”V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;” 1 Corinteni 15:3-4
”Şi după Lege aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22)
INTRODUCERE
Fără nici o îndoială, cea mai importantă serie de evenimente din istoria lumii a fost moartea și învierea lui Isus. Prin moartea Sa, Isus a împlinit profeția și a cumpărat libertatea omului de la sclavia din păcat. Prin înmormântarea Lui, Isus a înlăturat orice îndoială că El a murit cu adevărat. Prin înviere, Isus a demonstrat că avea putere asupra morții. Acest lucru ne asigură că dacă ne încredem cu adevărat și ne supunem lui Isus, El ne va ridica și pe noi într-o zi și din morți. De fapt, învierea lui Isus Hristos este cea mai mare dovadă că El este într-adevăr Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu (Matei 16: 16-18, Romani 1: 4). Moartea, înmormântarea și învierea Domnului nostru sunt chiar temelia Evangheliei prin care suntem mântuiți (1 Corinteni 15: 1-4). Moartea lui Isus pe crucea de pe Golgota este de fapt chintesența religiei creștine. Moartea lui Isus Christos a fost :
- O subscriere voluntară
Una dintre întrebările cele mai des puse în legatură cu moartea Domnului Isus este de ce a suferit Isus Hristos și a trebuit să moară? Cred că aceasta este cea mai importantă întrebare. Iată câteva posibile răspunsuri din Biblie.
Primul răspuns ar fi că El nu a trebuit să "moară". Biblia este clară că Isus a ales în mod voluntar să moară. Isus afirmă acest lucru:"... Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu." (Ioan 10: 17-18).
Isus ar fi putut alege să nu moară, caz în care noi toți eram pierduți în păcatele noastre și în nelegiuirile noastre și am fi fost despărțiți de Dumnezeu pentru totdeauna.Domnul Isus Christos s-a născut de fapt pentru a muriîn vederea mântuirii omenirii.
În aducerea noastră la slavă, a fost potrivit ca Dumnezeul Fiu să sufere și să moară (Evrei 2:10). Pentru că voia să ne salveze, a devenit ca noi, ca să ne transfere din moartea veșnică la o viață veșnică.
"Hristos a murit pentru păcate odată pentru toți, cel neprihănit pentru cei nelegiuiți, pentru a vă aduce la Dumnezeu" (1 Petru 3:18).sau"Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre."(1 Ioan 4: 9-10).
Și în timp ce Isus era pe cruce și suferea, El nu s-a răzbunat, în schimb a continuat să se încredințeze în Cel ce judecă cu dreptate; și El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce(1 Petru 2: 23-24).
Moartea lui Isus Christos a fost
- O substituire necesară :-
Marele profet Isaia, inspirat de Dumnezeu cu sute de ani înainte ca Isus să trăiască pe pământ, a scris o profeție profundă despre Mesia, Isus, care urma să vină:"Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui. " Isaia 53 :10
În termeni teologici, aceasta se numește "ispășire substitutivă". Hristos a murit pe cruce ca înlocuitor al nostru. Fără El, am fi suferit pedeapsa cu moartea pentru propriile noastre păcate. Iată câteva versete care explică acest concept: "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. " (2 Corinteni 5:21).
Principiul jertfei începe cu Gen.3:21, când Dumnezeu jertfeşte primele animale, continuiă cu jerfa lui Abel, Noe sau cu cele ale patriarhilor. Însă Legea ceremonială, dată de Dumnezeu lui Moise şi înregistrată în cartea Levetic, aduce principiul “ substituirii” mai aprope de adevăratul lui înţeles:” Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1: 29).
Prin sângele jertfei din vechime, Dumnezeu a agreat să acorde iertare păcătosului, să înlăture păcatul şi să ridice pedeapsa. Astfel, s-a instituit Ziua Ispăşirii care să asigure o jertfă cuprinzătoare pentru toate păcatele care puteau fi ispăşite prin jertfele aduse în cursul anului anterior, era îndepărtată mânia lui Dumnezeu de la ei şi era menţinută părtăşia lui Dumnezeu cu ei (Lev. 16:30-34; Evr. 9:7).
Sângele jertfei din VT a arătat că “înlocuitorul” va trebui să sufere pedeapsa în locul celuilalt „Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6) (vezi şi în Rom.5:12-21).
Sacrificiile Vechiului Testament îşi au împlinirea în Jertfa lui Cristos. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.” (Evrei 2:17;).Vezi şi în 1 Ioan 2:1-2; Rom.3:24-26).
Toate jertfele oferite, într-un fel sau altul îl prezintă pe Cristos ca oferindu-se pe Sine lui Dumnezeu ca jertfă fără cusur, făcută odată pentru totdeauna,„cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!” (Evrei 9:14
Jertfele din Ziua Ispăşirii asigurau o „acoperire" temporară a păcatului nu o ştergere definitivă a păcatului, pe când sângele lui Cristos vărsat pe cruce reprezintă ispăşirea supremă a lui Dumnezeu pentru omenire, care şterge păcatul o dată pentru totdeauna (Evr. 10:4, 10-11).
