„Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii țări a Egiptului.” (Geneza 45:7-8).
INTRODUCERE
Iosif este unul dintre personajele biblice cele mai cunoscute. De când eram copil l-am îndrăgit pe copilul cu haina „ pestriță”- în multe culori. Am fost fascinat de istoria sa, de la naștere, vânzare lui ca sclav, apoi plasat nevinovat în închisoare și ridicarea lui la conducerea celui mai mare imperiu pe timpul lui.
Există trei funcționari publici superiori menționați în Biblie: Neemia, Daniel și Iosif. Toți trei sunt evrei care au atins o înaltă funcție publică într-o țară străină. Toți trei au demonstrat că poți avea succes fără a-ți compromite credința și integritatea.
Neemia – învățăm din realizarea sa în construirea zidurilor Ierusalimului și, mai important, în reconstruirea comunității poporului lui Dumnezeu după exil.
Daniel – învățăm din capacitatea sa de a sluji cu eficiență a patru regi (Nebucadnețar, Belşaţar, Darius, Cirus) în trei imperii diferite (Babilon, Med, Persia).
Iosif – dacă Vechiul Testament are un caracter perfect, Iosif ar fi candidatul evident, nu este o coincidență faptul că mulți cercetători îl folosesc pe Iosif ca un tip al lui Isus, prefigurând perfecțiunea Domnului nostru Isus.
În acest studiu vom vedea încrederea lui în Dumnezeu de la vârsta fragedă până la moartea sa.
Patriarhul Iacov a avut 12 băieți și o fată. Biblia ne spune că el a avut o dragostea specială pentru Iosif. (Geneza 37:1-4), și aceasta a fost mai mult decât toți fiii săi pentru că Iosif s-a născut la bătrânețe. Manifestarea acestui favoritism a constat într-o haină specială făcută pentru el în multiple colori. Favorizarea lui Iacov față de Iosif, însă, a făcut ca frații săi mai mari să-l urască.
Curaj și demnitate
Când Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis care i-a dezvăluit că într-o zi își va conduce familia - nu doar pe cei 11 frați ai săi, ci și pe părinții săi - Iosif le-a povestit tuturor, fără să se gândească, despre asta. De două ori. Tatăl său l-a mustrat. Frații lui voiau răzbunare. Și au obținut-o. La începutul vieții sale, Iosif nu știa cum să lucreze cu pricepere cu ceilalți. Îi lipseau experiența, înțelepciunea și smerenia - trei calități dobândite doar cu trecerea timpului. Viața lui Iosif a ilustrat Legea Procesului. Observați cum timpul și experiența au contribuit la dezvoltarea abilităților de conducere ale lui Iosif.
The Maxwell Leadership Bible, Pagina 46
Iosif a fost primul fiu al lui Iacov și al Rahelei. Iacov o iubea pe Rahela; l-a favorizat pe Iosif mai presus de toți fiii săi. Acest lucru i-a făcut geloși pe ceilalți și nu a ajutat cu nimic situația când Iacov i-a dat lui Iosif o haină foarte specială. Factorul decisiv a venit probabil odată cu interpretarea viselor lui Iosif. Iosif a început să aibă vise (Geneza 37:5-11), și el a avut curajul să le spună familiei. El a visat că tatăl său, mama sa (probabil însemnând Lea) și frații săi se vor închina cu toții înaintea lui.
Frații lui (care îl disprețuiau deja) aveau și mai multă ură împotriva lui. Dar tatăl său, după ce l-a certat pe Iosif, a păstrat în minte cuvântul visului. În cele din urmă, acest vis era de la Dumnezeu și avea de a face cu viitorul lui Iosif, a familiei lui și a descendenților acestuia.
Cu toate că frații săi îl urau (de moarte), Iosif nu i-a urât ci dimpotrivă îi iubea și la solicitarea tatălui de ași vizita frații, el acceptă și pleacă. Iosif merge să-și caute frații, deoarece Iacov era preocupat de bunăstarea lor. (v. 12-17). Când l-au văzut pe Iosif venind la ei de departe, au complot împotriva vieții lui și au ajuns să vândă la niște Madianiți (Geneza 37:12-36).
Din cauza geloziei, Iosif a fost vândut ca sclav de către frații săi unei bande de madianiți. Ajungând în Egipt, Iosif este vândut de madianiți lui Potifar (Geneza 39:1).
Credincioșie și devoțiune
În casa lui Potifar se observă talentul unic al lui Iosif pentru administrare și integritatea sa. Integritatea înseamnă fără compromisuri. În Geneza 39, vedem că Iosif este pus responsabil peste casa lui Potifar. Datorită caracterului său evlavios și integrității sale, el a căpătat favoare la Potifar.
Iosif a căpătat favoare în ochii lui și a devenit slujitorul său. Potifar l-a pus responsabil peste casa lui și i-a încredințat tot ce avea. Din momentul în care l-a pus responsabil peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului din cauza lui Iosif. Binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea Potifar, atât în casă, cât și la câmp. Așa că a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea.
Pentru că Dumnezeu era cu Iosif (și Potifar știa acest lucru), el ajunge ca supraveghetor peste casa lui Potifar și posesiunile acestuia. (v. 3-6). Aici, Iosif a făcut ca toate treburile casei să meargă foarte bine până când soția lui Potifar a făcut avansuri repetate lui Iosif dar fără succes (era frumos ca formă și înfățișare).
