„Domnul S-a întors, și S-a uitat țintă la Petru. și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: «Înainte ca să cânte cocoșul te vei lepăda de Mine de trei ori», și a ieșit afară, și a plâns cu amar.” (Luca 22:61-62)
Domnul a zis: “Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:31-32).
Continu să deapăn impresii din vizita făcută împreună cu un grup din biserica din care facem parte eu și soția (Logos Chicago) în Israel. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre lepădarea lui Petru în curtea marelui Preot Caiafa.
Biserica Sf. Petru în Galicantu, se poate vedea în poza din dreapta sus. Această clădirea modernă acoperă ruinele unei vechi clădiri despre care unii sugerează (o posibilă variantă) că ar fi fost casa marelui preot Caiafa.
Această biserică și statuia din curte comemorează tripla lepădare de către apostolul Petru a Stăpânului său, pocăința sa imediată și reconcilierea cu Christos după Înviere. Construită pe un deal aproape abrupt, Biserica Sfântul Petru din Gallicantu se află pe versantul estic al Muntelui Sion. Pe acoperișul ei se poate vedea un cocoș de aur deasupra unei cruci negre – amintind de profeția lui Christos că Petru l-ar nega de trei ori „înainte să cânte cocoșul”. Galli-cantu înseamnă cântatul cocoșului în limba latină.
Negarea lui Christos de către Petru este consemnată în toate cele patru Evanghelii (cel mai succint în Matei 26:69-75). Trei dintre evanghelii consemnează, de asemenea, lacrimile sale amare de remușcare. Sub biserică se află o temniță despre care se crede că este celula în care a fost reținut Isus pentru noaptea de după arestarea sa.
Petrecând un timp anume în acest loc care părea să fie o înfrângere pentru Petru, o sumedenie de gânduri au început să-mi treacă prin minte despre acest apostol care părea să fie curajos mai înainte de scena această la care priveam nedumerit. Cum, Petru a ajuns să spună aceste cuvinte? Și chiar de 3 ori. Și chiar în fața unor slujnice?
........................................................................
Christos l-a chemat pe Petru să-și părăsească mrejele și să-L urmeze. Petru a făcut-o imediat, iar după aceea a putut spune pe bună dreptate Domnului: „Am părăsit totul și Te-am urmat” (Matei 19:27).
Petru a fost un om cu o capitulare absolută; a renunțat la tot pentru a-l urma pe Isus. Petru a fost, de asemenea, un om de o ascultare desăvârșită. Îți amintești că Christos i-a spus: „,Depărtează-o la adînc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.` Pescarul Petru știa că nu sunt pești acolo, căci pescuiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic; dar el a spus: „La cuvântul Tău voi arunca mrejele” (Luca 5:4,5). El s-a supus cuvântului lui Isus. Mai mult, era un om cu o mare credință. Când l-a văzut pe Christos umblând pe mare, a spus: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la Tine” (Matei 14:-28). La glasul lui Christos, el a coborât din barcă și a mers pe apă.
Apoi, Petru era un om cu perspicacitate spirituală. Când Christos i-a întrebat pe ucenici: „Cine ziceți că sunt Eu?” Petru a putut să răspundă: „Tu ești Christosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Iar Christos a spus: „Ferice de tu, Simone fiul lui Iona, căci nu trupul și sângele ți-au descoperit, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:15-17). Petru era un om deosebit, un discipol devotat al lui Isus și, dacă ar trăi acum, toată lumea ar spune că este un creștin adevărat. Și totuși cât de multe îi lipseau lui Petru!
Aici, în această curte cu 2000 de ani în urmă, loialitatea lui Petru fost confruntată de trei persoane:
Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:– Şi acesta era cu El! Însă el s-a lepădat zicând: – Nu-L cunosc, femeie! După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:– Şi tu eşti dintre ei! Dar Petru a zis:– Nu sunt, omule! Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean! Dar Petru a zis:– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!
Petru s-a lepădat de Domnul său de trei ori (în timp ce Domnul era așa de aproape că a putut sa-l audă), apoi Domnul L-a privit. Acea privire a lui Isus i-a frânt inima lui Petru. Păcatul teribil pe care îl săvârșise, eșecul cumplit care venise și adâncimea în care căzuse s-au deschis brusc înaintea lui. Apoi, „Petru a ieșit și a plâns cu amar”.
Oh! cine poate spune ce trebuie să fi fost acea pocăință? În următoarele ore ale acelei nopți și a doua zi - când l-a văzut pe Christos răstignit și îngropat, iar a doua zi, Sabatul - o, ce disperare fără speranță și ce rușine trebuie să fi simțit!
a plâns cu amar - Nu este niciun secret faptul că plânsul are un efect terapeutic. Cercetări medicale arată că lacrimile au beneficii asupra sănătății, asupra organismului uman, cât și emoțional.
