"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

DRUMUL CRUCII - VIA DOLOROSA

„Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat
(Marcu 15:1)
„Şi ducându-Şi crucea (Iisus) a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânei, care în evreieşte se zice Golgota. Unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus” (Ioan 19:17-18).

Ce am văzut la Ierusalim și în Țara Sfântă, Israel, între 10 și 23 Februarie, 2011, se poate prezenta pe două linii: linia spirituală sau duhovnicească și linia istorică și geografică. Linia spirituală, nu se poate înfățișa îndeajuns în cuvinte, deoarece simțămintele depășesc cuvintele, sărace în exprimare, când ajungi la locurile harice unde Domnul Iisus a plătit, prin suferință, prețul răscumpărării neamului omenesc. Dar pe linia istorică și geografică poți vorbi și scrie în cuvinte fără să mai termini, pentru că în Israel Dumnezeu a săvârșit atâtea lucrări pentru mântuirea lumii întregi, după cum arată martorului ocular, Sf. Apostol și Evanghelist Ioan, care spune: „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris! Amin”. (Ioan 21:25)


În puținul spațiu din această ediție de publicare, voi descrie pentru Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului Via Dolorosa sau Drumul Crucii lui Iisus, pentru mântuirea mea, a ta, a ei, a lor, frate cititorule, și a întregului neam omenesc. Drumul Crucii lui Iisus are 14 Trepte sau Popasuri, pe care le voi relata pe scurt, pentru a putea fi reținute mai bine. Am străbătut Drumul Crucii Domnului, cu atâtea emoții și simțăminte de nedescris, împreună cu grupul de 51 de frați români Pelerini, dintre care 4 preoți.


Popasul 1. Iisus este batjocorit și chinuit în pretoriul de judecată și condamnat la moarte! „Şi era Vinerea Paştilor (iudaice), cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat Iudeilor: Iată Împăratul vostru. Iar aceea au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat, decât pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus să-L răstignească!” (Ioan 19:14-16). Așa a avut loc condamnarea la moarte a lui Iisus Domnul.


De cine a fost Iisus condamnat la moarte? De Pilat în pretoriul de judecată de la Palatul său din Ierusalim, Vinerea dimineața, la strigătul arhiereilor, bătrânilor, cărturarilor și a mulțimii instigate să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!, conform Scripturilor care zic: „Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată Omul. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 19:6-7 și 19:13-16; Luca 23:22-25; Marcu 15:8-15; Matei 27:15-26).


Prin urmare, Pilat a renunţat la puterea lui, care a spus că o are „de a-L elibera pe Iisus” şi de frică să nu îşi piardă poziţia de procurator roman în Iudeea, a împlinit cererea Sinedriului Iudaic, din vremea aceea, în Ierusalim, de a-L da pe Iisus la moarte, prin răstignire şi de a-l elibera pe Baraba, care era un tâlhar şi criminal (cf. Ioan 18:40).


Ce Decizie şi Sentinţă criminale – pentru Iisus nevinovat – au putut da arhiereul Caiafa cu sinedriştii în Prima Fază de Judecată Sinedrială, în zorii dimineții de Vineri, şi procuratorul roman, Ponţiu Pilat, în Faza de Judecată Penală, pe care a condus-o, tot Vineri dimineața! Ce tragedie pot săvârşi oamenii necredinței, nelegiurii şi ai păcatului, care nu s-au gândit că vor răspunde în fața judecății lui Dumnezeu și a istoriei omenirii. Ambele Faze de Judecată au avut învinuiri false și nedrepte în condamnarea lui Iisus la moarte. Martor este istoria, că Iisus Hristos nu a făcut nici un rău decât numai bine, atât atunci, cât și până la sfârșitul veacurilor, prin învățătura Evangheliei Sale, renăscând întreaga omenire la o viață nouă.



