Anul 2015 a debutat pe scena politică internațională cu tristele evenimente din Franța care au readus încă odată în față noastră realitatea vremurilor în care trăim: intoleranța religioasă, cruzimea, fanatismul dar, asemeni Speranței din cutia Pandorei și solidaritatea, unitatea și umanitatea din noi.
Satira politică este de mult timp unul dintre modurile preferate ale artiștilor vremii să-și pună amprenta și viziunea asupra oamenilor politici și evenimentelor curente. În toată măreția lor, nu au fost scutiți de acest gen nici nume ilustre de împărați, regi și regine...
să nu uităm faimoasele caricaturi ce-i reprezentau pe Napoleon sau Maria Antoneta și care au alimentat furia și nemulțumirea omului de rând până când aceste nemulțumiri s-au transformat în adevărate revoluții.
Întrebarea mea derivă dintr-un motiv simplu și chiar îmi este greu să înțeleg cum și în ziua de azi, în epoca modernă în care trăim în care avem toate posibilitățile să dialogam, discuția este inexistentă în schimb se aud tot mai tare armele? De ce? Cui folosește acest gen de “comunicare”? Ce vina aveau cei ce erau adunați în dimineață zilei de 7 ianuarie, 2015 în birourile publicației Charlie Hebdo uciși într-un mod atât de barbar? Atitudinea și mentalitatea celor responsabili de aceste atrocități nu justifică cu absolut nimic acțiunile lor. Dacă te consideri și ești un om credincios, și dacă sufletul tău cunoaște dragostea față de omul de lângă ține, cum poți să comiți o astfel de crimă? Cum s-ar putea justifica în ochii tăi, și în fața întregii lumi genul acesta de manifestări barbare?
Manifestările de solidaritate din Franța dar și din întreaga lume ce au urmat acestor triste evenimente, mi-au demonstrat că încă mai există puțină umanitate, că suntem capabili să ne exprimăm compasiunea față de cei atinși de durere, că nu vom fi martorii tăcuți ai crimelor celor fără conștiință.
Trăim în vremuri tulburi, avansate din punct de vedere tehnologic dar parcă diminuate din punct de vedere sufletesc! Andre Malraux ne-a lăsat niște cuvinte care rezonează mai mult că oricând cu ziua de azi „Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”. Îmi doresc ca din paginile Bibliei și ale Coranului oamenii să găsească învățături de bine, să cunoască dragostea de aproape, liniștea, pacea, toleranța, compasiunea. Schimbarea pornește cu noi înșine, trebuie să oferim înainte de a cere, să știm să fim buni și drepți, calmi, înțelegători, cu inima și sufletul mereu alături de semenii noștri. Să folosim fiecare zi asemeni unui exercițiu pentru mai mult, mai bine și mai frumos! Dăruind un zâmbet, o vorba bună, un cuvânt de încurajare celor de lângă noi, va fi asemeni unui dar minunat care se va întoarce însutit asupra noastră!!
Timpul nostru pe acest pământ este așa de scurt...”hai să-l facem frumos”, vorba poetului.