Christos, ca jertfă desăvârşită -“şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.” (Ev. 7:26/27) - a plătit întreaga pedeapsă pentru păcatele noastre (Rom. 3:25-26; 6:23; Gal. 3:13; II Cor. 5:21) şi a adus jertfa ispăşitoare care ne izbăveşte de mânia lui Dumnezeu, ne împacă cu El şi înnoieşte părtăşia noastră cu El (Rom. 5:6-11; II Cor. 5:18-19).
Moartea lui Isus Christos a fost
3 .Un sacrificiu suficient
Pentru :
a). a absoarbi mânia lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu a cerut: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta" (Deuteronom 6: 5). Dar noi toți am iubit și alte lucruri. Am provocat mânia lui Dumnezeu prin dezonorarea Sa.Gravitatea unei insulte se ridică la mărimea demnității celui insultat. Din moment ce păcatul nostru este împotriva Creatorului Universului, "plata păcatului nostru este moartea" (Romani 6:23). Să nu ne pedepsească ar fi nedrept. Așa că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus, să ia El pedeapsa păcatelor noastre. Dumnezeu ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său ca jertfă înlocuitoare care să absoarbă mânia lui Dumnezeu- "pentru păcatele noastre" (1 Ioan 4:10).
Deoarece omul a acumulat o datorie față de Dumnezeu, pentru care nu a putut să plătească, dreptatea perfectă al lui Dumnezeu cerea ca, pentru toate păcatele săvârșite de oameni, aceștia să primească pedeapsă ca atare. Pedeapsa pentru păcatul împotriva lui Dumnezeu este moartea. Isus a ales să moară pentru noi pentru că ne iubește și nu dorea ca nimeni să plătească prețul final pentru păcatele lor - adica moartea (Romani 3:23, 6:23). El a ales să moară pentru noi ca o plată pentru păcatele noastre. Isus a ales să plătească în întregime datoria nelegiuirilor noastre (Coloseni 2:14).
b). a ne scăpa de blestemul Legii
Nu a existat nici o scăpare din blestemul Legii lui Dumnezeu. Orice încălcare a legii atrăgea vinovăția și apoi pedeapsa. Nu a existat decât o singură cale de a fi liber: cineva trebuie să plătească pedeapsa. "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind blestem pentru noi" (Galateni 3:13).
Cerințele Legii au fost îndeplinite de legile perfecte ale lui Hristos, pedeapsa Legii e plătită în întregime de moartea Sa. De aceea, Biblia ne învață că a fi drept în față de Dumnezeu nu se bazează pe respectarea legii: "Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. " (Galateni 2:16). Singura noastră speranță este ca sângele și neprihănirea lui Hristos să fie creditate în contul nostru.
c). a ne împăca cu Dumnezeu
Reconcilierea care trebuie să se întâmple între om și Dumnezeu merge în ambele sensuri. Primul act al lui Dumnezeu în reconcilierea noastră cu El însuși a fost acela de a înlătura obstacolul care ne separape noi - vina păcatului. El a făcut pașii pe care nu i-am putut face noi pentru a elimina propria Sa judecată, trimițându-L pe Isus să sufere în locul nostru: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. " (Romani 5:10-11).
Dumnezeu Tatăl a făcut tot ce este necesar pentru a ne împăca cu Sine - și anume ; "Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumneze" (1 Petru 3:18).
Împăcarea cu Dumnezeu a atras după sine îndepărtarea condamnării de la noi :"Acum nu există nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus" (Romani 8: 1).A fi "în Hristos" înseamnă a fi în relație cu El prin credință. Hristos devine pedeapsa noastră (pe care noi nu trebuie să o purtăm) și valoarea noastră înaintea lui Dumnezeu (pe care noi nu o putem câștiga).
Moartea lui Hristos asigură eliberarea de condamnare pentru cei care cred că Hristos a eliminat executarea sentințeide moarte. Este la fel de sigur că nu pot fi condamnat deoarece este sigur că Hristos a murit pentru mine!
Și ca un bonus, Dumnezeu ne dă viață veșnică tuturor celor care cred în El. Isus a spus clar că respingerea vieții veșnice pe care a oferit-o va duce la mizeria eternității din iad: "Oricine nu crede este deja condamnat ... mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui" (Ioan 3:18, 36).
CONCLUZIE
Realitatea care pune creștinismul mai presus de toate celelalte religii este justiția perfectă a lui Dumnezeu, juxtapusă cu Mila lui Dumnezeu perfectă! Dreptatea lui Dumnezeu este perfectă - orice încălcare - indiferent cât de mică - trebuie plătită. Aceasta este justiția perfectă! Cu toate acestea, mila lui Dumnezeu este de asemenea perfectă! Dumnezeu iubește omenirea cu iubire desăvârșită și nu dorește ca cineva să piară - așa că Dumnezeu a conceput un plan prin care El să plătească datoria cerută de justiția Sa și să facă dreptatea disponibilă prin Isus Hristos tuturor celor care cred. Aceasta este mila perfectă! De aceea, Isus trebuia să moară și nu putea fi făcut altfel. Nu există un al plan mai mare de răscumpărare! Ai profitat tu de acest plan ? Dacă nu încă mai poți să o faci astăzi.