"Linia dreaptă aparține omului, cea curbată lui Dumnezeu” ~ Antonio Gaudi
Antonio Gaudi, geniul catalan care continuă să fascineze și astăzi la aproape un secol de la moartea sa, rămâne pentru mulți dintre noi un simbol, un simbol al creației și frumosului, un simbol al îngemănării naturii cu arhitectura.
Gaudi, s-a născut într-un mic sătuc catalan, Reus și provenea dintr-o familie modestă, tatăl sau fiind un renumit meșter local arămar, meșteșugul tatălui influențând traiectoria profesională a fiului de la o vârstă foarte fragedă. Gaudi însuși susținea că a descoperit sensul spațiului în atelierul tatălui sau, printre țevile ondulate pe care le manevra părintele său. Încă din copilărie, Gaudi a fost diagnosticat cu reumatist, condiție medicală ce i-a îngrădit mobilitatea dar l-a ajutat pe micuțul Gaudi să descopere frumusețea naturii, principala sursă de inspirație a tuturor operelor sale, singura care nu se definește prin simetrii impuse sau geometrii liniare. În timp ce studia arhitectura la Barcelona, Gaudi a participat la cursuri de economie, filozofie, istorie și estetică, deoarece, în opinia lui, diferitele stiluri arhitecturale nu depind doar de estetică, ci și de contextul social și politic al vremii.
Barcelona, orașul care se bucură de cele mai importante lucrări ale lui Gaudi, a fost primul oraș industrializat din Spania și bunăstarea burgheziei locale a făcut că partea cea mai cultivată a ei să-și dorească etalarea bogătiei și gustului prin noua arhitectură, să-și afirme identitatea natională și specificul cultural satisfacăndu-și totodată aspirațiile spre modernism. În aceste condiții apare la Barcelona o efervescentă culturală și nationalistă numită Renaixença – renașterea culturii catalane, orașul se extinde masiv după planul urbanistic conceput de Cerda și apar antreprenori de tipul industriașului Guell, patronul multora dintre creațiile lui Gaudi.
Antoni Gaudi nu a fost un student eminent, cu toate acestea la vârsta de 26 de ani a reușit să obtină diploma de arhitect, iar Elis Rogent, profesorul care i-a înmânat-o, a remarcat: „Nu știu dacă ești un geniu sau un sfânt". A studiat și adaptat arhitectura medievală ca nimeni altul, personalizand-o într-un stil propriu neimitabil până astăzi. Toți cei care îl cunoșteau pe Antoni Gaudi erau uluiți de capacitatea sa extraordinară de a construi fără schițe sau planuri, realizând modele doar în imaginație, o performanță de neconceput când vorbim de catedrale înalte de 150 de metri. “Originalitate înseamnă întoarcerea la origini.”-spunea Gaudi, și trebuie să recunoaștem că operele sale sunt reprezentarea vie a acestui crez artistic. Barcelona, un oraș că mi-a intrat în suflet, se bucură de multe dintre creațiile geniului artistic al lui Gaudi, și dacă aveți ocazia să vizitați acest minunat oraș veți descoperi cu ușurință operele lui Gaudi, se disting atât de ușor și sunt atât de diferite, încât nu poți decât să le admiri și să te întrebi cum de un simplu muritor a putut crea atâta frumusețe.
Gaudi a murit călcat de un tramvai, era atât de sărăcăcios îmbrăcat și fără vreun act identificator la el, încât transportat de urgență în urma acestui grav accident a fost luat drept un cerșător…a doua zi, prietenii săi descoperidu-l la spitalul săracilor au dorit să-l mute într-un spital mai proeminent, însă Gaudi a refuzat, a vrut să moară printre cei săraci.
La Sagrada Familia, Parc Guell, Casa Mila, Casa Batlló, sunt atracțiile principale ale Barcelonei, o parte din unicitatea și geniul lui Gaudi trăiește în ele, și nu cred că există “cuvinte potrivite” să le descriu, va invit însă se le descoperiți în vacanțele dvs.