”N-ar trebui să ne fie rușine niciodată de lacrimile noastre” – Charles Dickens
Un studiu recent care a urmărit analizarea senzațiilor ce apar după plâns susține același lucru ca și celelalte, că lacrimile aduc o îmbunătățire a stării de spirit după ce dispare nevoia de a plânge. Plânsul nu este doar un răspuns omenesc la durere și frustrare, ci este un mijloc de restabilire a echilibrului interior. Multe persoane aleg să își refuleze emoțiile negative. Acest lucru nu face decât să îi afecteze fizic și psihic, crescând chiar riscul bolilor cardiovasculare. Plânsul este un mod natural de a reduce stresul emoțional.
Doctorul William Frey, un expert american în neurologie și cercetarea lacrimilor, spune ca plânsul „nu este doar o reacție umană la tristețe și frustrare, ci și una sănătoasă. Plânsul este o modalitate naturală de a reduce stresul emoțional care, dacă este ignorat, poate avea efecte fizice negative asupra organismului, inclusiv creșterea riscului de boli cardiovasculare și alte tulburări legate de stres”.
Nouă din zece persoane se simt mai bine după o repriză bună de plâns, arată ultimele studii citate de independent.co.uk. Plânsul eliberează celule endocrine în corp, hormoni care induc o stare de bună-dispoziție. Lacrimile emoționale au însă un efect mai puternic decât cele „obișnuite”, care apar.
Nu cred că ne putem imagina adâncimea umilinței în care s-a scufundat Petru atunci. Dar acesta a fost punctul de cotitură și schimbarea. În prima zi a săptămânii, Christos a fost văzut de Petru, iar seara L-a întâlnit cu ceilalți. Mai târziu, la Marea Galileii, El l-a întrebat: „Mă iubești?” (Ioan 21:17). Petru a fost întristat de gândul că Domnul i-a amintit că L-a lepădat de trei ori și a spus întristat, dar cu dreptate: „Doamne, Tu știi toate lucrurile; Tu știi că Te iubesc” (Ioan 21:17)
Avertizare dată de Domnul Isus lui Petru a avut loc în Ierusalim, în timpul ultimei sărbători a Pastelor la care a participat Domnul nostru. El va fi luat în judecată și apoi răstignit în câteva zile. Tot în acest context, ucenicii se certau despre cine avea să fie cel mai mare. Cu toate acestea, cuvintele lui Isus sunt în mod ciudat îndreptate către Simon Petru! De fapt, acest lucru nu ar trebui să fie chiar atât de surprinzător, considerând faptul că Petru s-a considerat mai întotdeauna a fi gura sau purtătorul de cuvânt al ucenicilor.
Petru a fost, de obicei, primul care a intrat într-o situație sau discuție! El a fost cel care a primit lumina de la Dumnezeu Tatăl să răspundă atunci când Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii că sunt eu?” (de ex. în Matei 16). Unii au spus un lucru, alții altul, dar Petru a răspuns cu memorabila frază: „Tu ești Christosul, Fiul Dumnezeului cel viu”.
Cu câteva momente mai târziu, Petru a avut chiar și îndrăzneala de a-L „mustra” pe Învățătorul: „Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, spunând: Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu ți se întâmple niciodată... ”! (Matei 16:22). Petru era încrezător în sine și absorbit de sine, nu-și știa mândria propriei inimi și nu avea nici o idee despre ceea ce se tranzacționa în tărâmul ceresc referitor la el și căderea sa.
Simon Petru a fost cel mai proeminent dintre cei Doisprezece Apostoli. Noul Testament oferă o imagine mai completă a lui Petru decât a oricărui alt discipol al lui Isus, cu excepția apostolului Pavel. Petru este numit primul în toate listele celor Doisprezece. El este uneori considerat a fi un pescar „gafist”, dar realitatea este că Petru a fost un pionier al bisericii primare. Numele său dat era Simon; numele tatălui său era Iona (Ioan 1:42); fratele său Andrei a fost și el discipol al lui Isus (Marcu 1:16). Petru a fost căsătorit, deoarece Evangheliile ne spun că Isus i-a vindecat soacra (Matei 8: 4-15).
Petru și Andrei erau pescari pe Marea Galileei, poate în parteneriat cu Iacov și Ioan (Luca 5:10). Ei au fost discipoli ai lui Ioan Botezătorul înainte ca Isus să îi cheme ca urmași ai Lui. Petru a fost prezentat lui Isus de fratele său Andrei, care a recunoscut întâiul că Isus era Mesia (Ioan 1:35-42).
