unii o vor primi este rezultatul alegerii lor de a merge pe calea celor răi. Binecuvântarea pe care alţii o vor primi va fi rezultatul alegerii de a merge pe calea celor neprihăniţi. Aceasta incluzând respingerea influenţei lumii, evitarea oricarei părtăşii intime cu aceasta, şi perseverenţa lor doar pe calea dreaptă. (Deut. 30:19-20). (2 Petr 3:7)
"Eu sunt Calea, adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decăt prin mine" (Ioan 14:6).
Dumnezeu nu are favoriţi. El binecuvântă pe unii şi bleastămă pe alţii funcţie de căile lor din viaţă. Dacă vrei să fi binecuvântat de Dumnezeu atunci umblă pe calea celor neprihăniţi. şi mă rog ca Domnul să te ajute la aceasta. Amin.