Frumoasă e viața! Freamătă, palpită, stârnește bucurii, pasiuni, înfruntă necazuri, dar mai e și dureros de tristă câteodată… Oricât ar fi de frumoasă, cu o moarte tot îi suntem datori! Astăzi o să vorbim despre un lucru foarte serios, moartea…vremelnică este trecerea noastră prin lume, și viața trece ca un vis…ceea ce ieri a fost, azi nu mai este!
În tradiția noastră românească, moartea, înmormântarea și tot ce ține de aceste tragice evenimente sunt privite și tratate cu multă tristețe, durere și o jale ce-ți sfâșie sufletul…la fel că mine, ați fost și voi probabil martori multor inmomantari în care jalea era ceva palpabil, totul negru, totul trist, lacrimi, durere…cunoaștem așa de bine aceste triste și dureroase sentimente ce ne năpădesc în astfel de situații. Ele ne urmăresc cu mult după ce nu mai suntem fizic prezenți în față sicriului, cimitirului…ne obligă să ne gândim la cei dragi ce nu mai sunt printre noi, la ziua aceea tristă pentru noi și pentru cei dragi nouă când firul poveștii noastre își găsește sfârșitul…dacă cele descrise mai sus rezonează cu cei mai mulți dintre noi, undeva în Maramureș, mai precis la Săpânța, moartea, trecerea noastră într-o altă dimensiune este privită cu alți ochi. Cimitirul Vesel din Săpânța, o localitate micuță din nordul Maramureșului aproape de granița României cu Ucraina, ne provoacă să privim trecerea noastră în neființă asemeni dacilor, strămoșii noștri care primeau acest eveniment cu bucurie, și îl considerau clipa supremă a întâlnirii cu zeul Zamolxis.
Culorile în Cimitirul Vesel din Săpânța, vibrează intens și sunt scăldate în lumina. Pe toate crucile, fără excepție, întâlnim un fundal de un albastru superb, o culoare specifică zonei, moștenită de la o generație la altă, numită atât de frumos “Albastru de Săpânța”. Celelalte culori predominante sunt roșu, verde, galben, și negru, culori ce se integrează perfect în simbolistica maramureșeană: roșu – pasiune; verde – viață; galben – fertilitate; negru – moarte.
Supranumit de mulți “cel mai frumos cimitir” din Europa, Cimitirul vesel din Săpânța face parte din patrimoniul UNESCO și oferă lumii un crâmpei din spiritul românului, privim orice situație cu un dram de umor, facem întotdeauna haz de necaz și pentru noi paharul este întotdeauna pe jumătate plin. Un mozaic multicolor de cruci pictate manual, sculptate în lemn de stejar, fiecare având propriul portret al defunctului și un epitaf original, ne introduc într-o manieră plină de umor în lumea celor ce-și află odihna veșnică aici; pe fiecare cruce vom află numele persoanei, ocupația, principalele vicii și virtuți, precum și cauza morții. Epitafurile păstrează vie și nealterată amintirea celor ce nu mai sunt, în acest colț de lume, plăcerile, viciile, defectele, necazurile sau bucuriile fiecărui locuitor nu sunt ascunse de văzul lumii, ci, din contra, și le însușesc, le trâmbițează chiar și după moarte, într-un mod transparent și plin de umor, către toți cei care calcă pragul acestui locaș de veci.
Datorăm acest inedit locaș de veci artistului local, Stan Ioan Patraș, sculptor, pictor, înmormântat și dânsul în acest cimitir, din 1935 și până la moartea să, în 1977, Stan Ioan Patraș a creat aproximativ 700 de cruci, viziunea dansului asupra vieții și mai ales felul în care a ales să privească moartea a propulsat acest cimitir la rangul la care este apreciat astăzi și a transformat Săpânța într-un obiectiv turistic de interes internațional. După moartea sa, meșteșugul a fost preluat și păstrat cu sfințenie de Dumitru Pop Țincu, ucenicul lui. La rândul sau, acesta își pregătește ucenicul, se pare că meșteșugul acesta unic este și va rămâne pe mâini bune.
Înainte de a ajunge la Săpânța, mă încercau sentimente contrarii…e trist să te afli într-un cimitir, dar faptul că noi, cei vii îi vizităm pe cei plecați dintre noi este un omagiu, înseamnă că nu i-am uitat, că ei sunt vii și trăiesc în amintirea noastră…Sincer, nu ar fi trebuit să analizez prea mult decizia mea de a vizita acest cimitir, am simțit starea de bucurie a artistului transmisă nouă, vizitatorilor. Cimitirul vesel de la Săpânța este o odă adusă vieții, descoperi oamenii așa cum au fost, cu bune, cu rele, cu speranțe, ambiții, dorințe, împliniri, tristeți, o tapiserie de vieți, oameni, evenimente având că liant frumosul Albastru de Săpânța! Dacă nu ați făcut-o până acum, va invit să descoperiți o altă față a României, o Românie colorată, veselă și atât de frumoasă!