Petru nu avea nicio îndoială cu privire la puterea credinței sale. El a avut o mare încredere în sine însuși, așa că imediat a vrut să calmeze temerile lui Isus asigurându-L: „Doamne, sunt gata să merg cu tine la închisoare și la moarte” (v.33). În mintea lui, era pregătit pentru martiraj pentru cauza lui Christos, dar Isus știa mai bine ce va face. El i-a spus foarte serios: „Îți spun, Petru, înainte ca să cânte azi cocoșul, vei nega de trei ori că mă cunoști” (v.34).
Da, Domnul Isus îl cunoștea pe Petru mai bine decât se cunoștea Petru pe el însuși, tot așa cum El ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi. Iată deci un avertisment personal dat de Domnul lui Petru care ne poate cerceta și pe noi. Mântuitorul nostru manifestă o astfel de îngrijire pastorală asupra acestui om pe care îl alesese, îl iubise și pentru care se rugase, un om pentru care își va vărsa sângele. Aici îl avertizează asupra pericolului care se afla în fața lui și a tovarășilor săi. Petru era pe punctul de a se lepăda de Isus în trei ocazii distincte. Cu toate acestea, Isus nu l-a scos din inimă și nu l-a alungat. S-a rugat pentru el, pentru că îl iubea. El ne iubește și pe noi și este de partea noastră, servind ca avocat (un avocat chemat să ne apere – 1Ioan 2:1). Când ne pasă cu adevărat, vom dori să ne rugăm alții, știind că acesta este un mod esențial în care îi putem ajuta! Pentru că în acest fel l-ar mângâia. De asemenea, ia comunicat lui Petru că se roagă pentru el – devenind o sursă de mângâiere și putere mai târziu. Dacă ai ști că lui Isus îi pasă atât de mult, oare lucrul acesta nu te-ar ajuta în vremea ta de durere și ispită?
Isus l-a anunțat pe Petru, pentru ca mai târziu, în durerea sa profundă, el să-și amintească că Isus îl iubea și că i-a oferit aceste cuvinte de mângâiere mai devreme (și Petru într-adevăr și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori”, și a ieșit afară și a plâns cu amar– Matei 26:75).
De asemenea, a servit drept provocare care i-a fost dată acum lui Petru. „Când te întorci din nou...” – Isus și-a exprimat încrederea, iar lui Petru i s-a putut aminti acest lucru. Acum avea un simț al direcției, un scop: să-L facă din nou pe Isus pricina laudelor sale! Și prima sa sarcină a fost dată chiar de Domnul: „întărește-ți frații”! „Ai fost acolo și te-ai întors, ajută-i acum (cf. 2 Cor.1:4), ca și ei să poată să facă față acelorași probleme cu care te-ai luptat tu și din care ai fost scos prin providență divină”.
Observați răspunsul Domnului Isus, „dar m-am rugat pentru tine, ca credința ta să nu piară; iar tu, când te vei întoarce din nou, întărește-ți frații ”. Să ne uităm la această afirmație a lui Christos: este o mare mângâiere pentru mine că am un mare Preot în cer astăzi, care se roagă personal pentru fiecare dintre aleșii Săi. Acest Mare Preot este, de asemenea, Păstorul cel Bun, și El Își cunoaște oile pe nume.
Acum, Domnul Isus nu numai că a spus clar că Satana a vrut să-l cearnă pe Petru, ci a mai spus: „Dar m-am rugat pentru tine ...” Acest lucru este uimitor: Isus s-a rugat pentru Petru și El se roagă și pentru noi! Cartea Evrei conține un verset care vorbește despre Isus ca Mare Preot: „El trăiește veșnic și poate deci mijloci mereu pentru noi” (Evrei 7:25, parafrazat). De câte ori am fost răniți, în accidente, poate aproape de moarte, dar pentru că Domnul nostru Isus Christos se roagă pentru noi, am fost păziți în siguranță și în viață! Ce Mântuitor Măreț!
Când Isus se adresează în mod specific lui Simon, pronumele devine singular în greacă. Într-adevăr, Petru s-a lăudat că nu-l va abandona niciodată pe Domnul și Isus a trebuit să-i spună că de fapt îl va nega de trei ori. Dar Isus l-a avut în minte pe Petru tot timpul pentru un rol de conducere în comunitatea adepților săi după moartea sa, iar „întărește-ți frații” este o chemare a lui Petru la „îmbrăcarea” sa cu acel rol, chiar și după lepădare (este ca și cu acel „hrănește-mi oile” de la sfârșitul Evangheliei lui Ioan).
În ceea ce privește motivul pentru care Isus nu a fost consemnat cu o rugăciune similară pentru credința celorlalți ucenici, ca nici ei să nu dea greș, poate că Petru era cel mai riscant, pentru că era cel mai insistent în bravada sa că el nu va aluneca, sau poate exemplul lui Petru a fost suficient, din același motiv.
