“Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri in loc de poduri” ~ Isaac Newton
La inceput a fost cuvantul...si apoi au urmat rand pe rand, scrieri rupestre, ravase pe foi de papirus, scrisori pe hartie monogramata, telegraful, telefonul, mesajul de pe pager, email, SMS, discutiile pe chat room, instant messaging-IM, Facebook, blogging,Twitter si mi-e teama ca lista continua si chiar in secunda aceasta, cand noi, cei nascuti si crescuti fara avantajul sau dupa parerea unora dezavantajul mijloacelor moderne de comunicare, noi tehnologii, se nasc si patrund mai timid sau mai indraznet in lumea moderna de astazi.
Suntem in mijlocul unei revolutii, si desi nu se aud focuri de arma, efectele sunt vizibile peste tot: tehnologia isi spune cuvantul si chiar daca nu o adoptam de la primele semne de aparitie, suntem nevoiti la un moment dat sa capitulam, si sa ne conformam, este legea supravietuirii, trebuie sa te adaptezi altfel devii extinct, stim cu totii ce au patit puternicii dinozauri, si preferam, fireste, sa evitam soarta lor.
Internetul a patruns vertiginous in viata noastra, s-a integrat si ne-a integrat intr-un anumit program, si asemeni mie, multi dintre voi, probabil ca va incepeti ziua cu un ritual obligatoriu: cafeaua si internetul, adictia moderna a zilei. Internetul a devenit sursa noastra de informatii, putand accesa instantaneu ultimele stiri din intreaga lume, un mod de a comunica cu viteza gandului cu familia si prietenii, un mod de a studia, de a plati facturi sau face cumparaturi, si foarte adesea, sursa inspiratie daca nu stim ce vom gati pe ziua de azi sau cum sa ne petrecem timpul liber. Folosit in doze mici, nu pot spune normale ptr ca notiunea de normal difera de la individ la individ, este extrem de folositor, in doze mari, provoaca adictie, tulburari de comportament si dependenta.
Felul in care s-au nascut aceste medii sociale utilizate astazi de milioane de oameni, tine mai mult de un scenariu hollywoodian, daca luam drept exemplu website-ul Facebook. Mark Zuckerberg a lansat acest proiect ambitios care a schimbat modul in care comunicam din camera caminului sau studentesc din cadrul prestigioasei Universitati Harvard in februarie, 2004. Astazi, sase ani mai tarziu de la un network studentesc modest, Facebook numara 400,000,000 de utilizatori activi. Jumatate dintre ei, si va trebui sa ma includ si eu printre inculpati, folosesc acest website zilnic. Facebook este site-ul ce inmagazineaza cele mai multe fotografii, gazduieste cu generozitate mai multe fotografii decat Flickr si Photobucket la un loc, doua dintre cele mai populare website-uri de acest gen. Peste 3 miliarde de poze si peste 3.5 miliarde de evenimente sunt postate lunar, peste 5 miliarde de link-uri, articole, blog-uri sau albume fotografice sunt postate in fiecare saptamana pe Facebook.
Daca Facebook ar fi o tara, s-ar numara pe locul patru in lume ca marime, impresionant, nu? Pentru a ne face o idee despre pasii rapizi pe care tehnologia zilelor noastre i-a strabatut, va prezint cateva statistici: ptr a atinge 50 de milioane de utilizatori, radioul a avut nevoie de 38 de ani, televiziunea de 13 ani, internetul de 4 ani, si iPod-ul de 3 ani, Facebook-ul a dublat acest numar inregistrand 100 de milioane de utilizatori in mai putin de un an, mai precis in noua luni, iar aplicatiile iPhone au atins impresinanta cifra de un miliard in acelasi timp record de noua luni, urmeaza firesc intrebarea…incotro? Tehnologia depaseste consumatorul, si pe langa pret, acomodarea la un nou tip de tehnologie cateodata nu iti lasa ragazul necesar sa te bucuri de aceste evolutii tehnologice, totul este facut cu viteza gandului, noul de azi este deja demodat maine, un simplu telefon celular din 2010 contine mai multa memorie si tehnologie decat prima naveta spatiala din SUA care a aterizat pe orbita lunara realizand astfel visul omenirii de mii de an. Intr-adevar, parafrazandu-l pe Neil Armstrong, primul om ce a pasit pe luna: “un pas mic pentru om, dar urias pentru omenire”, realizez ca descoperirile succesive incepand cu perioada aceea nu contenesc, si fiecare noua inventie pare a fi mai spectaculoasa decat ultima.
Exista totusi un pret, un sacrificiu pe care il facem inconstient pe altarul stiintei si tehnicii moderne, ne pierdem din calitatile noastre umane, uitam sa comunicam direct, deschis, fata in fata, de la persoana la persoana, pierdem bucuria spontana a unei imbratisari, a strangerii de mana, a zambi, rade sau plange impreuna “live”…ne e usor sa dam un click, sa trimitem un mesaj, sa atasam o poza pe net, dar parca tot mai greu sa lasam tehnologia deoparte si sa traim simplu, frumos si adevarat. Sa nu lasam lumea virtuala sa acapareze lumea reala, sunt doua universuri paralele, si fiecare isi are importanta si farmecul sau. Sper sa va bucurati in continuare de minunile stiintei si tehnicii dar nu uitati, va rog, de OMUL din voi, si de faptul ca noi, oamenii avem nevoie de oameni. Ne trebuie putine cuvinte dar multa iubire!