"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

„Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (In. 14, 6).

După revelația Scripturii de mai sus, aflăm că Iisus Hristos este singura Cale de ajungere la Dumnezeu Tatăl, zicând: „… Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), de unde omul a cazut prin neascultarea primilor oameni. Omul și întreg neamul omenesc trebuie să ajungă la Tatăl prin Fiul, pentru că „… împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1, 3). Să realizăm, că nici o bucurie nu este mai mare în viață decât a găsi Calea care duce unde trebuie să ajungi. Ori, omul trebuie să ajungă la Dumnezeu Tatăl său cel Ceresc și Creatorul său.

publicate la Editura Andreiana, Sibiu, 2016, a Mitropoliei Ardealului

Ideea scrierii celor 4 cărți de mai jos, vine din nevoia salvării generațiilor de azi și din totdeauna, de la filozofiile rătăcitoare ale morții: „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Col. 2, 8). Ori, astăzi mai mult ca oricând filozofiile rătăcitoare și ideologiile politice vin să rătăcească și să pervertească generațiile de la căile morale ale adevărului dumnezeiesc și mântuitor.

Iar aceste cărți de mai jos, vin să salveze generațiile prin urmarea lui Hristos Iisus, Care este Calea care nu rătăcește, Adevărul ce nu înșeală și Viața care nu sfârșește niciodată, ci trece în viața veșnică, a Împărăției lui Dumnezeu, prin sufletul nemuritor al omului.

„Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (In. 14, 6).

După revelația Scripturii de mai sus, aflăm că Iisus Hristos este singura Cale de ajungere la Dumnezeu Tatăl, zicând: „… Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), de unde omul a cazut prin neascultarea primilor oameni. Omul și întreg neamul omenesc trebuie să ajungă la Tatăl prin Fiul, pentru că „… împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1, 3). Să realizăm, că nici o bucurie nu este mai mare în viață decât a găsi Calea care duce unde trebuie să ajungi. Ori, omul trebuie să ajungă la Dumnezeu Tatăl său cel Ceresc și Creatorul său. „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14), prin urmarea lui Hristos ca și Cale a vieții și a trăi în „…legea duhului vieţii în Hristos Iisus, (care) m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8, 2), și numai din această cauză „…nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus” (Rom. 8, 1), cu viața lor.

Duhul Sfânt ne revelează prin Scriptura următoare, zicând: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (Ioan 20, 31), și astfel putem crede, că Iisus, Care este Fiului lui Dumnezeu este și: „Calea, Adevărul și Viața”(Ioan 14, 6), și odată cu aceasta să credem cuvintele Lui prin care zice că: „...Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).

Astfel, fiecare om să se mântuiască, trebuie să se dăruiască prin credință, iubire și rugăciune lucrării Duhului Sfânt, ca să ajungă la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, Care este Calea vieții. Aceasta pentru că omenirea a căzut sub moartea păcatelor, odată cu căderea primilor oameni prin neascultare (Geneză 2, 17), în revelarea Scripturii care zice: „De aceea, precum printr-un om (Adam și Eva) a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Rom. 5, 12).

„Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului Omului şi mi-a dat tărie” (Daniel 10, 18).

„Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” . „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 11. 14).


Nimic mai important la Sărbătoarea Crăciunului din anul 2014, ca prezentarea lui Iisus Hristos, Care S-a născut în staulul din Betleemul Iudeii, că este cu adveărat Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) omenirii și a fiecărui om și familie, în această vreme la răscruce de drumuri în istorie la începutul secolului XXI, din cauza încălcării Legilor morale de către oameni și guvernele popoarelor. Iar salvarea omului este prin urmarea cu credință a lui Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42), ca și unica Cale de salvare din crize de tot felul, dezastre și războaie, în respectarea Legilor morale date de Dumnezeu.

"Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau, zicând: Osana Fiului lui David; Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus" (Matei 21, 9).

"Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia 9, 9).

Duminică, 2 aprilie, (9 Nisan), anul 33 după Hristos

Aşa prezintă Scripturile de mai sus, la Praznicul Floriilor, Intrarea unică şi Triumfală în cetatea Ierusalimului, în prima zi a săptămânii, Duminica, a Celui ce este "Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor" (Apoc. 17, 14), Mesia, Hristos Iisus. El a intrat însoţit de ucenici şi de mulţimi, care mergeau înaintea Lui şi cei ce veneau după El, strigând şi cântând Osanale:

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte, şi trimiţând a ucis pe toţi pruncii care earu în Betleeem şi în toate hotarele, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,16).

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod a hotărât să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2,13).

La Naşterea lui Iisus au fost mari bucurii, în cer şi pe pământ, pentru că S-a Născut Cel făgăduit de Dumnezeu, Mesia, Hristos Iisus, ca Salvator şi Mântuitor al lumii întregi, şi au cântat împreună, cerul şi pământul, Imnul aşteptat prin secole de istorie: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”(Luca 2,12).

„Şi zicea (Iisus) către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)

„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)

„M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Gal. 2, 20)

Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” (Ioan 11, 41-44)

„Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?.... Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă!” (Ioan 11, 45-53).

 

Primile Scripturi de mai sus, vestesc generațiilor tuturor vremurilor istorice de sub soare minunea învierii lui Lazăr, mort de patru zile, săvârșită de Iisus, spre slava lui Dumnezeu și credința popoarelor lumii în Hristos Domnul, Care este „Învierea și Viața”, după cum se prezintă omenirii, zicând: „… Eu (Iisus) sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu” (Ioan 11, 25).

„Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi” (Luca 19, 38-42).

„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani, / Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, / La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. / Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume, / Că-n aste mâini mai curge un sânge de român. //  Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, / Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ” (din Imnul României, „Deșteaptă-te române”).