Nu uitați niciodată că Satana poate face doar ceea ce Dumnezeu îi permite să facă. Timpul verbului „cerut” sugerează că acest lucru s-a întâmplat la un anumit moment fix în timp. Satana a vrut să-l cearnă pe Petru ca grâul. Modul vechi de a face acest lucru este de a arunca cerealele în aer, unde pleava mai ușoară este suflată chiar de o adiere ușoară.
Cerealele, fiind mai grele, cad înapoi la pământ. Satana a vrut să-l distrugă pe Petru. Care a fost răspunsul lui Isus?
Domnul Isus s-a rugat specific: Să nu i se piardă credința și influența... „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi...” sau „Simone, stai în picioare. Satana a încercat din răsputeri să vă separe pe toți de mine, ca pleava de grâu. Simone, m-am rugat în special pentru tine să nu cedezi. Când a trecut testarea, întoarce-te la tovarășii tăi și ajută-i să aibă un nou început”. (The Message, MSG)
Rugăciunile lui Christos sunt întotdeauna eficiente. „M-am rugat pentru tine”...Isus s-a rugat pentru Petru... „Ca credința ta să nu dea greș. Petru, m-am rugat să crezi în continuare că sunt cine sunt după ce mă vezi bătut fără milă de romani. M-am rugat pentru tine ca credința ta să nu cedeze după ce vei vedea crucea pe umerii mei”.
Vedeți că cernerea nu a distrus credința lui Petru complet, dar a făcut ca pleava vieții sale să fie expusă și separată de valoroasa credință. Devotamentul lui Petru trebuia curățat de pleava mândriei lui Simon. Eul său, personalitatea sa, curajul său de a fi primul în toate a fost frânt. Rezultatul rugăciunii Domnului Isus „...și când te vei converti, întărește-ți frații”... a fost pozitiv și deplin. Domnul Isus a spus „Când” nu „dacă”.
CONCLUZIA
Cernerea a purificat spiritul său independent, astfel încât să poată învăța puterea de a depinde de Domnul. Dumnezeu va scoate gunoiul din viața noastră, astfel încât să îl poată înlocui cu adevărata comoară ce vine de la El. Domnul Isus s-a rugat pentru Petru. Petru nu a înțeles acest fapt atunci, dar și l-a însușit pe deplin ulterior. Mai târziu, Apostolul Pavel va scrie în 1 Corinteni 10:12 „Prin urmare, oricine crede că stă în picioare să fie atent să nu cadă”. Petru a crezut că se poate descurca singur cu atacurile Satanei, dar Isus știa că nu poate, și de aceea Domnul s-a rugat intens pentru Simon Petru. Isus se roagă și pentru tine.
A eșuat oare credința lui Petru? Da și nu; a eșuat într-o măsură, dar nu a eșuat cu totul. A eșuat într-o măsură, pentru că el era uman și păcătos; dar nu a eșuat cu totul, pentru că, în spatele ei, exista puterea supraomenească care vine din pledoaria lui Christos. Petru l-a negat pe Stăpânul său, totuși credința lui nu a eșuat cu totul! Petru a ieșit afară, și a plâns cu amar. Lui Petru i-a părut rău de ceea ce făcuse și s-a întors la Domnul. Nu ai vrea ca și tu să faci la fel? Domnul să te ajute!
„Eșecul este un ocol, nu o stradă înfundată”(Zig Ziglar). Sau „Eșecul este o zi, nu un destin” (Jon Acuff).
Acum, Petru a fost pregătit pentru eliberarea de sine. Știți că Christos le-a spus ucenicilor să aștepte în Ierusalim un semn de la El. Apoi, în ziua Cincizecimii, a venit Duhul Sfânt, iar Petru a fost un om schimbat. Nu vreau să vă gândiți doar la schimbarea din Petru, în acea îndrăzneală, acea putere, acea înțelegere a Scripturilor și acea binecuvântare cu care a predicat în ziua aceea. Dar lui Petru i sa întâmplat ceva mai profund și mai bun. Întreaga lui natură a fost schimbată. Lucrarea pe care Christos a început-o în Petru când L-a privit a fost desăvârșită când a fost umplut cu Duhul Sfânt.
Am plecat din acea curte (din fața posibilei case a lui Caiafa) unde statuia lui Petru stă acolo ca dovadă a ceea ce a făcut el cândva (triplă lepădare) sensibilizat de eșecul lui Petru, dar în același timp bucuros că Petru nu a rămas în aceeași stare. Petru a plecat plângând cu amar. A plecat om schimbat. Mă rog ca toți acei mii de vizitatori zilnici ce vin să vadă unde Petru s-a lepădat, să ajungă ca și ei să plece de acolo schimbați, având în suflet adevărata credință și pocăință!
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago