"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Interviu cu d-na Eugenia Guzun, realizatoarea emisiunii “Romanii in lume”
In fiecare duminica, un crampei din viata noastra a celor plecati de-acasa se perinda radiofonic in casele romanilor din Romania si de pretutindeni.  Initiatoarea acestor povesti de viata este d-na Eugenia Guzun (foto dreapta), reporter la Radio Romania International.  Am cunoscut-o pe d-na Eugenia in urma cu cateva luni cand am avut cinstea de a fi invitata dansei la aceasta emisiune.  De-atunci purtam o corespondenta care imi face cinste si ma onoreaza si intre timp am descoperit si OMUL!  D-na Eugenia Guzun, este un OM intre oameni, cu un caracter puternic si o mentalitate si atitudine de invingatoare, un adevarat tezaur de intelepciune si romanism, sunt ferm convinsa ca interviul de mai jos va va convinge pe deplin.


Mara Circiu: As dori sa ne povestiti putin despre dumneavoastra, nu neaparat o biografie de la A la Z ci cateva repere mai importante, atat profesionale cat si “de suflet” din viata dvs...
Eugenia Guzun: Fac parte dintr-o generatie-miracol.  Cand erau programati sa dispara undeva, prin departari siberiene, sau de foame acasa, parintii nostri indrazneau sa se iubeasca si sa ne dea viata.  In adancul sufletului, fiecarui basarabean nascut in acei ani se regasesc sedimente din spaima traita de mamele si tatii nostri in acele vremuri.  Aceasta ne-a subrezit pe undeva sanatatea fizica, dar, in acelas timp, ne-a vaccinat pentru ceea ce ne astepta in continuare in viata.  In ceea ce ma priveste, am avut marele noroc de a creste invaluita in dragostea bunicilor din partea mamei, oameni extraordinari, tarani inzestrati si cu umor, si cu bun simt, harnici si vrednici de toate.  Printr-un miracol, dansii au scapat nedeportati, desi aveau biografia “patata” de prea mult romanism.  In tinerete, bunicul, fiind un barbat inalt, frumos si ager, a fost inclus, in cateva randuri, in delegatii ce reprezentau taranimea basarabeana la diverse manifestari din tara, motiv care le-a amplificat spaima ca autoritatile sovietice, atat de vigilente la tot ce era romanism i-ar putea pedepsi.  Cu toate acestea, in povestile ce mi le spuneau, bunicii au reusit sa strecoare si o parte din amintirile lor, despre anii cand Basarabia era trup din trupul Romaniei. Tot ce am invatat ulterior la scoala a fost altoit pe o tulpina sanatoasa.  In sufletul meu de copil s-au prins, astfel, mai multe vlastare bune.  Multumesc lui Dumnezeu ca am avut bunici si ca acestia mi-au trait ani multi, urmarindu-mi cresterea...si afirmarea profesionala.  Imi amintesc, in anii cand lucram crainic la radio Chisinau si cand citeam cu nemiluita stiri despre marile realizari si supraimpliniri de planuri-bunicul mi-a zis intr-o zi: “Jenico, dar voi la radio mai spuneti si minciuni, cateodata”....I-am raspuns promt: “Nu, tuca, noi mai spunem cateodata si adevaruri”... (tuca se zice pe la noi bunicului) Am ras din toata inima, caci in acele vremuri nu prea aveai ce face.
N-au apucat sa traiasca bucuria renasterii basarabene, desi au trait o viata cu speranta ca vom scapa de dominatia celor de la rasarit... Ne spuneau, insa, ca va dura ...Isi aminteau de anii ‘20, cand eram in componenta Romaniei...si aduceau exemple de numeroase diversiuni ce ne veneau de peste Nistru (Uneori complice la acestea fiind si granicerii romani).  M-am convins cata dreaptate aveau, imediat dupa euforia Marii Adunari Nationale, dupa cucerirea unor redute-cum ar fi Imnul, decretarea limbii romane ca limba de stat, trecerea la alfabetul latin....In toamna anului 1994, cand incepea deja regresul miscarii de renastere si agrarienii-echipa fostilor presedinti de colhozuri-au pornit ofensiva impotriva a tot ceea ce cucerisem atat de greu, studentii au declansat o greva care a durat cateva saptamani, aceasta nefiind mediatizata in nici un fel de presa de la Chisinau...Se intampla ca lumea de la sate habar nu avea ca in capitala, copiii lor erau, intr-un fel pe baricade.  Fireste, nici radioul, nici televiziunea-instrumentele pricipale pe care, deobicei, puterea are grija sa le stapaneasca-nu au difuzat pe post nici o informatie depre greva si despre grevisti.  In aceste conditii, un grup de  ziaristi a semnat o declaratie, prin care, in calitate de membri ai Uniunii Ziaristilor, sustineau  revendicarile studentilor...In scurt timp, exemplul nostru a fost urmat de alte colective, creandu-se, astfel, un precedent...Autoritatile au fost nevoite, sub  presiunea opiniei publice, sa bata in retragere, sigur, doar pentru un timp.  Eu am fost cea care am citit declaratia in fata grevistilor, in Piata Marii Adunari Nationale.  In urmatoarele zile, colegii mei au fost chemati pe rand de catre conducerea radioului, fiecaruia administrandu-i-se cate o mustrare.  Pe mine m-au lasat in pace, ca sa treaca furtuna apoi pur si simplu mi-au desfacut contractul de munca, pe motiv ca as pune accente politice in emisiunile pe care le realizez.  In acea vreme eram comentator in probleme de cultura la Radio Chisinau. A fost un moment despre care imi amintesc greu, pentru ca atunci am avut impresia ca, efectiv, totul se naruie in jurul meu.  La acea ora, in  Moldova de peste Prut, nu exista un alt post de radio, unde mi-as fi putut face meseria...Asa am ajuns la Radio Romania Actualitati.  Era la sfarsitul lunii mai 1995. A trebuit sa incep totul de la zero, un an si jumatate am lucrat cu contract de colaborare, asa cum lucreaza studentii care vin la practica (desi avem in spate peste 20 de ani de activitate de radiojurnalist).  Intre timp mi-am luat o a doua licenta la Universitatea din Oradea, pentru ca a existat o perioada cand Romania nu recunostea studiile efectuate in Moldova...
VA URMA