Popasul 2. Iisus ia Crucea pe umeri și pleacă spre Golgota răstignirii în lacrimile mulțimii! „Şi ducându-Şi crucea (Iisus) a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânei, care în evreieşte se zice Golgota. Unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus” (Ioan 19:17-18). Iar Crucea care o ducea Iisus era crucea omenirii întregi, simbolizând vinovăția fiecărui om, în păcatele lui, care s-a născut sub Soare și a trăit în această viață în ascultarea de vrăjmașul diavol în săvârșirea păcatului.


Astfel, Pilat aprobând strigătul arhiereilor, slujitorilor, cărturarilor vremii și mulțimii instigate, l-a predat pe Iisus lor să-L ducă să fie răstignit (cf. Ioan 19:17), iar ei L-au dus la locul numit în evreieşte Golgota (cf. Ioan 19:17), unde L-au răstignit şi împreună cu el au mai dus doi tâlhari, pe care i-au răstignit, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga lui Iisus (cf. Marcu 15:27).


Plecarea lui Iisus cu Crucea în spate pe drumul Golgotei s-a împlinit după ce L-au bătut, I-au pus o cunună de spini pe cap, după Scriptura care zice: „Deci, atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. Şi ostaşii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme” (Ioan 19:1-3). Așa cruzime pot săvârși oamenii necredincioși în toate vremurile. Astfel, Iisus a luat Crucea pe umeri și a plecat pe drumul Crucii Golgotei însoțit de mulțime (cf. Marcu 15:22) unde avea să plătească prețul răscumpărării neamului omenesc prin Jertfa Sa pe Cruce.



Popasul 3. Iisus cade prima dată sub povoara Crucii la ieșirea din cetate, în plânsul mulțimii! „Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau” (Luca 23:27). Drumul Crucii, spre dealul Căpăţânei – Golgota – a fost o adevărată Dramă a mântuirii neamului omenesc, în povara Crucii lui Iisus. Era înainte de amiază, căci iudeii se grăbeau să înceapă sărbătorirea Paştilor.


De aceea L-au silit pe Iisus în ducerea Crucii spre Golgota și astfel, în văzul mulțimii, Domnul a căzut prima oară sub povara Crucii omenirii, în îmbulzirea ostașilor romani, pentru a merge mai repede, deoarece iudeii se zoreau să plece la sărbătorirea Paștilor iudaice. Pe acest loc este construită o Capelă catolică armenească, ce marchează locul și în care se săvârșesc mereu Sfinte Slujbe.



Popasul 4. Iisus o vede pe Mama Sa, Fecioara Maria, care căuta să-L ajute! „Și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileia pe Iisus, slujindu-I” (Matei 27:55-56). „Și stăteau lângă Crucea lui Iisus, mama Lui, și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena” (Ioan 19:25). Acest loc este iarăși marcat de o Biserică armenească a Sfintei Fecioare Îndurerate.

Într-adevăr, Maria, mama lui Iisus, străpunsă de durere, a străbătut prin mulțime să-și ajute Fiul, care a căzut sub povara Crucii omenirii. Tot Maria, mama lui Iisus a rămas lângă Cruce pe Golgota, după ce Domnul și-a dat Duhul în mâinile Tatălui, având alături de ea pe Apostolul și Evanghelistul Ioan, căruia Domnul Iisus, din înaltul Crucii, i-a încredințat mama, zicând: „Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stand alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19:26-27). Mare învățătură pentru toți copiii, ca să poarte grijă de mamele lor, de părinții lor, precum Iisus Domnul a purtat grijă de mama Sa, în cele mai mari suferințe, când a plecat din lumea aceasta!

Popasul 5. Simon din Cirene este oprit pentru a ajuta pe Iisus să ducă Crucea! „Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus Crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus. Și după El (Iisus) venea mulțime multă de popor și de femei, care se băteau în piept și Îl plângeau (pe Iisus)” (Luca 23:26). Astfel, primul purtător de Cruce în lume este Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf (cf. Marcu 15:21). Pe acest loc este o Capelă franciscană, care comemorează evenimentul opririi lui Iisus.

