Ajuns la maturitate, anul acesta la a 38-a ediție, festivalul ne-a onorat comunitatea românească cu un număr de trei filme. Nu am vizionat încă decât unul din cele trei pe care aș fi vrut să-l prezint într-o notă de optimism general, dar îmi este imposibil. Retineți, nu spun că filmul nu mi-a plăcut, dar este atât de real dureros, încât optimismul meu nu își are locul.

Subiectul filmului “Asteptând luna august” reprezintă realitatea foarte dureroasă a României post revoluționare, unde lipsa locurilor de muncă sau a unei renumerații decente, a favorizat un exod de muncitori, mai mult sau mai puțin calificați, în țările Uniunii Europene, unde recent am fost încorporați.

În perioada 14-22 februarie, 2015 românii din zona metropolei Chicago, au ocazia să participe la cel mai mare show automobilistic de pe continentul nord American: Chicago Auto Show 2015, ajuns la editia cu numarul 107.

Salonul auto de la Chicago este primul de acest gen din lume care ajunge la această performanță. În anul 1901 avea loc prima expoziție, la vremea respectivă modelele arătau mai mult a caleașcă decât a mașină, iar numărul lor putea fi numărat pe degetele de la mâini. La acea vreme conceptul de automobil era unul extrem de nou și inovator, intenția constructorilor fiind aceea de a arăta că într-adevăr modelele lor puteau să se deplaseze prin forțe proprii fară a mai fi nevoie de animalul tradițional care să-l pună în mișcare.

Sa va zic o snoava evreiasca: Cica tot umbland prin Palestina sa vada ce a ramas din invataturile sale, Moise intra intr-o frizerie pentru a-si aranja parul si barba. La frizer, deh, ca la frizer, vorba multa despre toate, romani, politica, agricultura, educatie, impozite, exporturi cu japca catre capitala imperiului, etc. La un moment dat veni vorba si despre cele sfinte.

- Domnule, zise frizerul, eu nu cred ca exista Dumnezeu!

- De ce nu crezi? Il intreba Moise?

- Pai daca ar exista un Dumnezeu bun si atotputernic, n-ar ingadui sa fie pe lume atata suferinta, boala si saracie. Asa ca, pentru mine e clar, nu exista Dumnezeu.

Unul dintre lucrurile pentru care România a devenit cunoscută aproape peste noapte în toată lumea, mai ales în Statele Unite, imediat după căderea comunismului în 1989, a fost situaţia copiilor abandonaţi din orfelinate. Imaginile care făceau înconjurul televiziunilor străine erau de-a dreptul terifiante, copii abandonaţi în orfelinate erau trataţi ca nişte animale. Atunci a venit în ajutorul nostru occidentul, sute sau chiar mii de copii fiind adoptaţi de străinii din întreaga lume. În prezent România nu mai permite efectuarea de adopţii internaţionale.

Moise a primit o viziune și o chemare clară de la Dumnezeu. Acesta a fost un apel inconfundabil al Domnului, dar Moise a fost îngrozit de enormitatea sarcinii. El a fost conștient de propria sa nevrednicie și inaptitudine. După care scuzele au început să curgă. Moise a ridicat cinci scuze, dar Dumnezeu a avut raspunsuri la toate. El a simțit că a fost:

1. Nevrednic - Cine sunt eu? (Exod 3:11);

2. Necunoscător sau ignorant – Care este Numele Lui? Ce să le spun? Cine ești tu?(Exod 3:13);

3. de Necrezut sau ineficient - Și dacă nu mă vor crede? (Exod 4:1);

Anul 2015 a debutat pe scena politică internațională cu tristele evenimente din Franța care au readus încă odată în față noastră realitatea vremurilor în care trăim: intoleranța religioasă, cruzimea, fanatismul dar, asemeni Speranței din cutia Pandorei și solidaritatea, unitatea și umanitatea din noi.

Satira politică este de mult timp unul dintre modurile preferate ale artiștilor vremii să-și pună amprenta și viziunea asupra oamenilor politici și evenimentelor curente. În toată măreția lor, nu au fost scutiți de acest gen nici nume ilustre de împărați, regi și regine...

„Mulţi sebeşeni poartă numele Stănilă şi Bădilă! Sunt răspândiţi prin ţară, dar de te străduieşti, îi poţi afla prin toată lumea, până departe, în Mexic, şi mulţi dintre ei fac cinste satului nostru! Cel mai bun exemplu este Luciana Stănilă, profesor universitar la medicină, la Cluj, fata lui Dumitru Stănilă. Lucica este un om de nota 10, de care sebeşenii pot fi mândri!” Doctor în ştiinţe medicale, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj, deţinând într-un palmares de excepţie cele mai înalte titluri academice, Luciana Stănilă este imaginea fidelă a femeii de carieră: inteligentă, ambiţioasă, riguroasă, pentru care necunoscutul constituie întotdeauna o provocare.