Iosif cumpărat ca sclav de Potifar, ridicat în fruntea casei, este sedus de soția stăpânului, nu o dată, ci de două ori, ci în mod continuu. Orice personaj inferior ar fi cedat. Iosif ar fi preferat să meargă la închisoare decât să-și trădeze stăpânul și integritatea sa. Observați răspunsul său către soția lui Potifar: „Cum pot face un lucru atât de rău și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” El s-a gândit că, dacă ar ceda ispitei stăpânei sale, ar trăda nu numai stăpânul său, ci și pe Dumnezeu. Dumnezeu deținea o poziție în ochii lui Iosif și, pentru că Iosif îl onora pe Dumnezeu, l-ar onora pe Potifar. Totuși, chiar și cu această ispită grea, nu a cedat, nici măcar atunci când situația era de așa natură încât nimeni altcineva nu ar fi aflat.
Din episodul acesta aflăm că Iosif era credincios atât stăpânului casei (Potifar) cât și lui Dumnezeu:
„Soția stăpânului său l-a observat pe Iosif și i-a zis: „Vino să te culci cu mine!” Dar el a refuzat. „Fiind eu la conducere”, i-a zis, „stăpânul meu nu se îngrijește de nimic din casă; tot ce are mi-a încredințat tot ce are. Nimeni nu este mai mare decât mine în casa aceasta. Stăpânul meu nu mi-a ascuns nimic afară de tine, pentru că ești soția lui. Cum aș putea atunci să fac un lucru atât de rău și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
Ca o răzbunare, soția lui Potifar a mințit despre Iosif, și ca urmare a fost trimis la închisoare. (Vs. 7-20). Chiar și în închisoare, însă, Dumnezeu continuă să fie cu Iosif. (v. 21-23). Și aici, Iosif interpretează mai multe vise. (Geneza 40-41). S-a întâmplat ca pe timpul acela, atât paharnicul cât și brutarul lui Faraon să fi făcut ceva nepotrivit și au fost băgați în închisoare.
Caracter și destin
Până la urmă (după 2 ani), unul din cei doi slujbași de ai lui Faraon (căruia Iosif i-a tâlcuit un vis) ce au fost închiși cu Iosif, își aduce aminte de Iosif și promisiunea făcută acestuia și îi spune lui faraon despre interpretul viselor. (Geneza 41:1-37). Iosif e chemat la Faraon, și îi interpretează acestuia visele și Faraonul drept răsplată îl numește al doilea în comanda Egiptului. Iosif ajunge cel mai mare după faraon. (Geneza 41:38-57).
Iosif are acum 30 de ani când domnește ca al doilea în comandă după faraon. Sunt șapte ani de belșug (și doi fii născuți de Iosif) înainte de a veni cei șapte ani de foamete.
Faraon îi permite lui Iosif să își aducă familia în Egipt. (Geneza 42-47).
Conform interpretării lui Iosif a visului lui Dumnezeu, foametea a fost atât de severă încât națiunile vin în Egipt pentru hrană. Astfel, frații lui Iosif vin și se închină înaintea lui Iosif având nevoie de hrană, împlinind astfel visul pe care îl avusese cu peste douăzeci de ani mai devreme.
După ce le-a testat integritatea, Iosif se dezvăluie fraților săi și trimite după tatăl său să locuiască în țara aflată sub favoarea faraonului. Iosif a cerut ca oasele lui să fie transportate și îngropate în Canaan. Fideli cuvântului lor, Moise i-a scos oasele din Egipt (Exodul 13:19) și Iosua le-a îngropat în Sihem, unde au fost îngropați și ceilalți patriarhi.
CONCLUZIA
Când Iosif a avut visele sale în adolescență, nu cred că avea nicio idee cum se vor împlini acele vise, dar a avut încredere că Dumnezeu deținea controlul. Când a fost vândut ca sclav ismailiților și dus în Egipt, nu avea nicio idee că acest lucru îl va duce în cele din urmă la a deveni al doilea la conducere după faraon în tot Egiptul. Dar a avut încredere că aceasta făcea parte din planul lui Dumnezeu pentru viața lui și a avut încredere că Dumnezeu deținea controlul.
Când a fost acuzat pe nedrept că a violat-o pe soția faraonului și a fost aruncat în închisoare, Iosif nu s-a întrebat niciodată de ce Dumnezeu a permis să se întâmple asta. El a continuat să aibă încredere că Dumnezeu deținea controlul.
Când paharnicul este repus în poziția sa și îl uită pe Iosif în timp ce acesta rămâne închis încă doi ani, Iosif așteaptă momentul potrivit al lui Dumnezeu pentru că are încredere că Dumnezeu deține controlul. Și când este în sfârșit adus înaintea faraonului pentru a-i interpreta visele, la 13 ani după ce frații săi l-au vândut ca sclav, Iosif încă are încredere că Dumnezeu deține controlul și că Dumnezeu îi va permite să interpreteze acele vise.
Așadar, când frații lui apar în sfârșit, el nu este supărat sau îndurerat pe ei, pentru că recunoaște că, deși au intenționat ceea ce au făcut pentru rău, Dumnezeu a fost la conducere timp de 13 ani.
Această idee că Dumnezeu este la conducere nu este deosebit de populară astăzi, uneori chiar și în biserică. Când cineva trece prin încercări, adesea ne grăbim fie să sărim în apărarea lui Dumnezeu, fie să concluzionăm că El pur și simplu nu este suficient de puternic pentru a gestiona situația.
Din această lecție am putut vedea în Iosif un model de credincioșie din tinerețea sa până la moartea sa. (Evrei 11:6, 22). El fost găsit credincios, chiar și atunci când a fost pus la încercare de Dumnezeu. De asemenea, el a știut în cele din urmă că Dumnezeu Își ține toate promisiunile.
Viața și moartea lui Iosif este un exemplu cu adevărat uimitor de credință pentru creștinii de astăzi. Dumnezeu este gata să răsplătească pe toți acei cari își pun încrederea în Dumnezeu ca Iosif. Nu ai vrea ca și tu să fii unul dintre ei?