Aici se poate vedea semnul Sfintei Mâini a lui Iisus, care s-a imprimat în zid, când a pus mâna pe el! Am sărutat acel semn Sfânt al Mâinii lui Iisus, împreună cu celelalte grupuri de pelerini, de pe zidul care se poate vedea și azi!


Cei din mulțime Îl priveau cu lacrimi pe Iisus, Cel de altădată, care le tămăduia bolnavii, le înmulțea pâinile și le învia morții, văzându-L atât de schimbat, cu faţa plină de sudori şi sânge din bătăile primite și de la coroana de spini, care pătrunseseră pielea Capului Sfânt al Domnului Iisus! Istovit, Iisus a simţit nevoia să stea o clipă ca Om, dar cei din jurul Său L-au lovit şi I-au cerut să se grăbească.


Văzând ostașii romani că drumul până la dealul Golgotei nu este aşa de scurt şi că Iisus ar putea muri pe drum, înainte de a ajunge acolo, au silit pe Simon Cirineanul să-L ajute să ducă Crucea (cf. Marcu 15:21), pentru a-L răstigni pe Iisus mai repede și a merge apoi la sărbătorirea Paștilor iudaice.



Popasul 6. Credincioasa Veronica șterge fața lui Iisus cu o mahramă! Scriptura care ne descoperă, încă în Vechiul Testament, zice: „Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască!” (Numeri 6:25). Astfel, Domnul Iisus a văzut alergarea prin mulțime a credincioasei Veronica spre El și a miluit-o, cu răsplata de a fi imprimat chipul Său cel Sfânt pe mahrama ei, ca prima Icoană pentru Biserica creștină.


Locul respectiv este marcat de Biserica Sf. Veronica, care apaține ordinului de maici „Surorile lui Iisus”. Așadar, credincioasa Veronica, cu puterea credinței și a iubirii ei pentru Domnul, a străpuns mulțimea și a ajuns la Iisus, dându-i mahrama ei să-Şi şteargă faţa de sudori, imprimându-se, astfel, pe ea prima Icoană cu chipul Domnului Iisus!


Reflecție.
Lumea creştină nu va uita credincioşia, curajul, duioşia pioasei Veronica de-a pururea, care cu credinţa şi dragostea ei, a străpuns mulţimea şi a ajuns la Domnul Iisus, dându-ne prima Icoană cu chipul Sfânt al Domnului. Din aceasta rezultă învățătura că oricine va alerga la Iisus, ca și credincioasa Veronica, va fi binecuvântat și răsplătit. Mahrama, cu chipul Domnului Iisus imprimat pe ea, este păstrată în Bazilica Sf. Petru din Roma.


Nu a lipsit nici ucenicul Ioan, Evanghelistul Ioan de mai târziu, deşi l-au împins, pentru că voia să vadă toate, să ne scrie cu de-amănuntul câte a pătimit Iisus pentru mântuirea lumii. Astfel, tânărul Ioan a fost tot timpul în apropierea Domnului, datorită credinței, dragostei și devotamentului său de tânăr ucenic pentru Învățătorul și Răscumpărătorul lumii.


Așadar, străbate și tu obstacolele vieții, stimate cititorule, să ajungi la Salvatorul și Mântuitorul tău Iisus Hristos, ca și credincioasa Veronica, rămâi și tu lângă Iisus cu credință tare, ca Evanghelistul Ioan, spre a fi și tu salvat.



Popasul 7. Iisus cade a 2-a oară sub povara Crucii! Scriptura prezintă: „Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui, El (Mesia Hristos ce avea să vină), i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult” (Isaia 63:9). Așa vestea proorocul Isaia, cu mult înainte, despre Drumul Crucii lui Mesia.