Duminică 1 februarie biserica penticostală românească Betania din Niles / Chicago a celebrat 30 de ani de existență. La eveniment au participat câteva sute de credincioși din zona metropolei Chicago dar şi invitați din alte state şi din România. Serviciul religios a fost urmat de o masă de părtășie.

Alisha Sidebottom served side by side with Firm Foundations Romania for over 6 years. However, 2015 is the year that God is calling her back to her homeland in Michigan to pursue the next chapter of her life. No one can replace Alisha’s heart. Her love and passion to help others is a gift from God. Here is her testimony about her time in Romania:

“I first came to Brasov, Romania by train after flying into Bucharest, and this was my first impression: a train station where ladies slept on the floor, dogs roamed for food, and the only items to buy for dinner were beer, bread or water. Our trip took six hours instead of three, and I remember hearing drunken men walking in the streets and the loud sound of the bus that went by our apartment.

Moto: Cam aşa mi se întâmplă de fiecare dată când ajung într-un post nou – o hartă goală sau lipsită de sens, pe care o umplu treptat cu propria mea istorie (Kiki Skagen Munshi)

Acţiunea romanului, complexă şi strati-ficată, se desfăşoară pe două coordonate temporale. Una este cea trecută, dedicată istoriei personajelor, plecând de la copilăria lor bucovineană împletită cu aluzii şi referiri la istoria României ante-comuniste şi până la starea de adulţi ce aşteaptă Revoluţia de la 1989. Altă coordonată este cea în desfăşurare, destul de imprecisă ca rezonanţă, dar asimilând într-o textură semantică originală elemente de trecut recent şi de ceea ce înseamnă perfectul simplu, cel mai românesc timp al relatării.

Biserica Sfânta Ana a fost ridicată cu dublul scop – acela al comemorării locului de naștere al fecioarei Maria și pentru a marca locul vindecării paraliticilor. A fost una din cele mai frumoase biserici construite la acea vreme de cruciați în Țara Sfântă. După ce Cruciații au fost învinși, Saladin a transformat biserica într-o școală pentru a propovădui credința Islamică.

În 1856, după Războiul Crimeii, locul a fost cedat Franței de către Imperiul Otoman, drept mulțumire pentru ajutorul Franței din timpul războiului. Biserica a fost restaurată după canoanele vremii respective.

Vocile, multele și atât de diferitele voci… Mesajele de o amețitoare varietate de forme se încrucișează în aerul fierbinte al haosului, al labirintului acestui veac, într-o vânare neostoită de atenție. Avalanșele de informații, mai mult sau mai puțin contradictorii, se prăvălesc peste mințile obosite în căutarea răspunsurilor. Sentimentul de copleșire a cuprins, în neodihna umbletelor noastre, inimă cu inimă, adaugând la numarătoarea din staulul disperării milioanele-i de victime. Unde este odihna?

Domnul deputat Mircea Lubanovici, preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor, împreună cu domnul deputat Mircea Dolha, vicepreşedinte, şi domnul deputat Aurelian Mihai au susţinut miercuri, 04 februarie a.c., o conferinţă de presă în care au atras atenţia asupra noilor atacuri la adresa diasporei.

Parlamentarii PNL au condamnat ostilitatea PSD-ului faţă de românii din afara graniţelor ţării, precum şi comportamentul discriminatoriu şi atitudinea răuvoitoare a premierului şi a Guvernului pe care îl conduce faţă de diaspora.

E seară, târziu, oboseala își arată semnele pe trupurile și mințile noastre. Am vrut să facem multe, dar timpul nu stă de vorbă cu noi. Creștem în fiecare zi, mici, dar noi orizonturi se deschid în fața noastră. Încercăm să prindem un dram de putere astfel încât mâine să avem mai mult.

Ne pierdem în gânduri negre, tulburi și nu avem demnitate față de strămoșii noștri, dar și față de Bunul Dumnezeu. Ne aruncăm victime într-o lume ce oscilează între ieri și anul trecut. Chiar dacă respirăm și inima bate, o parte din noi moare atunci când permitem gândurilor rele să ne stea la sân. Vipera este viperă, chiar dacă ar mânca și miere. La fel sunt gândurile. Multe par a fi mângâiere, dar neastâmpărul și grija ce rămân în suflet nu sunt decât urma unui delir sufletesc.

Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi.

Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului mi s-a aprins de lumină și, ca dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte imaginea casei părintești, imaginea leagănului meu, a rădăcinilor mele, imaginea satului meu natal.