Timp de Advent. Suntem la finalul unei alte prioade de 52 de saptamani in care am muncit, am urcat si coborat, am plans si am ras, ne-am despartit si unit. Suntem obositi si avem nevoie de relaxare iar Christos nu se potriveste in reteta destresarii noastre.
Asa ajungem sa acceptam Craciunul o sarbatoare de sezon si nicidecum una cu iz religios. Am desacralizat atmosfera atat de mult incat acum pare normal, firesc, ca oamenii sa isi doreasca numai aspectul vizibil care le ofera ceva satisfactie de moment. Ceva urari si felicitari unii catre altii - ce tin de cei 7 ani de acasa si ceva cursuri de eticheta- zambete, niscaiva zeama de bucurie, totul ocolind esenta Adventului. Cadourile atrag mai rapid decat o meditatie tacuta insotita de un cantec de adorare la adresa celui Intrupat.
Trendul cultural este de a il minimaliza pe Christos in rememorarea Intruparii, de a-l face un element de background si de a diminua intelesul spiritual. Evidentele sunt abundente in jurul nostru. Timpul nu se mai socoteste cu inainte de Christos; acum este inainte de “era noastra” (si aceasta e definita tot in functie de aparitia lui Christos dar nu mai conteaza). Se folosesc expresii in genul “Sarbatori fericite” in loc de “Christos s-a nascut!” (cu raspunsul “Adevarat s-a nascut!”) ori “Intruparea lui Christos sa va fie de folos!” E prea ofensator, nu?
In contextul acesta multe detalii colaterale legate de eveniment par sa se inscrie in corul dezinteresatilor: data sarbatorii e calculata gresit, povestea care o insoteste este din ce in ce mai greu credibila. Crestinii au probleme interne (asta nu mai mira pe nimeni) combatand bradul, globurile, data de 25 Decembrie si alte traditii asimilate ulterior de-a lungul secolelor si care reprezinta convertirea unor manifestari pagane. Este un punct bun ca observatie dar care finalmente slujeste mai mult pe altarul secularismului ce vrea ca mentionarea Intruparii sa fie scoasa afara din memoria si manifestarea publica.
Crestinii si-au exprimat deseori opinia in fata acestei inlocuiri a intelesului exact al Sarbatorii Intruparii. In ultimii ani grupari menonite au pornit o miscare “buy nothing Christmas” – “nu cumpara nimic de Craciun” - menita tocmai a denunta si renunta la materialismul ce cuprinde acest timp al anului; campania nu e pe placul comerciantilor care asteapta sa realizeze in zilele aceastea cele mai mari vanzari din tot anul. Charles Schultz a produs la randul sau un documentar in care arata cum consumerismul a inghitit religiosul, secularul devoreaza sacrul - “A Charlie Brown Christmas”.
In perioada aceasta a anului bisericile sunt ceva mai pline decat de obicei; da poate fi ceva nostalgie in toata aceasta prezenta dar oamenii pasesc pragul unui sanctuar unde pot si e necesar sa se relationeze corect la eveniment.
80% din canadieni se identifica in prezent ca fiind crestini. 80% din canadieni vor celebra sub o forma sau alta Adventul, Intrupararea Mantuitorului. Crestini de conjuctura sau devotati cauzei christice, canadienii imi doresc sa nu fie doar observatori culturali pentru drepturile omului de a celebra evenimente religioase. Dezintegrati sau profund animati de sansa rememorarii publice a unui important adevar biblic, conationalii mei vor canta colinde, se vor implica in proiecte sociale si vor promova numele lui Christos si al lui Dumnezeu in mijlocul unei galagii consumeriste ce nu trebuie sa estompeze menirea Sarbatorii.
Daca-l dam afara pe Christos din sarbatoare, nu mai ramane decat accentul abuziv al unui materialism feroce. Da, ne va da ceva energie de moment si apoi va pali si ne va lasa cu datorii in portofel si dureri de cap.
Oamenii il vor afara pe Christos pentru ca de e prezent acolo ei vor trebui sa faca ceva cu El. Vor trebui sa ii dea dreptate lui Dumnezeu si sa se gandeasca cu seriozitate la ce spune El.
Crestinii au motive sa-l tina pe Christos in Sarbatorea Craciunului. Si sa o facem motivat gata sa oferim orice explicatie ce este ceruta pentru bucuria ce este in inimile noastre (1 Petru 3:15). Canta cantece despre Intrupare! Asta nu e treaba magazinelor, scolilor, primariilor, Guvernului. E treaba crestinilor. Sa ne bucuram crestini si fie ca bucuria noastra sa fie sincera, neformala si molipsitoare!
Emanuel C. Pavel - Pastor, AGAPE Christian Church;