Reflecție. Cuvintele „i-a ridicat și i-a purtat în toată vremea” prezintă, în căderea lui Iisus sub greuatea Crucii, simbolul căderii fiecărui om sub povara păcatelor, iar în ridicarea lui Iisus cu Crucea, ridicarea omului din această cădere, pe care a adus-o Domnul pentru fiecare suflet. Aceasta rezultă și din teologia faptului că în Iisus Hristos era întruchipată întreaga omenire, ca s-o răscumpere prin Moartea și Învierea Sa.


Așadar, în Crucea lui Iisus era viața fiecărui om născut sub Soare cu păcatele lui, întrega omenire constituind Crucea lui Iisus. Acest loc dureros, al căderii Domnului Iisus, este marcat de două Capele franciscane legate printr-un șir de trepte, care indică locul căderii lui Iisus a 2-a oară.



Popasul 8. Iisus consolează și sfătuiește femeile din Ierusalim, care-L plângeau pe drumul Crucii! Iată, Scriptura care ne revelează: „Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri” (Luca 23:28). Mânăstirea greacă ortodoxă „Sf. Haralambie” marchează locul cu o Cruce romană și o inscripție „Iisus Hristos este Victorios”. Cuvintele Domnului către femeile care Îl plângeau, zicându-le: „pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri”, exprimă învățătura către femeile tuturor veacurilor, de a se plânge pe ele însele și pe copiii lor, în Taina Pocăinței, pentru iertarea păcatelor și întoarcerea la Dumnezeu. Astfel, Mântuitorul Hristos a căutat până la sfârșitul vieții Sale pământești să șteargă lacrimile celor în suferință, plângând El Însuși pentru cei îndurerați. „Și a lăcrimat Iisus” (Ioan 11:35), când a aflat de moartea lui Lazăr, pe care apoi l-a înviat din morți (cf. Ioan 11:43-44).



Popasul 9. Iisus cade a 3-a oară sub povara Crucii! Aici este o Biserică ortodoxă coptă, care indică acest punct dureros, de unde Iisus a putut vedea locul răstignirii! Așadar, căderea lui Iisus simbolizează căderea omenirii în păcat, iar ridicarea Domnului înfățișează ridicarea pe care a înfăptuit-o Iisus omenirii, a fiecărui suflet, din moartea păcatelor și robia diavolului, după Scriptura care zice: „…Ca să surpe prin moartea Sa (Iisus) pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2:14).


Astfel, Drumul Crucii lui Iisus și Drama Jertfei lui Iisus de pe Golgota este sublimă și sfântă până la cele mai mici amănunte și duioasă până dincolo de lacrimi, este tot ce a putut dărui mai mult Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc, după Scriptura care ne revelează, zicând: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).


Într-adevăr, fericit este cel ce crede, căci acela va avea viață veșnică! Iisus Domnul, în suferința Sa pe Drumul Golgotei, culminând cu răstignirea pe Cruce, ce a fost primită de Milostivul Dumnezeu ca Jertfă de răscumpărare a neamului omenesc, ne-a adus tuturor eliberarea din asuprirea diavolului, prin moartea păcatelor și dobândirea mântuirii.



Popasul 10. Iisus pe Golgota și pregătirea pentru crucificare! „Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. …Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi” (Luca 23:33-34). După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime (cf. Ioan 19:23). Astfel, Cămașa lui Iisus întreagă a fost luată de unul dintre ei. Cămașa lui Iisus, fără cusătură și întreagă, reprezintă unitatea Bisericii.


Ultimile 5 Popasuri, din Drumul Crucii Domnului Iisus, se află încorporate în Biserica Sfântului Mormânt al Domnului. O scară din trepte de piatră duce la Capela pregătirii pentru crucificare. Poate cineva a văzut filmul „Cămașa lui Iisus” din care poate învăța foarte mult.


