Istoria nu se repetă fractalic, dar își perpetuează veșnic tensiunile. Altminteri spus, își menține aura de scenă a luptelor dintre « cei buni » și «cei răi », adesea interșanjabili, dar numai scena și scenariile sune mereu altele. De aici vine și impresia de déjà vu, ori de câte ori apare un nou război.
Reperele istoriei sunt configurate de războaiele și pauzele cu pace aparentă: întraga umanitate se bazează pe gestionarea stărilor conflictuale de grup și a instinctelor distructive individuale. Războiul actual împotriva Ucrainei ne amintește de epocile conflagrațiilor din Europa și nu numai, ale secolului trecut. Putem retrăi în mod fidel și comparatist epocile de pre-război corespunzătoare anilor ‘10 și, respectiv, ’30, din secolul al XX-lea, cu acumulările de tensiuni, rafinarea urii, inventarea dușmanilor, ideologizarea societății, radicalizările discursurilor, cursa înarmărilor, eșecul diplomațiilor, urmate de etapele de front și consecințele teribile. În timp ce astăzi, la zeci de ani de la masacre, recuperăm cu greutate - din arhive istorice, culturale sau diplomatice -, memoria până la detalii a WW I și WW II, tot azi suntem confruntați și cu realitatea cea nouă, care face ca, simultan, ca o cucerire a istoriei (grație progreselor comunicațiilor și tehnologiei, dar și armelor informaționale), să asistăm aproape în timp real la un nou război, ce pare a fi temutul WW III, cu noi forme de: terorism și exterminare, de genocid și de fentare a legilor internaționale sau a drepturilor omului. Dacă primele două războaie au fost percepute de către omenire ca o uriașă energie centrifugă, războiul aflat în derulare în Ucraina este perceput, dimpotrivă, și din cauza bombardamentului informațional în timp real (armă hibridă), ca o energie centripetă.
Suntem din ce în ce mai conștienți de faptul că mereu am fost jucăriile unor entități guvernoare ce filtrează viețile supușilor numai prin interesele lor de forță și de expansiune, iar acesta este dintotdeauna sensul guvernărilor, oricâte iluzii și-ar face oamenii obișnuiți. Războiul acoperă, de fapt, 5 000 de ani de istorie a conflictelor, începând cu primele bătălii știute și până la războiul din Siria sau, începând din februarie a.c., la războiul din Ucraina. Iar manipularea către câmpul de luptă a jucăriilor umane se face prin manipularea instinctelor omenești cele mai adânci: de iubire și de ură. Dintre toate, ura este cea mai inflamabilă și exploatabilă militar-politic.
Război înseamnă a distruge și a ucide. Totul în numele victoriei. Premiza fundamentală a stării de război este inocularea stării de ură în psihismul uman; războiul presupune crearea propagandelor, a majorităților ce îl legitimează (moral, economic, social, cultural, intelectual, politic) și a armatelor de combatanți. Iar ura este, alături de iubire și de cunoaștere, vadul cel mai adânc al conștiinței umane. Ura este încărcătura de succes a războiului, pentru că este mobilizatoare la maximum, energizantă și motivant-pasională. Luptătorii ating o asemenea acută intensitate a urii față de inamic, încât sunt dispuși să plătească prețul propriei vieți: în numele unei victorii care este, la război, mai ales colectivă, nu doar personală.
Există vreo modalitate de a elibera omenirea de amenințarea războiului?
Poate fi canalizată agresiunea umană pentru a ajuta la protejarea oamenilor împotriva impulsurilor de ură și distrugere?
Aceste întrebări i-au fost adresate lui Sigmund Freud de către Albert Einstein într-o scrisoare îngrijorată, trimisă pe 30 iulie 1932 (vezi integral engl.: https://en.unesco.org/courier/may-1985/why-war-letter-albert-einstein-sigmund-freud), într-un moment când violența fascistă și nazistă se răspândea în Europa. Părintele psihanalizei, pe care Einstein l-a descris drept „expertul cel mai înalt în instinctele umane”, a răspuns două luni mai târziu (vezi integral engl. : https://en.unesco.org/courier/marzo-1993/why-war-letter-freud-einstein), explicându-și gândurile despre fundamentele psihice ale comportamentului și definind posibile moduri prin care conflictele care sfâșie omenirea ar putea fi aduse la un nivel redus, chiar de blocaj.
În esență, frământările și argumentele expuse de Einstein și Freud în dialogul lor de acum 90 de ani, se regăsesc și în timpurile noastre, ale războiului din Ucraina (care a fost premeditat, declanșat și derulat de către agresor ca război al urii), în nenumăratele analize larg difuzate către public și sofisticat elaborate de către diplomați, specialiști, universitari, militari, politicieni, scriitori, jurnaliști, intelighentsia.
Pare că nimic nu s-a schimbat. Cu toții ne întrebăm, iar și iar: Why War? De ce război?
Angela Furtună
Septembrie 2022