"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

 “Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; Iar de va fi cineva în putere optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia sunt osteneală şi durere”(Psalm 89:10-11).   

Sub aureola Scripturilor prin care Dumnezeu vorbeşte omenirii despre anii de viaţă, Cristian Ioanide a ajuns aproape vârsta biblică, când a plecat dintre noi anul trecut, Mai 29, 2008. Acum, la Un An de zile, cand ne vom prezenta la Slujba Părăstasului înaintea Domnului Dumnezeu pentru sufletul lui, ne vom aminti în mod deosebit de el, care a fost soţ, părinte, inginer, scriitor, si director al Ziarului “Romanian Times” care îi păstrează memoria prin scrierile sale.            

Aşa vom înţelege o altă Scriptură, care zice:“Că trece viaţa noastră şi ne vom duce”(Psalm 89:12), şi
“Că noi  nu avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare” (Evreri 13:14), şi astfel să urmăm Rugaciunea lui Moise, zicând: ”Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune”(Psalm 89:14).            

Îndreptându-ne inimile spre înţelepciune, vom vedea că omenirea înaintea lui Dumnezeu se împarte în două: cei credincioşi, care cheamă numele lui Dumnezeu şi se vor mântui (cf. Fapte 2:21; Rom. 10:13), despre care Scriptura zice:
"Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi"; şi "să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului"( 2Tim. 2:19), şi a celor necredincioşi, care nu cheamă numele lui Dumnezeu şi aceştia nu se vor putea mântui. Iată ce descoperă Dumnezeu despre mormântul celor necredincioşi, zicând: “Mormântul lor va fi casa lor în veac,.., deşi numit-au cu numele lor pământurile lor. Și omul în cinste fiind nu a priceput ...” (Psalm 48:11-12).            

Despre partea credincioasă din omenire Scriptura ne descoperă că:
“Ochii Domnului sunt spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor”(Psalm 33:14), iar despre partea necredincioasă din omenire Scriptura ne descoperă că:”Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor”(Psalm 33:15). Iar “Moartea păcătoşilor este cumplită,...”(Psalm 33:20). “Încă puţin şi nu va mai fi păcătosul, şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla”(Psalm 36:10). Iar alte Scripturi, în continuare, ne revelază adevăruri din viaţă cu privire la locurile celor necredincioşi, zicând: ”Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. Și am trecut şi iată că nu mai era, şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui”(Psalm 36:35-36)           

Iar cu privire la gândul necredincioşilor de a trăi mult şi a nu muri, Dumnezeu zice:
“Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare”(Psalm 48:7). Spre înţelepţirea omului, Dumnezeu zice: “Nu va vedea el (omul), oare, moartea, când vede pe cei înţelepţi murind, aşa cum moare şi nebunul şi cel nepriceput şi lasă străinilor bogăţia lui?”(Psalm 48:10).           

Iar omul din partea de omenire credincioasă strigă vestind de bucurie ce a făcut Dumnezeu pentru el zicând: “Că ai (Dumnezeu) izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii”(Psalm 55:13). “Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere”(Psalm 114:8). Aşa Dumnezeu salvează şi mânuieşte ne-ncetat pe cei credincioşi, pentru că “Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete”Psalm 32:18). Despre bogaţii necredincioşi, Scriptura ne descoperă că: “Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei cel caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele”(Psalm 33:10).           

Apropierea de Dumnezeu prin credinţă înseamnă iluminare: “Apropiaţi-vă de El (de Dumnezeu) şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate necazurile lui l-a izbăvit” (Psalm 33:5-6).           

Cristian Ioanide a făcut parte din omenirea care a chemat numele Domnului Dumnezeu, pentru că s-a apropiat de Dumnezeu prin credinţă şi aşa a primit iluminarea lui Dumnezeu spre înţelepciune şi izbăvire din toate necazurile lui. Domnul a izbăvit sufletul lui de la moartea păcatelor ca să poată sta “înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii”. Iar casa lui, familia  lui şi urmaşii lui vor trăi în veac, prin urmarea în Credinţa creştină în Dumnezeu, pe care el şi tatăl lui Costache Ioanide au propovăduit-o.           

Cristian a avut darul de a înţelege Scripturile, care vorbesc chiar din partea Mântuitorul Hristos, zicând:
“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei vazând faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”(Matei 5:16). Astfel, Cristian Ioanide a înţeles că faptele şi toate scrierile lui trebuie să lumineze înaintea oamenilor, încât semeni văzând să preamărească pe Tatăl Cel ceresc. Scrierile lui vor lumina pe cititori peste ani şi ani spre mărirea lui Dumnezeu şi  mântuirea sufletească.           

Cred, că toţi care l-am cunoscut pe Cristian Ioanide nu l-am uitat, nici la Un An de zile de când a plecat la cele veşnice, şi nici peste Anii care vor urma, pentru că Articolele lui vor lumina pe cititori în istorie. Ci dimpotrivă, ne-a lipsit la toţi, şi astfel îl vom pomeni în rugăciunile noastre înaintea Domnului spre marea Înviere, în ziua cea de apoi, adusă de Cel ce cu moartea pe moarte a călcat şi a dărut viaţă lumii Sale - Hristos Iisus - “Învierea şi Viaţa, şi cel ce crede în El, chiar dacă va muri, va trăi”(cf. Ioan 11:25), “Marele Dumnezeu şi Mântuitor al nostru Hristos Iisus”(cf.Tit 2:13). Aşadar, aducem împreună cu familia lui Cristian, toţi care l-am cunoscut, la Un An de zile de la decesul său, un ultim omagiu, rugând pe Bunul Dumnezeu să-l odihnească, unde toţi sfinţii şi drepţii Săi se odhinesc şi să-i facă veşnică pomenire. Amin.