Studiind Cartea Apocalipsa descoperind binecuvântările celor ce citesc, ascultă și urmăresc lucrurile scrise în ea (Apocalipsa 1:3) și prezentând mesaje scrise prin prezenta publicație, mesaje expuse și înregistrate în adunările românești, în biserici și ori de câte ori am oportunitatea, am ajuns la capitolul 7 evidențiind până aici 27 binecuvântări. Le puteți citi și asculta accesând pe internet prin orice motor de căutare: Binecuvântări din Apocalipsa.
Trecând prin capitolul 6 am evidențiat împlinirea catastrofelor din Necazul cel Mare prin posibilitatea unor explozii nucleare, ceea ce vreau să dezvolt începând cu acest material.
Istoria armei nucleare
Istoria armei nucleare a început în 1939. Matematicianul și fizicianul german Albert Einstein pe 2 august 1939 a scris o scrisoarea către președintele SUA, Franklin D. Roosevelt, prin care avertiza că Germania nazistă ar putea dezvolta o bombă atomică. Redactată în detalii de fizicianul maghiar Leo Szilard, îndemna SUA să își asigure aprovizionarea cu uraniu și accelerarea propriile cercetări nucleare, ceea ca a dus la descoperirea fisiunii nucleare, ce a lansat așa numitul Proiect Manhattan.
Prima armă nucleară de succes din lume a fost „Gadget”, un dispozitiv de implozie cu plutoniu dezvoltat prin Proiectul Manhattan, condus de SUA. Gadget a fost detonat pe 16 iulie 1945, în timpul testului „Trinity” de la poligonul de bombardament Alamogordo din New Mexico, declanșând o putere explozivă de aproximativ 25 de kilotone de TNT (TriNitroToluene). Succesul testului Trinity a validat proiectul imploziei, deschizând imediat calea pentru arma nucleară utilizată în război, numită „Little Boy”: o bombă de tip tun cu uraniu lansată de SUA asupra Hiroshimei, Japonia, pe 6 august 1945 ucigând 70.000 de oameni, inclusiv 20.000 de combatanți japonezi și 20.000 de muncitori coreeni care lucrau ca sclavi. După trei zile, pe 9 august 1945 Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite au lansat un dispozitiv de tip implozie cu plutoniu, numit în cod „Fat Man”, asupra orașului Nagasaki. Acesta a ucis 39.000 de oameni, inclusiv 27.778 de angajați japonezi, 2.000 de muncitori coreeni care lucrau ca sclavi și 150 de combatanți japonezi. În total, aproximativ 109.000 de oameni au fost uciși în aceste bombardamente.
De la testul Trinity și excluzând utilizarea în luptă, țările cu arme nucleare au testat aproximativ 1.700 de explozii nucleare. Testele nucleare sunt experimente efectuate pentru a determina eficacitatea, randamentul și capacitatea explozivă a armelor nucleare. Testarea armelor nucleare poate oferi informații despre modul în care funcționează armele, precum și despre modul în care se comportă armele în diferite condiții și cum se comportă structurile atunci când sunt supuse unei explozii nucleare. În plus, testele nucleare au fost adesea folosite ca indicator al forței științifice și militare, iar multe teste au avut intenția lor evident politică; majoritatea statelor cu arme nucleare și-au declarat public statutul nuclear prin intermediul unui test nuclear. Testele nucleare au avut loc în peste 60 de locații din întreaga lume; unele în zone izolate, iar altele mai dens populate. Detonarea armelor nucleare (într-un test sau în timpul războiului) eliberează căderi radioactive care au îngrijorat publicul începând de prin anii ‘50.
SUA și Uniunea Sovietică au intrat într-o cursă acerbă a înarmării. SUA au testat prima bombă cu hidrogen în 1952, urmate de URSS în 1953. Alte state precum Regatul Unit (1952), Franța (1960) și China (1964) au dezvoltat propriile capabilități nucleare.
Pentru a evita un conflict global, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au semnat în 1963 Tratatul de Interzicere a Testelor Nucleare, prin care s-a interzis testarea armelor nucleare în atmosferă, spațiul cosmic și sub apă.
Marile puteri au semnat în 1968 Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare (TNAN), limitând dezvoltarea acestora și folosirea capabilităților nucleare în direcția producerii energiei. Istoria stă mărturie, ori de câte ori a fost încălcat TNAN. Un exemplu cu mari repercusiuni locale și mondiale este cazul Ucrainei. Ucraina a deținut al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume după destrămarea URSS. A renunțat la acesta în anii ‘90, semnând Memorandumul de la Budapesta (1994) prin care în schimbul denuclearizării, puterile internaționale s-au angajat să-i garanteze Ucrainei suveranitatea și granițele. Statele Unite, Marea Britanie și Rusia au oferit asigurări de securitate Ucrainei, care din partea Rusiei au fost încălcate flagrant în 2022, prin lansarea războiului de ocupare a Ucrainei, care durează și azi, în 2026. Prin Tratatul de Neproliferare și Protocolul de la Lisabona (1992-1994), Ucraina a aderat ca stat nenuclear, iar armele nucleare au fost transferate Rusiei pentru a fi dezafectate.