Omenirea era căzută în păcatele ei sub blestemul legii, iar Hristos Iisus a salvat-o, astfel: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: „Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn" (Gal. 3:13). Și dacă cineva întreabă: A luat Hristos blestemul ce era asupra omului și S-a făcut pe Sine blestem în locul nostru? Da. Într-adevăr, așa este. Și dacă Hristos Domnul nu ar fi luat asupra Sa vina omului, viața omenirii nu ar mai fi putut continua înaintea justiției și sfințeniei lui Dumnezeu, din cauza căderii și a întinării în păcat.



Popasul 11.
Iisus este răstignit pe Cruce! „Deci au zis lui (Toma după Înviere) ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25). O Biserica catolică are Altarul Maicii Domnului Îndurerate, între cel de-al 11-lea Popas și al 12-lea Popas.


Această Sfântă Scriptură ne descoperă că răstignirea Domnului Iisus pe Crucea Golgotei s-a săvârșit prin cuiele care I-au fost bătute în mâini și picioare, pentru ca Trupul Sfânt al Domnului să stea pe Cruce, când va fi ridicată Crucea de la pământ spre cer.


Nimeni nu-și poate închipui durerea pe care Domnul a suferit-o pentru noi când I s-au bătut cuiele, pentru că nimeni dintre noi nu a avut cuie bătute în mâinile și picioarele lui, dar putem înțelege că durerea a fost dincolo de margini! Cuiele sau piroanele mari, ca să poată ține Trupul pe Cruce, simbolizează păcatele fiecărei ființe umane și a întregii omeniri!


Reflecție.
Răstignirea Domnului Iisus Hristos pe Cruce, în înțeles teologic superior, revelat de Sf. Scripturi, înseamnă Jertfa Sfântă, mare și inegalabilă, care s-a adus ca preț de răscumpărare a omenirii întregi, în mântuirea obiectivă, după Scriptura care descoperă, zicând: „Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna” (Evrei 10:10). „Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui” (Efes. 1:7). Toate, din dragostea mare și inegalabilă a Domnului Iisus, Care zice: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Așa, Domnul Iisus Hristos a pus sufletul Lui, ca Fiu al Omului, pentru răscumpărarea sufletului meu, al tău, al lui, al ei, al lor și al întregii lumi.



Popasul 12.
Iisus își dă Duhul pe Cruce în mâinile Tatălui! „Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul” (Luca 23:46). „Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:39). Sutașul, înseamnă ostașul roman care stătea și păzea Crucea lui Iisus. Vedem că acesta, atunci când Iisus și-a dat Duhul, a mărturisit calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu. Se naște întrebarea: Cei de astăzi mărturisesc despre Iisus Hristos calitatea de Fiu al lui Dumnezeu?


Iată ce ne prezintă mai departe Apostolul și Evanghelistul Matei că s-a întâmplat, când Iisus era răstignit pe Cruce: „Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.
(Matei 27:45) „Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27:50-54).


Descoperirile din aceste Scripturi ne prezintă că viața Universului și a omenirii ar fi putut să se sfârșească atunci, când s-au întâmplat aceste evenimente, după ce necredința oamenilor a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Dar nu s-a întâmplat! De ce? Pentru că Dumnezeu a primit răstignirea Fiului Său ca Jertfă de răscumpărare a omenirii și a universului, astfel, având loc îndată restaurarea omenirii și a universului prin Jertfa Domnului Iisus Hristos pe Cruce. Iar restabilirea luminii pentru univers, care lipsise de „la ceasul al șasălea”, când s-a făcut întuneric peste tot pământul, până „la ceasul al nouălea” și a cutremurului de pământ au prevestit deja Învierea lui Hristos.


