"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

 

Motto: “Cred in democratie pentru ca elibereaza energiile fiecarui om”- Thomas W. Wilson, Presedinte SUA

Ziua de sambata, 12 februarie, 2011 va intra in istoria Egiptului drept prima zi in care umbra dictatorului Hosni Mubarak nu va mai intimida si ingrozi poporul egiptean obisnuit cu teroarea si represiunea unui regim dur si abrutizant, pentru o perioada de mai bine de 30 de ani.


Daca revolutia din Romania din 1989 a avut posibilitatea sa transmita istoria “live” pe ecranul televizoarelor, tehnologia zilelor noastre: internet-ul, Facebook si Twitter au fost adevarati catalizatori ai revolutiei din Egipt care in decurs de 18 zile a pus capat unei dictaturi ce parea solida si fara sanse de infrangere. Abandonarea abrupta a scaunului prezidential de catre Mubarak nu reprezinta fireste garantia ca Egiptul devine automat un stat democratic dar reprezinta un pas curajos inainte spre atingerea acestui obiectiv. Multimile adunate pe strazile din Cairo au inteles ca atat timp cat Mubarak va fi la putere, viitorul tarii, progresul, si reabilitarea economica sunt fara putinta. Tenacitatea, determinarea, spiritual pasnic care au caracterizat aceste 18 zile sunt un exemplu si un avertisment clar pentru toti cei ce nesocotesc aspiratiile democratice ale unui popor asuprit.

 


Revolutia din Egipt imi da prilejul rememorarii evenimentelor anului 1989 nu doar in Romania ci si in intreaga Europa. Cortina de fier nu s-ar fi scuturat atunci fara reformele instituite in anii precedenti de catre Mihail Gorbaciov, conducatorul Uniunii Sovietice din acea perioada. In lumea araba, evenimentele din Egipt nu au fost anticipate precum cele din Europa in 1989, Egiptul fiind considerat drept una dintre cele mai stabile tari din regiune, primul stat arab care a recunoscut Israelul si un aliat apropiat al Statelor Unite. Daca in 1989 presedintele american Ronald Reagan si-a afisat pozitia ferm si i-a cerut lui Gorbaciov “sa darame zidul”, actualul presedinte al Americii, Barack Obama nu a afisat o atitudine foarte clara in primele zile ale revolutiei din Egipt, asteptand parca deznodamantul evenimentelor ca sa-si poata consolida oficial pozitia. Mubarak a avut cel putin prezenta de spirit sa evite dezondamantul prietenului sau Nicolae Ceausescu si a tinut cont de sfatul reprezentatilor armatei egiptene care i-au reamintit acestuia de destinul lui Ceausescu si l-au avertizat de consecintele nefaste in cazul in care ar continua sa ramana in functia de presedinte.


In Tunisia, gestul tanarului vanzator de fructe, Mohamed Bouazizi care intr-un moment de disperare si-a dat foc a devenit declansatorul numeroaselor proteste ce au capatat amploare si au cuprins asemeni efectului de domino tot mai multe tari afectate de saracie si coruptie din nordul Africii si Orientul Mijlociu. Imaginile cu protestatarii care au jefuit palatele opulente ale elitei politice tunisiene au devenit simbolice pentru "revolutia iasomiei", fiind transmise in intreaga lume-o alta paralela cu revolutia din Romania. Protestele din Tunisia l-au obligat sa fuga din tara pe presedintele Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere de 23 de ani, inca un dictator care nu a inteles ca timpul schimbarii a sosit! Consider ca puterea e asemeni unui drog pentru toti acesti dictatori, rupti de realitate care chiar si in ceasul al 12-lea nu au inteles ca roata istoriei aduce cu ea schimbarea ireversibila si odata pornita nu mai poate fi oprita.


Istoria se repeta si la o diferenta de doua decenii, Timisoara si Cairo au aprins scanteia libertatii si au devenit orase simbol, Piata Tahri si Piata Universitatii au dobandit acelasi statut de “zona libera”, iar revolutia televizata si cea digitala si-au gasit un numitor comun: DEMOCRATIA. Suntem martorii acestor schimbari, pentru noi, romanii revolutia nu e doar un concept istoric despre care invatam in manualele de istorie, trebuie sa admiram curajul si determinarea celor care cu riscul vietii transforma DEMOCRATIA in realitate. Sunt ferm convinsa ca intr-un colt indepartat de lume, undeva in China, Coreea de Nord sau Cuba, in fata unui ecran de calculator, un grup de oameni vizionari asteapta ca vantul schimbarii sa devina realitate si pentru ei.