Rev. Nelu Terpea
- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
a. Legat prin jurământul rostit
Exprimarea „Da” şi „Nu” nu reprezintă o formă nouă de jurământ; ea opreşte afirmaţii dincolo de adevăr, întrucât omul crede, dar nu ştie ce se va întâmpla. În acest sens a afirmat Domnul Isus că „ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău”. În anumite circumstanţe Dumnezeu S-a jurat (Ez.36:7 / 1.Sm.3:16 / Is.54:9), iar în alte situaţii S-a jurat pe Sine Însuşi (Gn.22:16 / Is.45:23 / Ier.22:5 / 44:26 / 49:13). De asemenea, în Is.54:9 El ne spune cum Se jurase că apele nu vor mai aduce un potop general ca pe vremea lui Noe deşi acolo (Gn.9:11) nu avem decât termenul „legământ”. Prin urmare în limbajul antichităţii iudaice jurământul şi legământul se puteau şi substitui. Este uşor de înţeles de ce El S-a jurat: din pricina slabei credinţe a omului, nu fiindcă la El există diferite nivele de adevăr. Omul a fost oprit să jure din pricina limitei sale umane care oferea posibilitatea neîmplinirii – şi aceasta „vine de la cel rău”.
- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
1. Dumnezeu nu lucrează arbitrar (Is.6:9-10),
Este cunoscută beţia de alcool. Se vorbeşte şi de beţie de vorbe, şi-ţi imaginezi imediat un om care bate câmpii până la nebunie; în cazul acesta, omul poate fi călăuzit de un duh necurat şi se manifestă ca un anormal. La polul opus se poate vorbi de bucurii exuberante „în Duhul Sfânt” (cf. Rm.14:17), dar întotdeauna poţi fi sigur că totul se află sub controlul absolut al unei minţi limpezi. Însuşi Dumnezeu este un Dumnezeu al orânduelii (cf. 1.Co.14:33). Dumnezeu cere copiilor Lui un caracter, zicem noi, divin (cf. Gal.5:22-23), sub călăuzirea Duhului Sfânt (cf. v.16). Un astfel de om dovedeşte că este „în Hristos” rodind faptele care-I plac Tatălui Ceresc – prin care El va fi slăvit (cf. In.15:8) – şi are asigurată Viaţa Veşnică.- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
Linia lui Hristos prin istoria omenirii (Ier.22:30).
De vei întreba un specialist în pomicultură de ce fruct anume are caracteristicile pe care le are, el nu va începe analiza fructului începând de la pieliţa cu care-i acoperit, ci de la sâmburele pe care-l are, ce ascunde în el un complex neimaginat de informaţii, lucruri care vor da naştere unui anumit pom, care va da anumite fructe, alimentate într-un anumit fel; nu ca toţi ceilalţi pomi fructiferi. Tot aşa, în „sâmburele” adevărului în care trăim se ascunde duşmănia răului împotriva binelui şi legile spirituale care pot influenţa desfăşurarea întregii istorii a omenirii şi care, indirect, atrage implicarea întregii naturi.- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
b. Copiii în familie.
Câtă muncă trebuie să fi depus Avram personal, cât şi Sara pentru ca fiul lor să fie ascultător! Acest lucru poate fi văzut când Isaac, la vârsta de aproximativ 30 de ani, urcă muntele cu lemnele în spate pentru a fi junghiat de tatăl său şi ars ca jertfă. Ajunşi sus, tatăl său l-a legat. Cu toată oboseala adunată, prin urcarea muntelui, Isaac ar fi putut scăpa din mîna bătrânului de 130 de ani, dar s-a supus. Până azi, în tradiţia ebraică se spune că viaţa omului aparţine lui Dumnezeu. Să se ajungă până aici, Avraam a dovedit responsabilitate de tată şi Sara, responsabilitate de mamă.
- Detalii
- Scris de: Nelu Terpea
- Categorie: Rev. Nelu Terpea
Responsabilităţile în familie -1
a. Soţul şi soţia lui
Dintotdeauna oamenii au privit familia din exterior, nu din punctul de vedere al lui Dumnezeu. De aceea s-a ajuns până la monstruzităţi imorale, cum ar fi căsătoria dintre doi bărbaţi, sau două femei. Azi a devenit popular, atât între femei cât şi între bărbaţi, ca femeia să fie privită egală cu bărbatul în sensul responsabiltăţilor de familie. Dumnezeu, însă, nu a lăsat lucrurile aşa. În sensul acesta aş cere cititorului să răspundă întrebării: