"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Am privit recent cateva picturi cunoscute ce reprezentau momentul rastignirii divine si suferinta lui Christos. Am dorit a fi atent la detalii prezentate de pictori prin detaliile fetelor celor reprezentati acolo. Apoi priveam la trasaturile fetei lui Christos Domnul. Exista in iconografie o sectiune speciala despre reprezentarea lui Isus in arta. Desigur imaginatia si interpretarea artistilor / autorilor poarta cu ele un element de subiectivitate insa am fost mereu atras de multiplele fatete ale imaginatiei umane in evidentierea unor aspecte prezenate in Evanghelii.

Defaimarea credintei crestine si a unor afirmatii ce tin de ea, nu este nimic nou. Abundenta unor astfel de ridiculizari in media si-n “piata publica” are cumva efectul de a-i timora pe cei credinciosi, de a-i impinge sa stea numai in lacasurile lor de cult. In ultimele luni am avut ocazia de a interactiona prin intrebari, scurte meditatii si texte cu ceea ce este cunsocut drept Crezul Apostolic – un sumar al credintei crestine ce a fost enuntat inca din primele secole crestine.

Ce rapid au trecut sarbatorile, nu? Le-am asteptat mai mult decat au durat si ne consolam gandind ca asa e in viata. De fapt viteza cu care depasim unele evenimente nu e problema.

Apoi mentionand despre rapiditatea circulatiei grauntelor de nisip in clepsidra zilnica trebuie sa recunoastem ca beneficiem de avantajele unei circulatii rapide in multe domenii. Ne vine foarte greu sa realizam cum erau pe vremuri postalioanele cu cai ori cum zbura porumbelul cu mesajul rasucit la picior si cat de mult ii lua pana ajungea la destinatie (daca mai ajungea…).

Din varii situatii si conversatii avute in ultima perioada raman cu impresia ca traiesc in cea mai neagra perioada a istoriei. Am insa si alte motive care ma imping sa nu cred asta – bazandu-ma si pe faptul ca o luminita cat de mica face o diferenta enorma intr-un intuneric dens. Constat, ca multi altii, intunericul spiritual din jur, noua paradigma a moralitatii progresiste dar in acelasi timp pot surprinde bunatatea lui Dumnezeu prin prisma abundentei de resurse si posibilitati de care nici o alta generatie nu a avut parte.

Am petrecut ultimele luni citind mai mult in zona faliilor generationale trasate in istorie la nivelul umanitatii - modul in care clivajul, ciocnirea, conversia a avut loc.

Analizand prin plusuri si minusuri, cultura generationala prezenta vad ca nu este nici mai buna si nici mai rea decat alte prioade din istorie. Incercand un exercitiu de asemanare constat ca perioada regelui Ahab (c. 871 – c. 852 IC) descrisa in naratiunea biblica din 1 Regi se pliaza bine pe mediu contemporan la nivelul de confuzie, rautate, stricaciune.

O generatie pervertita va genera o cultura perversa. Gandeste-te la cat de mult rau e acum in lume, intrucat nu biserica ci Hollywood a inceput campanii moralizatoare impotriva abuzurilor – promovate tot din inzvorul cultural Hollywoodian. Cat de mare sa fie sticaciunea prezenta intrucat cei care sunt autorii si actorii principali sa zica: “nu se mai poate!”

Si mai trist este ca biserica in multiple situatii copiaza modelul generational condimentand abuzurile cu motivatii “spirituale”.

Un exponent al vremii sale, regele Ahab a ramas considerat cel mai pervertit conducator al natiunii Israel, intrecand toti predecesorii sai. “Ahab, fiul lui Omri, a facut ce este rau inaintea Domnului, mai mult decat toti cei ce fusesera inaintea lui.” – 1 Regi 16.30

La numai 58 de ani dupa ce imparatia lui Solomon a fost rupta in doua s-a ajuns la un apogeul al stricaciunii morale cu reflexii adanci in viata sociala si culturala. Desi cele zece triburi fusesera conduse de 7 oameni deosebit de rai, Ahab a fost aparte, creand si infuentand o cultura toxica. Otrava spirituala era ingerata zilnic cu bunavointa si intreaga generatie pasea in intuneric. Ingredientele? Dorinta de putere, ceva spiritualitate (noua, senzationala) si multa sexualitate. Religie, Putere si Sex. Nu acestea sunt coordonatele si in prezent?

De la inceput Ahab a fost deschis la schimburi cultural-religioase importand zeitati pagane si promovand o inchinare patimasa catre acestea. Bivolii la care se inchinase predecesorul sau Ieroboam, pareau o joaca de copii fata de ceea ce reprezenta “avansul spiritual” al lui Baal. Noul sistem spiritual a fost promovat peste tot in teritoriul lui Israel, influentand mintea si inima oamenilor, schimbandu-le valorile si inchinarea in adevar fata de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.