Reflecție. Întrebarea: Care este tragedia veacurilor noastre? Este că, cei de atunci, care L-au răstignit pe Hristos Iisus, Cel ce era viața lumii, au mărturisit calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu, văzând evenimentele de terminare a universului și a vieții pe pământ, dar aceștia de azi mărturisesc explicații ștințifice și nu credința în Dumnezeu, ceea ce duce la repetarea cutremurelor în univers, ca urmare a necredinței și fărădelegilor. Exemplu este recentul cutremur din Japonia.


Acel loc de pe Golgota, trist și cel mai dureros din istoria omenirii, pentru răul săvârșit de oamenii necredincioși dintotdeauna, este marcat de o Biserică ortodoxă greacă, care prezintă locul morții lui Iisus! Altarul este pe locul unde a stat Crucea cu Domnul Iisus răstignit! De ambele părți ale Altarului se află câte un disc negru reprezentând crucile celor 2 tâlhari răstigniți de-a dreapta și de-a stânga lui Iisus. „Și duceau și alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El (cu Iisus). Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga” (Luca 23:32-33). „Și împreună cu El (cu Iisus) au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui. Și s-a împlinit Scriptura care zice:„Și cu cei fără de lege a fost socotit” (Marcu 15:27-28).



Popasul 13. Iisus este coborât de pe Cruce! „După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei” (Ioan 19:38-40).


Așa a fost luat Trupul Sfânt al Domnului Iisus de pe Cruce în prezența mamei Sale, a Evanghelistului Ioan și sub privirea femeilor mironosițe și a ucenicilor. După îmbălsămarea pentru îngropare, după tradiția iudaică, a fost așezat într-un mormânt nou, unde a stat trei zile, până la Înviere, după Scriptura care zice: „Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; Și că S-a arătat…” (1 Cor 15:4-5)


Pe acest loc unde a fost luat Domnul Iisus de pe Cruce si dat înapoi Maicii Sale se află o Capelă cu un Altar. Trupul lui Iisus a fost așezat pe o Piatră a Ungerii și pregătit pentru îngropare. Aici a fost uns și înfășurat în giulgiul cu miresme, un amestec de smirnă, aloe și uleiuri înmiresmate, cum era obiceul de înmormântare la evrei (cf. Ioan 19:40).



Popasul 14. Iisus a fost înmormântat! „Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape” (Ioan 19:41-42). Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, Și l-a pus într-un mormânt nou al său, pe care îl săpase în stâncă, și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena și cealaltă Marie șezând la mormânt.” (Matei 27:59-61).


Astfel, Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos de la Ierusalim, este cel mai Sfânt loc de pe pământ al creștinătății. Mormântul se află în centrul Rotondei, într-un edicul cu ornamente bogate. Mormântul s-a aflat inițial într-o grotă săpată în piatră, iar Rotonda a fost construită în jurul acesteia. Piatra Sfântă este acoperită cu o marmură, iar deasupra ei sunt picturi ce reprezintă Învierea Domnului. Mormântul este acoperit de o lespede din marmură slefuită perfect și așezată acolo din 1555. Deasupra Sfântului Mormânt ard zi și noapte 42 de Candele: 13 pentru ortodocși, catolici și armeni, iar 4 pentru copți. Prima încăpere din Sfântul Mormânt al Domnului Iisus este Capela Îngerului care a răsturnat piatra de la ușa Mormântului și a Vestit Învierea lui Iisus, mai întâi Mariei Magdalena (cf. Matei 28:1-6).


Reflecție. Chiar după două mii de ani, când pășești pe Urmele lui Iisus, pe Drumul Crucii Golgotei, marile simțăminte ale trăirii duhovnicești depășesc orice rațiune. Iluminarea divină îți dă posibilitatea de a vedea spiritual si de a înțelege că Domnul Iisus Hristos a suferit nevinovat pentru mine, pentru tine și pentru ca fiecare suflet să fie salvat de la condamnarea păcatelor. Vezi spiritual întâlnirea reală cu Domnul Iisus, care duce Crucea vieții mele, a tale și a fiecăruia. Trăiești, parcă, cea mai tristă zi din viața ta, înțelegând aceste lucruri, dar la urmă simți o mare mângâiere și întărire.