Țările agresive, adesea trimit avertismente cu posibilitățile lansării de atacuri nucleare. Cel mai recent a fost lansat de Rusia, în Iulie 2026. Alexander Iakovlev, numit de Rusia, inginerul șef al Centralei Nucleare Zaporijia din Ucraina, zonă ocupată de Rusia (în primele săptămâni ale invaziei Rusiei din 2022), a fost ucis miercuri 15 iulie 2026, într-un atac cu dronă. Incidentul a avut loc în timp ce se afla într-un vehicul de serviciu în apropierea orașului Enerhodar. Ulterior, Rusia a emis ca și altădată, un nou avertisment cu privire la o posibilă „apocalipsă nucleară” în urma morții inginerului Iakovlev.
Țări, în conflicte moderne, avertizează folosirea armei nucleare ca formă de atac armat la nivel global. Astfel Iranul vrea să instaureze un guvern mondial cu o religie șiită. Turcia vrea să instaureze un guvern mondial cu o religie sunnită. Cele două țări islamice sunt potrivnice, deși islamice amândouă, dar conflictul este între gruparea șiită și sunită. Iranul și Turcia nu dețin arma nucleară. Turcia, în schimb, avertizează lumea că în cazul în care Iranul deține armă nucleară și ei planifică să aibă armă nucleară ca să fie folosită ca armă de apărare și atac.
World Nuclear Association publică principalele țări cu cele mai mari resurse de uraniu recuperabile (tone) identificate: Australia 1.671.200 / Kazahstan 813.900 / Canada 582.000 / Namibia 497.900 / Rusia 476.600 / Niger 336.000 / Africa de Sud 320.900 / China 270.500 / Brazilia 267.800 / Mongolia 144.600. Deși deține cele mai mari rezerve de uraniu din lume, Australia nu utilizează în prezent energia nucleară nici măcar pentru electricitate comercială. Energia nucleară comercială este interzisă de legislația federală, ceea ce face ca Australia să fie singura economie din top 20 fără producție nucleară.
Organizația Federation of American Scientists monitorizează existența armelor nucleare active, pe tot globul venind cu acest raport documentând la începutul anului 2026: 12.241 de focoase nucleare depozitate la sol și în submarine gata de a fi lansate.
Cinci state deținătoare de arme nucleare sunt recunoscute oficial, în temeiul Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP) din 1970: Rusia, SUA, China, Franța și Regatul Unit. Se poate vedea pe hartă că sunt și alte țări cu arme nucleare, dar nerecunoscute de TNP.
Războiul american continuă în Iran și pentru că Agențiile americane de informații consideră că noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, este mai dispus decât tatăl său, Ali Khamenei, să permită dezvoltarea unei arme nucleare. Evaluarea reflectă o schimbare semnificativă față de poziția fostului lider suprem privind programul nuclear al Iranului.
Potrivit Fox News, oficialii americani apreciază că Iranul nu și-a reluat activitatea de îmbogățire a uraniului, dar o parte din echipamente a fost mutată la instalația subterană puternic fortificată cunoscută sub numele de Pickaxe Mountain.
Statele Unite și Arabia Saudită au semnat miercuri 22 iulie 2026, un acord care vizează, în cele din urmă, stabilirea unui program nuclear civil în Arabia Saudită, în anumite condiții. Joi, 23 iulie 2026, președintele Trump a comunicat în scris că Arabia Saudită trebuie să se alăture așa-numitelor Acorduri Abraham, care prevăd normalizarea relațiilor cu Israelul. Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Maroc și Sudan au semnat deja acordul, iar Trump dorește ca mai multe țări să facă acest lucru.
Este necesară cunoașterea Istoriei Armei Nucleare, care deși am prezentat-o foarte pe scurt, scoate în evidență arsenalul distructiv existent pe Planeta Pământ, ca un Semn al Vremurilor din Urmă.
Odată ce Domnul Dumnezeu își va ridica mâna restrictivă, acest arsenal distructiv va fi dezlănțuit. Când fiecare încărcătură la capacitate explodează, forța provenită de la divizarea atomilor sfâșie cerul, făcând să pară că un sul de carte. Fiecare explozie de 400 de kilotone zguduie pământul cu forța unui cutremur cu magnitudinea de cel puțin 6 grade. Pe măsură ce tone de murdărie și cenușă sunt aruncate în atmosferă, particulele blochează lumina soarelui și fac luna să pară roșie ca sângele. Deși Domnul Dumnezeu își folosește cu siguranță propriile arme supranaturale, El trebuie doar să permită omenirii să-și creeze propria armă nucleară pentru a produce acest nivel de distrugere și moartea extinsă pe care Ioan a văzut-o și a scris-o în capitolele 6-19 din cartea Apocalipsa.
Detalii le puteți găsi în carte ori le putem discuta, pe suportul Sfintelor Scripturi, dacă mă căutați prin telefon, text, email.
”Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).
VA URMA
de Nelu Ciorba =