Plusul era dat si de elementul pasional - cultul Astarteei. Aici era componenta feminina din inchinarea catre Baal – un echivalent al culturii feministe ce domina astazi. Aparut ca o reactie normala fata de abuzurile reale venite din partea masculina, feminismul exarcerbeaza prin manifestari, impingand pendulul contraponderii androgine dincolo de bun simt si ratiune. In mijocul unei generatii interesate de senzualitate, cultul Astarteei a turnat gaz pe foc. Desigur, oamenii mereu au fost creativi in modalitatile lor de a pacatui insa acum rebeliunea era promovata in public, vazuta ca o modalitate evolutiva normala, fara nici o rusine. Vedem noi asta in vremurile prezente?

Influentele lui Baal erau exprimate la cel mai inalt nivel de consoarta lui Ahab, Izabela. Ahab era primul rege ce luase de sotie o printesa dintre neamurile pagane actionand total impotriva principiilor enuntate in legea lui Moise. Nu stim in ce conditii a avut loc intalnirea sau legatura lor. Poate tatal lui Ahab, regele Omri, a aranjat asta.

Am fost intrebat recent “Care criza e mai mare?” Am cerut ceva detalii despre sensul intrebarii si  ce am apreciat inca de la inceput in tot contextul discutiei a fost “normalizarea” ideii de criza. La nivel particular si colectiv avem crizele noastre, de moment ori scurta durata, ce marcheaza nunantat existenta cotidiana. Crizele arata pe cine ma bazez si la cine apelez in primul rand - cine face parte din planul A. Si legat de solutie apare inevitabil factorul religie/credinta. Pana la urma asa si trebuie sa fie;

Anul 2017 a continut varii evenimente, intalniri religioase, manifestari culturale pe marginea celebrarii a 500 de ani de la declansarea Reformei protestante – sesiuni ce au ajutat la intelegerea curpinzatoarea a vietii, operei lui Martin Luther precum si implicatiile la nivel social, cultural si chiar politic ale Reformei protestante.

In terminologie moderna Luther ar putea fi priceput drept anti-sistem. A fost o persoana ce a stiut sa foloseasca interactiunea sociala – asa cum era definita in timpul acela – pentru a revolutiona intelegerea si gandirea oamenilor cu privire la Biblie si viata de credinta.

America de Nord s-a trezit saptamanile trecute cu o noua criza – a ochelarilor. Mediatizat ca un eveniment ce nu trebuie ratat, eclipsa din August a adus cu ea lipsa echipamentelor destinate pentru a vizualiza in siguranta fenomenul astronomic. M-am bucurat ca nu e criza a ochelarilor de vedere ci doar a celor de eclipsa…Utilizator de ochelari pentru nevoile directe ale vietii am profitat de situatie si m-am gandit cum ar fi sa traiesti intr-o lume oarba sau sa folosesti dioptrii necorespunzatoare.

Pe prispa unei case oarecum izolate, aflate la marginea unei comunitati rurale din Minnesota era scris pe o pancarda ce se lagana in vant: “Dumnezeu te vede”. Nu stiu daca textul era pus acolo pentru eventuali hoti sau pentru orice trecator, inclusiv proprietarul casei. Pana la urma textul punea in fata o perspectiva des ignorata in zilele noastre: cineva stie despre mine in cele mai izolate locuri si singuratice momente ale vietii. 

De-a lungul timpului in viata mea si a celor din jur am putut observa un element constant: tranzitia. Romanii ca natie se definesc in ultimii 20 si de ani ca fiind un popor in tranzitie. Indiferent la ce nivel are loc, ca este vorba de locuri de munca sau oportunitati ori esecuri, tranzittia este elementul de legatura din care mereu te intrebi ce-i de castigat si ce-i de pierdut.

Tranzitia poarta cu ea elemente complexe de nesiguranta, retinere, frustrare, un amalgam emotional in care te izbesti de amintiri intrucat lucrurile de la care te muti au solicitat investitii serioase la nivelul inimii, gandurilor si nu e intotdeauna usor sa lasi in urma ceea ce parea de nelasat in urma…

Fibra morala a societatii se subtiaza pe zi ce trece. Tot felul de drame si soap-opera ce parvin din mediul politic, cultural, sportiv, accentueaza situatia sensibilizand emotional dar neimbogatind spritual. Oamenii sunt alimentati cu tot felul de informatii si evenimente ce ii tin ocupati  in a gandi asupra lucrurilor cu adevarat importante ce privesc viata lor in ansamblu.