Ajungi să înțelegi că, din ziua în care fiecare a păcătuit în această viață, ar fi trebuit să moară, dacă Iisus nu ar fi primit să sufere și să moară în locul fiecăruia dintre noi cei de azi, de ieri și de mâine! Apoi, străbătând Drumul Crucii Domnului Iisus pleoapele ochilor îți zdrobesc lacrimile, care curg din trăirile înalte.


Astfel, ajungând la Sfântul Mormânt al Domnului, harul Domnului Hristos te întărește, când iluminarea divină se revarsă și vezi cum Domnul Hristos a primit să fie îngropat în locul tău!


Sărutând Piatra de pe Sfântul Mormânt cu lacrimi de durere, pentru că ai răstignit și ai îngropat pe Iisus prin păcatele tale, simți o iertare și o întărire, care vin, cred, din Cuvintele Domnului de pe Cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23:34). Ieșind din Sfântul Mormânt, intri direct în Biserica Învierii, unde începi să-ți revii sub razele de Lumină, cred, ale Învierii. Simți o dezlegare, o eliberare, spre pace și liniște.


Reflecție la întrebarea: De ce a pătimit Hristos? Iată câteva din Sf. Scripturi, care ne vor răspunde: De ce a primit Domnul Iisus Hristos să moară pe Crucea Golgotei? Și de ce Dumnezeu Tatăl a arătat iubirea aceasta?


„Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pământului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său” (Apoc. 1:5). Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi” (1 Cor. 15:3).


„Cel ce S-a dat pe Sine (Iisus) pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru” (Gal. 1:4). „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (1 Ioan 1:9).


„El (Iisus Hristos) este Jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi” (1 Ioan 2:2). În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El (Dumnezeu) ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:10).


„El (Iisus) a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat” (1 Petru 2:24). „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul” (1 Petru 3:18). „Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră” (Rom. 4:25).


„El (Iisus) a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat” (1 Petru 2:24). „Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat” (Matei 8:17
). Iată Scriptura care prezintă: De ce Dumnezeu Tatăl a arătat iubirea Sa prin Fiul Său: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).


Reflecție la mântuire, ca tâlharul de-a dreapta. „În același chip Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El” (Matei 27:44). „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:39-43).


Stimate cititorule, vrei să te mântuiești prin Har, Credință și Fapte bune, cum ne descoperă Scriptura, caută să meditezi asupra dialogului dintre cei doi tâlhari răstigniți de-a dreapta și de-a stânga lui Iisus, din Scripturile prezentate mai sus și vei vedea ce ușor s-a mântuit tâlharul de-a dreapta, care a mărturisit Credința lui în nevinovăția lui Iisus.


Tâlharul de-a stânga a hulit pe Iisus și a pierdut mântuirea.
Apoi, vei vedea cum în ziua de azi, ca și atunci și întotdeauna, oamenii învățați și mai puțin învățați își pierd mântuirea, prin faptul că mărturisesc împotriva lui Iisus, ca și tâlharul de-a stânga, care a zis: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi” (Luca 23:39).


Tot așa hulesc pe Dumnezeu făcătorii de rele, necredincioși și în zilele noastre, zicând: „Cum poate Dumnezeu să vadă atâtea cutremure cu morți etc?” Dar nu zic: „Cum poate Dumnezeu să ne mai rabde în atâtea păcate câte trăim?”. Și nu întreabă: „Cum a putut Dumnezeu să-i rabde pe cei care L-au răstignit pe Hristos, Fiul Său?” Toate catastrofele naturale trebuiesc înțelese ca și deșteptări ale oamenilor la viața morală, de la o margine a pământului la cealaltă.


Mesajul lui Dumnezeu către proorocul Iezechil, pentru a-l vesti poporului este: „Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel? (Iezechil 33:11). Deci, este clar, că prin toate catastrofele naturale din Univers Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă popoarele de la faptele lor cele rele și să trăiască.


Iată ce ne descoperă Mântuitorul Hristos despre hule, zicând: „De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta” (Matei 12:31). Da, se va ierta orice hulă, dacă omul se va întoarce cu căință la Dumnezeu, dar hula împotriva Duhului Sfânt aflăm că nu se va ierta. Deci, atenție, stimate cititorule, să vestim această Evanghelie pentru a preveni pe frații noștri de la acest păcat, care nu se va ierta și care este atât de frecvent astăzi.


Tâlharul de-a dreapta mărturisește nevinovăția lui Iisus și dobândește mântuirea. Mai întâi Scriptura, care prezintă astfel: „Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:39-43).


Deci, tâlharul de-a dreapta mai întâi a recunoscut și a mărturisit vinovăția lui și a celuilalt, că ei suferă pe drept, zicând: „Şi noi pe drept suferim, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre”, și apoi a mărturisit nevinovăția lui Iisus, când a zis: „Acesta însă n-a făcut nici un rău”. După aceasta, l-a rugat pe Domnul Iisus: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta”, Iar Iisus Domnul, i-a răspuns imediat rugăciunii, zicând: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (cf. Luca 23:39-43).


Așadar, să recunoaștem și noi păcatele noastre, mărturisindu-le în Taina Pocăinței. Apoi, vom mărturisi nevinovăția Domnului Iisus și că El a suferit pentru păcatele noastre, rugându-L pe Domnul să ne ierte și să ne primească în împărăția Sa. Așa, vom auzi, ca tâlharul de-a dreapta, răspunsul la rugăciune: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai!” Pentru că Salvatorul lumii Iisus Hristos a venit după Scriptura care zice: „Şi să se propovăduiască în numele Său (a lui Iisus Hristos) pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim” (Luca 24:47)


Astfel, dacă vom crede, ne vom mântui și noi, prin Harul lui Dumnezeu, credință (cf. Efeseni 2:8) și faptele noastre bune (cf. Iacov 2:20) în urmarea lui Hristos, auzind cuvintele lui Iisus: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.”


Prin urmare, Postul Sf. Paști, culminând cu Săptămâna Sf. Patimi ale Domnului, au menirea în fiecare an, să ne pregătească și pe noi aici, să putem trăi spiritual toate acestea în Biserica noastră prin Sf. Slujbe, prin care comemorăm toate cele trăite și suferite de Domnul pentru salvarea fiecăruia, ca mâine să mai fim în viață.


Mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei și a dezlegării de la preotul duhovnic, iată ce aduce, după Scriptura care zice: „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (1 Ioan 1:9), ce, apoi, ne conduce spre Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Domnului la Sf. Liturghie, spre iertarea păcatelor și viața de veci.


Vrei și tu, frate cititorule, o schimbare în viața ta? Caută să te întorci la Dumnezeu cu căință, să începi cu Postul Sf. Paști, comemorarea și trăirea a ceea ce Iisus Domnul a făcut și a trăit pentru tine și salvarea ta de la condamnarea păcatelor și a diavolului. Să căutăm a înțelege că Iisus a fost condamnat în locul meu și al tău. Această Meditație ne va aduce schimbarea vieții cu bucurie, căci Hristos Domnul ne-a răscumpărat și ne-a înviat și pe noi în Învierea Lui, cea de a treia zi. Iisus Domnul va călători cu noi pe drumurile vieții, ca și cu Luca și Cleopa în drum spre Emaus, în prima zi a Învierii Sale (cf. Luca 24:13-33) învățându-ne și pe noi toate ca pe ei, și ajutându-ne să ne ducem Crucea vieții pe drumul Crucii noastre de mântuire și înviere, în Hristos Iisus. Amin.